Principii pentru înțelegerea tafsīrului

În limbă, „Qurʾān” este un substantiv verbal al lui qaraʾa, cu sensul de „a recita” sau „a aduna”. Se spune qaraʾa, qarʾan și qurʾānan, după cum se spune ghafara, ghafran și ghufrānan. După primul sens, „a recita”, substantivul verbal are înțelesul unui participiu pasiv: „ceea ce este recitat”. După al doilea sens, „a aduna”, are înțelesul unui participiu activ: „ceea ce adună”, întrucât reunește relatări și prescripții.¹

În terminologia religioasă, Coranul este Cuvântul lui Allah Preaînaltul, revelat Trimisului Său și ultimului dintre profeții Săi, Muḥammad ﷺ, care începe cu sura al-Fātiḥa și se încheie cu sura al-Nās. Allah Preaînaltul spune:

Noi ți-am pogorât Coranul treptat

și:

Noi l-am pogorât ca un Coran arab, ca să pricepeți.

Allah Preaînaltul a ocrotit acest Coran măreț de schimbare, adăugare, micșorare și înlocuire, asumându-Și păstrarea lui:

Noi am pogorât Pomenirea și Noi îi suntem păzitori.

De aceea, de-a lungul multor veacuri, niciun vrăjmaș care a încercat să schimbe, să adauge, să înlăture sau să înlocuiască ceva din el nu a rămas fără ca Allah să-i dezvăluie fapta și să-i dea în vileag uneltirea.

Allah Preaînaltul l-a descris în numeroase feluri care îi arată măreția, binecuvântarea, înrâurirea și cuprinderea și faptul că el judecă asupra Cărților anterioare.

Allah Preaînaltul spune:

Ți-am dăruit cele șapte versete repetate și Coranul cel măreț;

Pe Coranul cel glorios!;

O Carte binecuvântată pe care ți-am pogorât-o, pentru ca ei să-i cumpănească versetele și pentru ca cei înzestrați cu minte să ia aminte;

Aceasta este o Carte binecuvântată pe care am pogorât-o; urmați-o și temeți-vă de Allah, ca să primiți îndurare.

Acesta este un Coran nobil;

Acest Coran călăuzește spre ceea ce este cel mai drept.

Allah Preaînaltul spune:

Dacă am fi pogorât acest Coran asupra unui munte, l-ai fi văzut smerit și despicat de frica lui Allah. Aceste pilde le dăm oamenilor, poate că vor cugeta;

Când este pogorâtă o sură, unii dintre ei spun: «Căruia dintre voi i-a sporit aceasta credința?» Celor care cred le-a sporit credința și ei se bucură. Dar celor în ale căror inimi este boală le-a adăugat necurăție peste necurăția lor și au murit necredincioși;

Acest Coran mi-a fost revelat ca să vă avertizez prin el pe voi și pe oricine la care ajunge acest Coran;

Nu da ascultare necredincioșilor și luptă împotriva lor prin el cu o luptă mare.

El spune:

Ți-am pogorât Cartea ca lămurire pentru orice lucru, călăuzire, îndurare și veste bună pentru musulmani;

Ți-am pogorât Cartea întru adevăr, adeverind Scriptura de dinaintea ei și veghind asupra ei. Judecă între ei după ceea ce a pogorât Allah.

Coranul cel Nobil este izvorul Legii islamice cu care Muḥammad ﷺ a fost trimis tuturor oamenilor. Allah Preaînaltul spune:

Binecuvântat este Cel care a pogorât Deosebitorul asupra robului Său, ca el să fie un avertizor pentru toate lumile;

O Carte pe care ți-am pogorât-o ca să-i scoți pe oameni din întunecimi la lumină, cu îngăduința Domnului lor, pe calea Celui Puternic, Vrednic de laudă: Allah, al Căruia este tot ce se află în ceruri și pe pământ. Vai necredincioșilor de o osândă aspră!

Și Sunna Profetului ﷺ este izvor de legislație, așa cum stabilește Coranul. Allah Preaînaltul spune:

Cine îi dă ascultare Trimisului I-a dat ascultare lui Allah. Iar cine se întoarce, Noi nu te-am trimis păzitor asupra lor;

Cine nu ascultă de Allah și de Trimisul Său a căzut într-o rătăcire vădită;

Ceea ce vă dă Trimisul luați, iar de la ceea ce vă oprește feriți-vă;

Spune: «Dacă Îl iubiți pe Allah, urmați-mă; Allah vă va iubi și vă va ierta păcatele. Allah este Iertător, Îndurător».

1. Revelarea Coranului

Revelarea Coranului către Trimis ﷺ a început în Noaptea Predestinării, în Ramadan. Allah Preaînaltul spune:

Noi l-am pogorât în Noaptea Predestinării;

Noi l-am pogorât într-o noapte binecuvântată; Noi suntem Cei care avertizează. În ea este hotărât orice lucru înțelept;

Luna Ramadan, în care a fost pogorât Coranul, călăuzire pentru oameni și dovezi limpezi ale călăuzirii și ale deosebirii dintre adevăr și fals.

Potrivit părerii cunoscute între învățați, Profetul ﷺ avea patruzeci de ani când a început să primească revelația. Aceasta s-a transmis de la Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de ei, de la ʿAṭāʾ, Saʿīd ibn al-Musayyib și alții. La această vârstă omul atinge maturitatea, împlinirea judecății și deplinătatea înțelegerii.

Cel care a adus Coranul de la Allah Preaînaltul către Profet ﷺ a fost Jibrīl, unul dintre îngerii nobili și apropiați. Allah Preaînaltul spune despre Coran:

El este o pogorâre de la Domnul lumilor. L-a adus Duhul cel vrednic de încredere asupra inimii tale, pentru ca tu să fii dintre avertizori, într-o limbă arabă limpede.

Jibrīl, pacea fie asupra sa, avea însușiri lăudabile și mărețe: noblețe, putere, apropiere de Allah Preaînaltul, rang și respect între îngeri, vrednicie de încredere, frumusețe și puritate. Acestea l-au făcut vrednic să fie trimisul lui Allah Preaînaltul care duce revelația către trimișii Săi. Allah spune:

Acesta este cuvântul unui trimis nobil, înzestrat cu putere, cu rang înalt lângă Stăpânul Tronului, ascultat acolo și vrednic de încredere.

El spune și:

L-a învățat cel cu puteri mari, înzestrat cu tărie, care s-a arătat în forma sa, pe când era la orizontul cel mai înalt.

Și spune:

Spune: «Duhul cel Sfânt l-a pogorât de la Domnul tău întru adevăr, ca să-i întărească pe cei care cred, drept călăuzire și veste bună pentru musulmani».

Allah Preaînaltul ne-a arătat însușirile lui Jibrīl, care a adus Coranul de la El; acestea indică măreția Coranului și grija Lui față de el, căci pe cineva cu rang mare nu-l trimite decât cu lucruri mărețe.

2. Primul pasaj revelat din Coran

Primul pasaj revelat în mod absolut și cu certitudine îl constituie cele dintâi cinci versete din sura al-ʿAlaq:

Citește în numele Domnului tău, care a creat! L-a creat pe om dintr-un cheag. Citește! Domnul tău este Cel mai Generos, care a învățat cu calemul, l-a învățat pe om ceea ce nu știa.

Apoi revelația s-a întrerupt o vreme, după care au fost revelate primele cinci versete din sura al-Muddaththir:

O, tu cel învelit! Ridică-te și avertizează! Pe Domnul tău slăvește-L! Veșmintele tale curățește-le! Și necurăția părăsește-o!

În cele două Ṣaḥīḥ, al lui al-Bukhārī și al lui Muslim,² ʿĀʾisha, Allah să fie mulțumit de ea, spune, despre începutul revelației: „Până ce Adevărul a venit la el, când se afla în peștera Ḥirāʾ. Îngerul a venit și i-a spus: «Citește!» Profetul ﷺ a răspuns: «Nu știu să citesc.»” Ea a relatat hadisul, în care se spune că apoi îngerul a rostit de la

Citește în numele Domnului tău, care a creat

până la

l-a învățat pe om ceea ce nu știa.

Tot în ele,³ de la Jābir, Allah să fie mulțumit de el, se relatează că Profetul ﷺ a spus, vorbind despre întreruperea revelației: „În timp ce mergeam, am auzit deodată un glas din cer…”

El a relatat hadisul, care cuprinde: „Atunci Allah Preaînaltul a pogorât:

O, tu cel învelit! Ridică-te și avertizează!

până la

Și necurăția părăsește-o!”

Există și alte versete despre care se spune că au fost primele revelate, înțelegându-se prin aceasta primele în raport cu un anumit lucru, deci cu o prioritate limitată. Un exemplu este hadisul lui Jābir, Allah să fie mulțumit de el, din cele două Ṣaḥīḥ.⁴ Abū Salama ibn ʿAbd al-Raḥmān l-a întrebat: „Ce pasaj din Coran a fost pogorât primul?” Jābir a răspuns:

O, tu cel învelit!

Abū Salama a spus: „Mi s-a spus că a fost:

Citește în numele Domnului tău, care a creat”.

Jābir a răspuns: „Nu-ți spun decât ceea ce a spus Trimisul lui Allah ﷺ. Trimisul lui Allah ﷺ a spus: «Am stat retras în Ḥirāʾ; când mi-am încheiat retragerea, am coborât…»” El a relatat hadisul, în care se spune: „Am venit la Khadīja și am spus: «Înveliți-mă și turnați peste mine apă rece!» Atunci mi s-a revelat:

O, tu cel învelit!

până la

Și necurăția părăsește-o!”

Întâietatea menționată de Jābir, Allah să fie mulțumit de el, se referă la primul pasaj revelat după întreruperea revelației sau la primul referitor la misiunea de trimis. Ceea ce s-a revelat din sura „Citește!” a confirmat profeția Profetului ﷺ, iar ceea ce s-a revelat din sura al-Muddaththir a confirmat misiunea lui de trimis, prin cuvintele:

Ridică-te și avertizează!

De aceea, învățații au spus: Profetul ﷺ a devenit profet prin

Citește!

și a fost însărcinat ca trimis prin sura

al-Muddaththir.

3. Revelarea fără o cauză prealabilă și revelarea legată de o cauză

Revelarea Coranului se împarte în două categorii:

Prima: revelarea fără o cauză prealabilă care să o determine. Ea cuprinde majoritatea versetelor Coranului. Un exemplu îl reprezintă cuvintele lui Allah Preaînaltul:

Printre ei sunt unii care au făcut legământ cu Allah: «Dacă ne va dărui din harul Său, vom da negreșit milostenie și vom fi dintre cei drepți»

și versetele următoare. Acestea au fost pogorâte fără o cauză prealabilă, arătând starea unor ipocriți. Cât despre povestea răspândită potrivit căreia ar fi fost revelate despre Thaʿlaba ibn Ḥāṭib, o poveste lungă menționată de mulți exegeți și popularizată de mulți predicatori, ea este slabă și neautentică.⁵

A doua categorie: revelarea legată de o cauză care o precedă și o determină. Cauza poate fi:

a. O întrebare la care Allah răspunde, precum:

Te întreabă despre lunile noi. Spune: «Ele sunt repere de timp pentru oameni și pentru pelerinaj».

b. O întâmplare care are nevoie de lămurire și avertizare, precum:

Dacă-i întrebi, vor spune: «Noi doar stăteam de vorbă și glumeam».

Acest verset și următorul au fost revelate despre un ipocrit care, într-o adunare din timpul expediției de la Tabūk, a spus: „N-am văzut pe nimeni mai lacom la mâncare, mai mincinos cu limba și mai laș la înfruntare decât acești recitatori ai noștri”, referindu-se la Trimisul lui Allah ﷺ și la companionii săi. Vorbele au ajuns la Trimisul lui Allah ﷺ și a fost revelat Coranul. Omul a venit să se scuze, iar Profetul ﷺ îi răspundea:

De Allah, de versetele Sale și de Trimisul Său vă băteați joc?.⁶

c. O faptă petrecută al cărei statut trebuie cunoscut, precum:

Allah a auzit vorbele celei care discută cu tine despre soțul ei și se plânge lui Allah. Allah aude discuția voastră. Allah este Auzitor, Văzător.

Foloasele cunoașterii cauzelor revelării

Cunoașterea cauzelor revelării este foarte importantă, întrucât aduce multe foloase, printre care:

1. Arată că Coranul a fost pogorât de la Allah Preaînaltul. Uneori Profetul ﷺ era întrebat despre ceva și aștepta fără să răspundă până ce venea revelația; alteori nu cunoștea o întâmplare, iar revelația o lămurea. Exemplu pentru primul caz sunt cuvintele:

Te întreabă despre duh. Spune: «Duhul ține de porunca Domnului meu, iar vouă nu vi s-a dat decât puțină cunoaștere».

În Ṣaḥīḥ al-Bukhārī,⁷ ʿAbd Allāh ibn Masʿūd, Allah să fie mulțumit de el, relatează că un evreu a spus: „O, Abū al-Qāsim, ce este duhul?” El a tăcut. În altă formulare: „Profetul ﷺ s-a oprit și nu le-a răspuns nimic. Am știut că primește revelație și am rămas pe loc.

Când revelația s-a încheiat, el a spus:

Te întreabă despre duh. Spune: Duhul ține de porunca Domnului meu…”

Exemplu pentru al doilea caz sunt cuvintele:

Ei spun: «Dacă ne întoarcem la Medina, cel puternic îl va alunga de acolo pe cel umil».

În Ṣaḥīḥ al-Bukhārī se relatează⁸ că Zayd ibn Arqam, Allah să fie mulțumit de el, l-a auzit pe ʿAbd Allāh ibn Ubayy, căpetenia ipocriților, spunând aceasta. Se socotea pe sine cel puternic, iar pe Trimisul lui Allah ﷺ și pe companionii săi cei umili. Zayd i-a povestit unchiului său, care l-a înștiințat pe Profet ﷺ. Profetul ﷺ l-a chemat pe Zayd, iar el i-a spus ce auzise. Apoi a trimis după ʿAbd Allāh ibn Ubayy și cei împreună cu el, care au jurat că nu spuseseră aceasta. Trimisul lui Allah ﷺ i-a crezut; atunci Allah a revelat acest verset, adeverindu-l pe Zayd, și lucrurile i-au devenit limpezi Trimisului lui Allah ﷺ.

2. Arată grija lui Allah Preaînaltul față de Trimisul Său ﷺ, apărându-l. Un exemplu este:

Cei care nu cred spun: «De ce nu i-a fost pogorât Coranul dintr-odată?» Astfel am făcut ca să-ți întărim prin el inima și l-am recitat cu rânduială.

La fel, versetele despre calomnie apără cinstea familiei Profetului ﷺ și o curățesc de murdăria aruncată asupra ei de calomniatori.

3. Arată grija lui Allah Preaînaltul față de robii Săi, eliberându-i de necazuri și înlăturându-le mâhnirea. Un exemplu este versetul despre tayammum, purificarea cu pământ curat. În Ṣaḥīḥ al-Bukhārī⁹ se relatează că ʿĀʾisha, Allah să fie mulțumit de ea, a pierdut un colier în timp ce-l însoțea pe Profet ﷺ într-o călătorie. Profetul ﷺ s-a oprit să-l caute, iar oamenii au rămas într-un loc fără apă. Ei s-au plâns lui Abū Bakr. Relatarea cuprinde: „Atunci Allah a pogorât versetul despre tayammum și ei au făcut tayammum. Usayd ibn Ḥuḍayr a spus: «Aceasta nu este prima voastră binecuvântare, o, familie a lui Abū Bakr!»” Hadisul este relatat pe larg de al-Bukhārī.

4. Ajută la înțelegerea corectă a versetului. Un exemplu:

Al-Ṣafā și al-Marwa sunt dintre semnele rituale ale lui Allah. Cine împlinește pelerinajul la Casă ori ʿumra nu săvârșește niciun păcat dacă le străbate,

adică dacă îndeplinește saʿy între ele. Aparent,

nu săvârșește niciun păcat

ar indica cel mult că saʿy este permis. Dar în Ṣaḥīḥ al-Bukhārī,¹⁰ ʿĀṣim ibn Sulaymān relatează: „L-am întrebat pe Anas ibn Mālik, Allah să fie mulțumit de el, despre al-Ṣafā și al-Marwa. El a răspuns: «Le socoteam dintre practicile vremurilor de ignoranță; când a venit Islamul, ne-am abținut de la ele.

Atunci Allah Preaînaltul a pogorât:

Al-Ṣafā și al-Marwa sunt dintre semnele rituale ale lui Allah,

până la:

dacă le străbate.»”

Astfel se știe că înlăturarea păcatului nu urmărește să stabilească statutul de bază al saʿy-ului, ci să înlăture reținerea care îi făcuse să-l părăsească, socotindu-l o practică a vremurilor de ignoranță. Statutul său de bază reiese din:

sunt dintre semnele rituale ale lui Allah.

Generalitatea formulării și particularitatea cauzei

Dacă un verset este revelat dintr-o cauză particulară, dar formularea sa este generală, prescripția lui cuprinde atât cauza sa, cât și tot ceea ce acoperă formularea. Coranul a fost pogorât ca lege generală pentru întreaga comunitate; se ține seama de generalitatea formulării, nu doar de particularitatea cauzei.

Un exemplu îl reprezintă versetele despre liʿān, jurământul reciproc de blestem între soți: de la

Cei care își acuză soțiile și nu au martori în afară de ei înșiși

până la

dacă el este dintre cei care spun adevărul.

În Ṣaḥīḥ al-Bukhārī,¹¹ Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de ei, relatează că Hilāl ibn Umayya și-a acuzat soția înaintea Profetului ﷺ de adulter cu Sharīk ibn Saḥmāʾ. Profetul ﷺ i-a spus: „Adu dovada, altfel pedeapsa va cădea pe spatele tău.” Hilāl a spus: „Pe Cel care te-a trimis cu adevărul, spun adevărul! Allah va pogorî negreșit ceea ce va feri spatele meu de pedeapsă.” Atunci a coborât Jibrīl și i-a fost pogorât:

Cei care își acuză soțiile…

El a recitat până la:

dacă el este dintre cei care spun adevărul.

Aceste versete au fost revelate din cauza acuzației lui Hilāl ibn Umayya împotriva soției sale, dar prescripția lor îl cuprinde și pe el, și pe alții. Dovadă este relatarea lui al-Bukhārī de la Sahl ibn Saʿd, Allah să fie mulțumit de el: ʿUwaymir al-ʿAjlānī a venit la Profet ﷺ și a spus: „O, Trimis al lui Allah, dacă un bărbat găsește un alt bărbat cu soția sa, îl omoară și apoi voi îl omorâți pe el, sau ce trebuie să facă?” Profetul ﷺ a spus: „Allah a pogorât deja Coran despre tine și soția ta.” Trimisul lui Allah ﷺ le-a poruncit celor doi să rostească jurământul reciproc de blestem, după cum l-a numit Allah în Cartea Sa, iar el a făcut aceasta cu ea. Astfel continuă hadisul.¹²

Profetul ﷺ a făcut, așadar, ca prescripția acestor versete să-l cuprindă pe Hilāl ibn Umayya și pe alții.

Meccan și medinit

Coranul a fost revelat Profetului ﷺ treptat, de-a lungul a douăzeci și trei de ani, cea mai mare parte a acestora petrecând-o Trimisul lui Allah ﷺ în Mecca. Allah Preaînaltul spune:

Un Coran pe care l-am împărțit ca să-l reciți oamenilor pe îndelete; l-am pogorât treptat.

De aceea, învățații, Allah să aibă milă de ei, au împărțit Coranul în două categorii: meccan și medinit.

Meccan este ceea ce i-a fost revelat Profetului ﷺ înainte de emigrarea sa la Medina.

Medinit este ceea ce i-a fost revelat Profetului ﷺ după emigrarea sa la Medina.

Prin urmare, cuvintele:

Astăzi v-am desăvârșit religia, am împlinit asupra voastră binefacerea Mea și am ales Islamul ca religie pentru voi

sunt medinite, deși i-au fost revelate Profetului ﷺ la ʿArafa, în timpul Pelerinajului de Adio. În Ṣaḥīḥ al-Bukhārī,¹³ ʿUmar, Allah să fie mulțumit de el, spune: „Cunoaștem ziua și locul în care i-a fost revelat Profetului ﷺ. I-a fost revelat într-o vineri, când se afla la ʿArafa.”

Partea meccană se deosebește de cea medinită prin stil și prin subiecte.

a. În privința stilului:

1. În pasajele meccane predomină forța stilului și asprimea adresării, deoarece majoritatea celor cărora li se vorbea se îndepărtau cu trufie și aceasta li se potrivea. Citește surele al-Muddaththir și al-Qamar.

În pasajele medinite predomină blândețea stilului și ușurința adresării, deoarece majoritatea celor cărora li se vorbea primeau mesajul și se supuneau. Citește sura al-Māʾida.

2. În pasajele meccane predomină versetele scurte și argumentarea puternică, deoarece majoritatea destinatarilor se împotriveau cu îndârjire; li se vorbea potrivit stării lor. Citește sura al-Ṭūr.

În pasajele medinite predomină versetele lungi și expunerea prescripțiilor fără argumentare polemică, fiindcă aceasta cerea starea lor. Citește versetul despre datorie din sura al-Baqara.

b. În privința subiectelor:

1. Pasajele meccane stabilesc cu precădere unicitatea lui Allah și credința corectă, în special unicitatea Sa în adorare și credința în înviere, deoarece majoritatea celor cărora li se vorbea le tăgăduiau.

Pasajele medinite prezintă cu precădere detaliile actelor de adorare și ale relațiilor dintre oameni, fiindcă unicitatea lui Allah și credința corectă erau deja statornicite în sufletele destinatarilor, care aveau nevoie de aceste detalii.

2. Pasajele medinite vorbesc pe larg despre jihad și prescripțiile lui, precum și despre ipocriți și stările lor, deoarece împrejurările o cereau: jihadul fusese legiferat și apăruse ipocrizia, spre deosebire de perioada meccană.

Foloasele cunoașterii pasajelor meccane și medinite

Cunoașterea pasajelor meccane și medinite este una dintre ramurile importante ale științelor Coranului, pentru că aduce foloase, printre care:

1. Arată elocvența Coranului la cel mai înalt nivel: fiecărui neam i se vorbește după cum o cere starea sa, cu forță și asprime ori cu blândețe și ușurință.

2. Arată înțelepciunea legislației în scopurile ei cele mai înalte, prin înaintarea treptată, pornind de la ceea ce este mai important, potrivit stării celor cărora li se adresează și pregătirii lor de a primi și a împlini.

3. Îi formează pe cei care cheamă la Allah Preaînaltul și îi îndrumă să urmeze calea Coranului în stil și subiecte, ținând seama de cei cărora le vorbesc: să înceapă cu lucrurile cele mai importante, apoi cu cele care urmează, folosind asprimea și blândețea la locul potrivit.

4. Deosebește versetul abrogator de cel abrogat: dacă există două versete, unul meccan și altul medinit, și sunt îndeplinite condițiile abrogării, cel medinit îl abrogă pe cel meccan, fiind posterior acestuia.

Înțelepciunea revelării Coranului cel Nobil

Împărțirea Coranului în meccan și medinit arată că i-a fost revelat Profetului ﷺ treptat. Acest fel de revelare are numeroase înțelepciuni, printre care:

1. Întărirea inimii Profetului ﷺ, după cuvintele:

Cei care nu cred spun: «De ce nu i-a fost pogorât Coranul dintr-odată?» Astfel

— adică l-am pogorât treptat —

ca să-ți întărim prin el inima și l-am recitat cu rânduială. Ei nu-ți aduc nicio pildă

— ca să-i îndepărteze pe oameni de calea lui Allah —

fără ca Noi să-ți aducem adevărul și o lămurire mai bună.

2. Ușurarea memorării, înțelegerii și aplicării sale de către oameni, prin recitarea lui puțin câte puțin:

Un Coran pe care l-am împărțit ca să-l reciți oamenilor pe îndelete; l-am pogorât treptat.

3. Înviorarea râvnei de a primi și de a împlini ceea ce se revelează din Coran. Oamenii așteptau cu dor și nerăbdare pogorârea versetului, mai ales când aveau mare nevoie de el, ca în cazul versetelor despre calomnie și despre jurământul reciproc de blestem.

4. Înaintarea treptată a legislației până la desăvârșire, ca în versetele despre vin. Oamenii crescuseră cu el și se obișnuiseră; le-ar fi fost greu să fie confruntați direct cu o interdicție definitivă. Mai întâi s-au revelat cuvintele:

Te întreabă despre vin și jocul de noroc. Spune: «În ele este un mare păcat și unele foloase pentru oameni, dar păcatul lor este mai mare decât folosul lor».

Acest verset pregătea sufletele să primească interzicerea lui, căci judecata cere să nu practici ceva al cărui păcat este mai mare decât folosul.

În al doilea rând s-au revelat:

O, voi cei care credeți! Nu vă apropiați de rugăciune când sunteți beți, până ce știți ce spuneți.

Acest verset îi obișnuia cu părăsirea lui în anumite momente, cele ale rugăciunilor. În al treilea rând s-au revelat:

O, voi cei care credeți! Vinul, jocul de noroc, pietrele de jertfă și săgețile de ghicit sunt o necurăție din lucrarea Satanei. Feriți-vă de ele, ca să izbândiți! Satana nu vrea decât să semene între voi dușmănie și ură prin vin și jocul de noroc și să vă împiedice de la pomenirea lui Allah și de la rugăciune. Oare veți înceta? Dați ascultare lui Allah și dați ascultare Trimisului și fiți cu băgare de seamă! Dacă vă întoarceți, să știți că Trimisului Nostru nu-i revine decât transmiterea limpede.

Aceste versete au interzis definitiv vinul, în orice moment, după ce sufletele fuseseră pregătite și apoi obișnuite să se abțină în anumite momente.

Ordinea Coranului

Ordinea Coranului înseamnă recitarea părților sale una după alta, în ordinea în care sunt scrise în exemplarele Coranului și păstrate în memorie.

Ea este de trei feluri:

Primul: ordinea cuvintelor, astfel încât fiecare cuvânt să fie la locul său în verset. Aceasta este stabilită prin texte și consens. Nu cunoaștem vreo părere contrară obligației de a o respecta și interdicției de a o încălca. Nu este permis să se recite „Lui Allah lauda, Domnul lumilor”, în loc de

Lauda I se cuvine lui Allah, Domnul lumilor.

Al doilea: ordinea versetelor, astfel încât fiecare să fie la locul său în sură. Ea este stabilită prin texte și consens, iar potrivit părerii mai puternice este obligatorie și încălcarea ei este interzisă. Nu este permis să se recite „Stăpânul Zilei Judecății, Cel Milostiv, Cel Îndurător” în loc de

Cel Milostiv, Cel Îndurător, Stăpânul Zilei Judecății.

În Ṣaḥīḥ al-Bukhārī,¹⁴ ʿAbd Allāh ibn al-Zubayr i-a spus lui ʿUthmān ibn ʿAffān, Allah să fie mulțumit de ei, despre:

Cei dintre voi care mor și lasă soții să facă o dispoziție pentru soțiile lor: întreținere pentru un an, fără a fi alungate:

„L-a abrogat celălalt verset”, adică

Cei dintre voi care mor și lasă soții, acestea să aștepte patru luni și zece zile,

care îl precedă la recitare. El a întrebat: „Atunci de ce îl scrii?” ʿUthmān, Allah să fie mulțumit de el, a răspuns: „Fiul fratelui meu, eu nu mut nimic de la locul său.”

Imām Aḥmad, Abū Dāwūd, al-Nasāʾī și al-Tirmidhī relatează de la ʿUthmān, Allah să fie mulțumit de el, că Profetului ﷺ îi erau revelate sure cu numeroase versete. Când i se revela ceva, chema pe unul dintre cei care scriau și spunea: „Puneți aceste versete în sura în care se pomenește cutare și cutare.”¹⁵ Al treilea fel: ordinea surelor, astfel încât fiecare sură să se afle la locul său în exemplar. Ea este stabilită prin efort de judecată și, prin urmare, nu este obligatorie. În Ṣaḥīḥ Muslim,¹⁶ Ḥudhayfa ibn al-Yamān, Allah să fie mulțumit de el, relatează că într-o noapte s-a rugat cu Profetul ﷺ, iar Profetul ﷺ a recitat al-Baqara, apoi al-Nisāʾ, apoi Āl ʿImrān. Al-Bukhārī relatează, cu lanțul suspendat, de la al-Aḥnaf,¹⁷ că a recitat în prima unitate de rugăciune al-Kahf, iar în a doua Yūsuf sau Yūnus și a spus că le recitase și când se rugase rugăciunea zorilor împreună cu ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb.

Shaykh al-Islām Ibn Taymiyya a spus: „Este permis să fie recitată aceasta înaintea celeilalte; la fel și în scriere. De aceea, exemplarele companionilor, Allah să fie mulțumit de ei, aveau ordine diferite în scris. Dar când s-au pus de acord asupra exemplarului din vremea lui ʿUthmān, Allah să fie mulțumit de el, aceasta a devenit una dintre practicile statornicite de califii bine călăuziți. Hadisul arată că ei au o sunna care trebuie urmată.”

Scrierea și strângerea Coranului

Scrierea și strângerea Coranului au cunoscut trei etape:

Prima etapă: în vremea Profetului ﷺ. Atunci se conta mai mult pe memorare decât pe scriere, datorită memoriei puternice, ușurinței de a memora și numărului mic al celor care scriau și al mijloacelor de scris. De aceea nu era strâns într-un singur exemplar. Cine auzea un verset îl memora ori îl scria pe ce avea la îndemână: tulpini de frunze de palmier, bucăți de piele, lespezi subțiri sau fragmente de omoplați. Recitatorii erau numeroși.

În Ṣaḥīḥ al-Bukhārī,¹⁸ Anas ibn Mālik, Allah să fie mulțumit de el, relatează că Profetul ﷺ a trimis șaptezeci de oameni numiți „recitatorii”. Două clanuri din Banū Sulaym, Riʿl și Dhakwān, i-au întâmpinat la Biʾr Maʿūna și i-au ucis. Printre companioni se aflau mulți alți recitatori: cei patru califi, ʿAbd Allāh ibn Masʿūd, Sālim, clientul lui Abū Ḥudhayfa, Ubayy ibn Kaʿb, Muʿādh ibn Jabal, Zayd ibn Thābit și Abū al-Dardāʾ, Allah să fie mulțumit de ei.

A doua etapă: în vremea lui Abū Bakr, Allah să fie mulțumit de el, în anul doisprezece după Hijra. Cauza a fost uciderea, în bătălia de la al-Yamāma, a multor recitatori, printre care Sālim, clientul lui Abū Ḥudhayfa, unul dintre cei de la care Profetul ﷺ poruncise să fie învățat Coranul.

Abū Bakr, Allah să fie mulțumit de el, a poruncit să fie strâns, ca să nu se piardă. În Ṣaḥīḥ al-Bukhārī¹⁹ se relatează că ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb l-a sfătuit pe Abū Bakr, Allah să fie mulțumit de ei, să strângă Coranul după bătălia de la al-Yamāma. La început, acesta a ezitat din scrupul religios, dar ʿUmar a stăruit până ce Allah i-a deschis inima lui Abū Bakr pentru aceasta. L-a chemat pe Zayd ibn Thābit, care a venit și l-a găsit acolo și pe ʿUmar. Abū Bakr i-a spus: „Ești un tânăr cu judecată, pe care nu-l bănuim de nimic rău. Scriai revelația pentru Trimisul lui Allah ﷺ. Caută, așadar, Coranul și strânge-l.”

El spune:

„Am căutat și am strâns Coranul de pe tulpini de frunze de palmier, lespezi subțiri și din piepturile oamenilor. Foile au rămas la Abū Bakr până ce Allah i-a luat sufletul, apoi la ʿUmar în timpul vieții sale și apoi la Ḥafṣa, fiica lui ʿUmar, Allah să fie mulțumit de ei.”

Al-Bukhārī relatează aceasta pe larg.

Musulmanii au fost de acord cu Abū Bakr și au socotit-o printre meritele sale. ʿAlī, Allah să fie mulțumit de el, a spus chiar: „Cea mai mare răsplată dintre oameni pentru exemplarele Coranului o are Abū Bakr. Allah să aibă milă de Abū Bakr! El a fost primul care a strâns Cartea lui Allah.”

A treia etapă: în vremea emirului dreptcredincioșilor, ʿUthmān ibn ʿAffān, Allah să fie mulțumit de el, în anul douăzeci și cinci. Cauza a fost deosebirea dintre oameni în recitare, potrivit deosebirilor dintre foile aflate în mâinile companionilor, Allah să fie mulțumit de ei. S-au temut că va apărea tulburare, iar ʿUthmān, Allah să fie mulțumit de el, a poruncit ca aceste foi să fie reunite într-un singur exemplar, pentru ca oamenii să nu se deosebească, să nu se certe asupra Cărții lui Allah Preaînaltul și să nu se dezbine.

În Ṣaḥīḥ al-Bukhārī²⁰ se relatează că Ḥudhayfa ibn al-Yamān a venit la ʿUthmān de la cucerirea Armeniei și Azerbaidjanului. Deosebirile dintre ei în recitare îl înspăimântaseră și a spus: „O, emir al dreptcredincioșilor, salvează această comunitate înainte să se deosebească asupra Cărții, precum evreii și creștinii!” ʿUthmān i-a trimis vorbă lui Ḥafṣa: „Trimite-ne foile ca să le copiem în exemplare, apoi ți le vom înapoia.” Ea le-a trimis. El le-a poruncit lui Zayd ibn Thābit, ʿAbd Allāh ibn al-Zubayr, Saʿīd ibn al-ʿĀṣ și ʿAbd al-Raḥmān ibn al-Ḥārith ibn Hishām să le copieze în exemplare. Zayd ibn Thābit era dintre anṣāri, iar ceilalți trei erau qurayshiți. ʿUthmān le-a spus celor trei qurayshiți: „Dacă voi și Zayd ibn Thābit vă deosebiți asupra vreunui lucru din Coran, scrieți-l în limba qurayshiților, căci în limba lor a fost pogorât.” Ei au făcut astfel. După copierea foilor în exemplare, ʿUthmān i-a înapoiat foile lui Ḥafṣa, a trimis în fiecare ținut câte un exemplar și a poruncit să fie ars orice alt text coranic aflat pe foi ori în exemplare.

ʿUthmān, Allah să fie mulțumit de el, a făcut aceasta după consultarea companionilor. Ibn Abī Dāwūd²¹ relatează de la ʿAlī, Allah să fie mulțumit de el: „Pe Allah, ceea ce a făcut cu exemplarele a fost numai cu încuviințarea noastră. A spus: «Cred că trebuie să-i unim pe oameni în jurul unui singur exemplar, pentru a nu fi dezbinare și neînțelegere.» Noi am spus: «Bună este hotărârea ta!»”

Muṣʿab ibn Saʿd²² a spus: „I-am prins pe oameni în număr mare când ʿUthmān a ars exemplarele, iar ei au găsit aceasta de cuviință”; sau a spus: „Niciunul dintre ei n-a dezaprobat.” Aceasta este una dintre faptele bune ale emirului dreptcredincioșilor, ʿUthmān, Allah să fie mulțumit de el, în privința căreia musulmanii au fost de acord cu el și care a întregit strângerea făcută de urmașul Trimisului lui Allah ﷺ, Abū Bakr, Allah să fie mulțumit de el.

Deosebirea dintre cele două strângeri este că, în vremea lui Abū Bakr, Allah să fie mulțumit de ei, scopul a fost consemnarea întregului Coran într-un exemplar, pentru ca nimic să nu se piardă, fără a-i obliga pe oameni să se unească în jurul unui singur exemplar, deoarece deosebirile recitărilor nu dăduseră atunci naștere unor urmări care să ceară aceasta.

În vremea lui ʿUthmān, Allah să fie mulțumit de el, scopul a fost consemnarea întregului Coran într-un singur exemplar și adunarea oamenilor în jurul său, fiindcă apăruseră urmările îngrijorătoare ale deosebirilor în recitare.

Roadele acestei strângeri s-au văzut: ea a adus musulmanilor marele folos al unirii comunității, al unității cuvântului și al înțelegerii și a înlăturat marele rău al dezbinării comunității, al neînțelegerii și al răspândirii urii și dușmăniei.

Coranul a rămas astfel până astăzi, acceptat de musulmani și transmis între ei pe numeroase căi independente și concordante (mutawātir). Cei mici îl primesc de la cei mari; mâinile stricătorilor nu s-au jucat cu el și patimile celor rătăciți nu l-au șters. Lauda I se cuvine lui Allah, Domnul cerurilor, Domnul pământului, Domnul lumilor!