Text integral · Pasaje · 37
Ceea ce pare contradictoriu în Coran
Contradicția în Coran ar însemna ca două versete să se opună, astfel încât sensul unuia să-l excludă pe al celuilalt: de pildă, unul să afirme un lucru și celălalt să-l nege.
Nu poate exista contradicție între două versete cu sens informativ, deoarece ar însemna ca unul să fie mincinos, ceea ce este imposibil în relatările lui Allah Preaînaltul. Allah spune:
وَمَنْ أَصْدَقُ مِنَ ٱللَّهِ حَدِيثًا
Cine este mai adevărat decât Allah în vorbire?
Coran, al-Nisāʾ, 4:87, fragment
și:
وَمَنْ أَصْدَقُ مِنَ ٱللَّهِ قِيلًا
Cine este mai adevărat decât Allah în cuvânt?
Coran, al-Nisāʾ, 4:122, fragment
Nu poate exista nici contradicție între două versete cu sens prescriptiv, deoarece ultimul îl abrogă pe primul:
مَا نَنسَخْ مِنْ ءَايَةٍ أَوْ نُنسِهَا نَأْتِ بِخَيْرٍ مِّنْهَآ أَوْ مِثْلِهَآ
Orice verset abrogăm ori facem să fie uitat, aducem unul mai bun decât el sau asemenea lui.
Coran, al-Baqara, 2:106, fragment
Odată stabilită abrogarea, prescripția primului nu mai este în vigoare și nu o contrazice pe cea ulterioară.
Dacă întâlnești ceva care pare contradictoriu, caută împăcarea celor două. Dacă nu ți se limpezește, trebuie să te oprești și să încredințezi lucrul Celui care îl cunoaște.
Învățații, Allah să aibă milă de ei, au menționat numeroase exemple care par contradictorii și au arătat cum se împacă. Una dintre cele mai cuprinzătoare lucrări pe care le-am văzut în această privință este Dafʿ īhām al-iḍṭirāb ʿan āy al-Kitāb, „Înlăturarea impresiei de neconcordanță dintre versetele Cărții”, de shaykh Muḥammad al-Amīn al-Shinqīṭī, Allah să aibă milă de el.
Un exemplu: Allah spune despre Coran
هُدًى لِّلْمُتَّقِينَ
călăuzire pentru cei cu teamă de Allah,
Coran, al-Baqara, 2:2, fragment
iar în alt loc:
شَهْرُ رَمَضَانَ ٱلَّذِىٓ أُنزِلَ فِيهِ ٱلْقُرْءَانُ هُدًى لِّلنَّاسِ
Luna Ramadan, în care a fost pogorât Coranul, călăuzire pentru oameni.
Coran, al-Baqara, 2:185, fragment
Primul verset face călăuzirea Coranului proprie celor cu teamă de Allah, iar al doilea o face generală, pentru oameni. Se împacă astfel: în primul este călăuzirea prin dăruirea izbânzii și a folosului, iar în al doilea este călăuzirea prin lămurire și îndrumare.
Asemenea celor două sunt cuvintele despre Trimis ﷺ:
إِنَّكَ لَا تَهْدِى مَنْ أَحْبَبْتَ وَلَـٰكِنَّ ٱللَّهَ يَهْدِى مَن يَشَآءُ
Tu nu-l călăuzești pe cel pe care îl iubești, ci Allah călăuzește pe cine voiește,
Coran, al-Qaṣaṣ, 28:56, fragment
și:
وَإِنَّكَ لَتَهْدِىٓ إِلَىٰ صِرَٰطٍ مُّسْتَقِيمٍ
Tu călăuzești spre o cale dreaptă.
Coran, al-Shūrā, 42:52, fragment
Prima este călăuzirea prin dăruirea izbânzii, iar a doua, prin lămurire.
Alt exemplu:
شَهِدَ ٱللَّهُ أَنَّهُۥ لَآ إِلَـٰهَ إِلَّا هُوَ وَٱلْمَلَـٰٓئِكَةُ وَأُو۟لُوا۟ ٱلْعِلْمِ
Allah mărturisește că nu există altă divinitate în afară de El; și îngerii, și cei înzestrați cu știință;
Coran, Āl ʿImrān, 3:18, fragment
وَمَا مِنْ إِلَـٰهٍ إِلَّا ٱللَّهُ
Nu există nicio divinitate în afară de Allah;
Coran, Āl ʿImrān, 3:62, fragment
فَلَا تَدْعُ مَعَ ٱللَّهِ إِلَـٰهًا ءَاخَرَ فَتَكُونَ مِنَ ٱلْمُعَذَّبِينَ
Nu chema, așadar, alături de Allah altă divinitate, ca să nu fii dintre cei osândiți;
Coran, al-Shuʿarāʾ, 26:213
فَمَآ أَغْنَتْ عَنْهُمْ ءَالِهَتُهُمُ ٱلَّتِى يَدْعُونَ مِن دُونِ ٱللَّهِ مِن شَىْءٍ لَّمَّا جَآءَ أَمْرُ رَبِّكَ ۖ وَمَا زَادُوهُمْ غَيْرَ تَتْبِيبٍ
Divinitățile pe care le chemau în afară de Allah nu le-au folosit cu nimic când a venit porunca Domnului tău și nu le-au sporit decât pieirea.
Coran, Hūd, 11:101, fragment
Primele două versete neagă divinitatea pentru altul decât Allah Preaînaltul, iar ultimele două o atribuie altora.
Împăcarea este că divinitatea proprie lui Allah, Preaputernicul și Preamăritul, este divinitatea adevărată, iar cea atribuită altora este falsă:
ذَٰلِكَ بِأَنَّ ٱللَّهَ هُوَ ٱلْحَقُّ وَأَنَّ مَا يَدْعُونَ مِن دُونِهِۦ هُوَ ٱلْبَـٰطِلُ وَأَنَّ ٱللَّهَ هُوَ ٱلْعَلِىُّ ٱلْكَبِيرُ
Aceasta fiindcă Allah este Adevărul, ceea ce ei cheamă în afară de El este falsul, iar Allah este Cel Preaînalt, Cel Mare.
Coran, al-Ḥajj, 22:62
Alt exemplu:
قُلْ إِنَّ ٱللَّهَ لَا يَأْمُرُ بِٱلْفَحْشَآءِ
Spune: «Allah nu poruncește nelegiuirea»,
Coran, al-Aʿrāf, 7:28, fragment
și:
وَإِذَآ أَرَدْنَآ أَن نُّهْلِكَ قَرْيَةً أَمَرْنَا مُتْرَفِيهَا فَفَسَقُوا۟ فِيهَا فَحَقَّ عَلَيْهَا ٱلْقَوْلُ فَدَمَّرْنَـٰهَا تَدْمِيرًا
Când voim să nimicim o cetate, le poruncim celor îmbuibați din ea, iar ei săvârșesc nelegiuire în ea; atunci cuvântul se împlinește împotriva ei și o nimicim cu totul.
Coran, al-Isrāʾ, 17:16
Primul neagă că Allah Preaînaltul poruncește nelegiuirea, iar al doilea pare să arate că El poruncește ceea ce este neascultare. Se împacă astfel: porunca din primul este porunca religioasă, iar Allah Preaînaltul nu poruncește nelegiuirea prin Legea Sa:
إِنَّ ٱللَّهَ يَأْمُرُ بِٱلْعَدْلِ وَٱلْإِحْسَـٰنِ وَإِيتَآئِ ذِى ٱلْقُرْبَىٰ وَيَنْهَىٰ عَنِ ٱلْفَحْشَآءِ وَٱلْمُنكَرِ وَٱلْبَغْىِ ۚ يَعِظُكُمْ لَعَلَّكُمْ تَذَكَّرُونَ
Allah poruncește dreptatea, binefacerea și dăruirea către rude și oprește nelegiuirea, fapta rea și asuprirea. El vă îndeamnă, poate veți lua aminte.
Coran, al-Naḥl, 16:90
Porunca din al doilea este porunca prin care hotărăște ceea ce se petrece în creație. Allah Preaînaltul hotărăște astfel ceea ce voiește, potrivit înțelepciunii Sale:
إِنَّمَآ أَمْرُهُۥٓ إِذَآ أَرَادَ شَيْـًٔا أَن يَقُولَ لَهُۥ كُن فَيَكُونُ
Porunca Sa, când voiește un lucru, este numai să-i spună: «Fii!» și el este.
Coran, Yā Sīn, 36:82
Cine dorește mai multe exemple să consulte cartea shaykhului al-Shinqīṭī amintită mai sus.