Principii pentru înțelegerea tafsīrului

Relatările israelite sunt veștile transmise de la fiii lui Israel: de la evrei, cel mai adesea, ori de la creștini. Aceste vești se împart în trei categorii:

Prima: ceea ce Islamul a confirmat și a mărturisit ca adevărat; acestea sunt adevărate.

Exemplu este ceea ce relatează al-Bukhārī și alții de la Ibn Masʿūd, Allah să fie mulțumit de el: „Un învățat dintre învățații evreilor a venit la Trimisul lui Allah ﷺ și a spus: «O, Muḥammad, noi găsim că Allah pune cerurile pe un Deget și celelalte făpturi pe un Deget, apoi spune: Eu sunt Regele!» Profetul ﷺ a râs până i s-au văzut măselele, adeverind spusele învățatului. Apoi Trimisul lui Allah ﷺ a recitat:

Ei nu L-au prețuit pe Allah așa cum se cuvine. În Ziua Învierii, întregul pământ va fi în Pumnul Său, iar cerurile vor fi strânse în Dreapta Sa. Slavă Lui! El este mai presus de ceea ce Îi asociază”.⁴⁰

A doua: ceea ce Islamul a respins și a mărturisit ca mincinos; acestea sunt false. Exemplu este relatarea lui al-Bukhārī de la Jābir, Allah să fie mulțumit de el: „Evreii spuneau că, dacă bărbatul are raport cu soția venind din spatele ei, copilul se naște cu privirea încrucișată. Atunci s-a revelat:

Soțiile voastre sunt un ogor pentru voi; veniți la ogorul vostru cum voiți”.⁴¹

A treia: ceea ce Islamul nici n-a confirmat, nici n-a respins. În privința acestora trebuie suspendată judecata. Al-Bukhārī⁴² relatează de la Abū Hurayra, Allah să fie mulțumit de el: „Oamenii Scripturii citeau Tora în ebraică și o explicau în arabă musulmanilor. Trimisul lui Allah ﷺ a spus: «Nici să nu-i credeți pe oamenii Scripturii, nici să nu-i socotiți mincinoși,

ci spuneți:

Credem în ceea ce ne-a fost pogorât nouă și în ceea ce v-a fost pogorât vouă»”.

Totuși, relatarea acestui fel de vești este permisă dacă nu există teama unui rău, după cuvintele Profetului ﷺ: „Transmiteți de la mine chiar și un verset! Relatați de la fiii lui Israel și nu este nicio problemă. Cine minte despre mine cu bună știință să-și pregătească locul în Foc.” Relatat de al-Bukhārī.⁴³

Cea mai mare parte a celor transmise astfel de la ei nu are folos religios, precum precizarea culorii câinelui oamenilor Peșterii și altele asemenea.

Cât despre întrebarea oamenilor Scripturii asupra unor lucruri de religie, aceasta este interzisă. Imām Aḥmad relatează de la Jābir ibn ʿAbd Allāh, Allah să fie mulțumit de ei, că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Nu-i întrebați pe oamenii Scripturii despre nimic! Ei nu vă vor călăuzi, fiind ei înșiși rătăciți. Ați putea fie să credeți un fals, fie să tăgăduiți un adevăr. Dacă Mūsā ar fi viu între voi, nu i-ar fi îngăduit decât să mă urmeze.”⁴⁴

Al-Bukhārī⁴⁵ relatează de la ʿAbd Allāh ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de ei: „O, musulmani! Cum îi întrebați pe oamenii Scripturii despre ceva, când Cartea voastră, pe care Allah a pogorât-o Profetului vostru ﷺ, este cea mai nouă veste de la Allah, curată și neamestecată? Ea v-a spus că oamenii Scripturii au înlocuit și au schimbat din Cartea lui Allah, au scris cu mâinile lor și au spus: «Aceasta este de la Allah», ca să dobândească în schimb un preț mic. Oare cunoașterea care v-a venit nu vă oprește să-i întrebați? Pe Allah, n-am văzut pe niciunul dintre ei întrebându-vă despre ceea ce v-a fost pogorât vouă!”

Atitudinea învățaților față de relatările israelite

Atitudinile învățaților, îndeosebi ale exegeților, față de aceste relatări israelite se deosebesc în patru direcții:

a. Unii le-au menționat din belșug, împreună cu lanțurile lor de transmitere, socotind că, prin menționarea lor, s-au eliberat de răspunderea pentru ele, precum Ibn Jarīr al-Ṭabarī.

b. Unii le-au menționat din belșug, dar au înlăturat de obicei lanțurile de transmitere, adunând fără deosebire, precum al-Baghawī. Shaykh al-Islām Ibn Taymiyya⁴⁶ a spus despre tafsīrul său că este o prescurtare a celui al lui al-Thaʿlabī, dar l-a ferit de hadisurile născocite și părerile inovate. Despre al-Thaʿlabī a spus că adună fără deosebire, transmițând ce găsește în cărțile de tafsīr: autentic, slab și născocit.

c. Unii au menționat multe dintre ele, apoi au comentat o parte, arătându-le slăbiciunea ori respingându-le, precum Ibn Kathīr.

d. Alții au mers departe în respingerea lor și n-au menționat nimic din ele drept interpretare a Coranului, precum Muḥammad Rashīd Riḍā.