Text integral · Pasaje · 85
Coranul: muḥkam și mutashābih
Coranul cel Nobil poate fi descris în privința iḥkām-ului și tashābuh-ului în trei feluri:
Primul: desăvârșirea generală, prin care este descris întregul Coran. De exemplu:
كِتَـٰبٌ أُحْكِمَتْ ءَايَـٰتُهُۥ ثُمَّ فُصِّلَتْ مِن لَّدُنْ حَكِيمٍ خَبِيرٍ
O Carte ale cărei versete au fost desăvârșite, apoi lămurite de către un Înțelept, Bineștiutor;
Coran, Hūd, 11:1, fragment
الٓر ۚ تِلْكَ ءَايَـٰتُ ٱلْكِتَـٰبِ ٱلْحَكِيمِ
Alif. Lām. Rā. Acestea sunt versetele Cărții înțelepte;
Coran, Yūnus, 10:1
وَإِنَّهُۥ فِىٓ أُمِّ ٱلْكِتَـٰبِ لَدَيْنَا لَعَلِىٌّ حَكِيمٌ
El se află în Maica Scripturii la Noi, înalt și plin de înțelepciune.
Coran, al-Zukhruf, 43:4
Acest iḥkām înseamnă perfecțiunea și calitatea cuvintelor și sensurilor sale. El atinge culmea limpezimii și elocvenței. Toate relatările sale sunt adevărate și folositoare, fără minciună, contradicție sau vorbe zadarnice, lipsite de bine. Toate prescripțiile sale sunt drepte și înțelepte, fără nedreptate, contradicție sau hotărâre nechibzuită.
Al doilea: asemănarea generală prin care este descris întregul Coran. De exemplu:
ٱللَّهُ نَزَّلَ أَحْسَنَ ٱلْحَدِيثِ كِتَـٰبًا مُّتَشَـٰبِهًا مَّثَانِىَ تَقْشَعِرُّ مِنْهُ جُلُودُ ٱلَّذِينَ يَخْشَوْنَ رَبَّهُمْ ثُمَّ تَلِينُ جُلُودُهُمْ وَقُلُوبُهُمْ إِلَىٰ ذِكْرِ ٱللَّهِ
Allah a pogorât cea mai frumoasă vorbire, o Carte ale cărei părți se aseamănă și se repetă; de ea se înfioară pieile celor care se tem de Domnul lor, apoi pieile și inimile lor se înmoaie la pomenirea lui Allah.
Coran, al-Zumar, 39:23, fragment
Acest tashābuh înseamnă că părțile întregului Coran se aseamănă prin desăvârșire, calitate și scopuri lăudabile:
وَلَوْ كَانَ مِنْ عِندِ غَيْرِ ٱللَّهِ لَوَجَدُوا۟ فِيهِ ٱخْتِلَـٰفًا كَثِيرًا
Dacă ar fi de la altul decât Allah, ar găsi în el multe nepotriviri.
Coran, al-Nisāʾ, 4:82, fragment
Al treilea: limpezimea proprie unora dintre pasaje și neclaritatea proprie altora. De exemplu:
هُوَ ٱلَّذِىٓ أَنزَلَ عَلَيْكَ ٱلْكِتَـٰبَ مِنْهُ ءَايَـٰتٌ مُّحْكَمَـٰتٌ هُنَّ أُمُّ ٱلْكِتَـٰبِ وَأُخَرُ مُتَشَـٰبِهَـٰتٌ ۖ فَأَمَّا ٱلَّذِينَ فِى قُلُوبِهِمْ زَيْغٌ فَيَتَّبِعُونَ مَا تَشَـٰبَهَ مِنْهُ ٱبْتِغَآءَ ٱلْفِتْنَةِ وَٱبْتِغَآءَ تَأْوِيلِهِۦ ۗ وَمَا يَعْلَمُ تَأْوِيلَهُۥٓ إِلَّا ٱللَّهُ ۗ وَٱلرَّٰسِخُونَ فِى ٱلْعِلْمِ يَقُولُونَ ءَامَنَّا بِهِۦ كُلٌّ مِّنْ عِندِ رَبِّنَا ۗ وَمَا يَذَّكَّرُ إِلَّآ أُو۟لُوا۟ ٱلْأَلْبَـٰبِ
El este Cel care ți-a pogorât Cartea. În ea sunt versete limpezi, care sunt temelia Cărții, și altele neclare. Cei în ale căror inimi este abatere urmăresc ceea ce este neclar din ea, căutând tulburarea și tâlcuirea lui. Dar tâlcuirea lui nu o cunoaște decât Allah. Cei statornici în cunoaștere spun: «Credem în el; totul este de la Domnul nostru.» Nu iau aminte decât cei înzestrați cu minte.
Coran, Āl ʿImrān, 3:7
Aici iḥkām înseamnă că sensul versetului este limpede și vădit, fără obscuritate, precum cuvintele lui Allah Preaînaltul:
يَـٰٓأَيُّهَا ٱلنَّاسُ إِنَّا خَلَقْنَـٰكُم مِّن ذَكَرٍ وَأُنثَىٰ وَجَعَلْنَـٰكُمْ شُعُوبًا وَقَبَآئِلَ لِتَعَارَفُوٓا۟
O, oameni! Noi v-am creat dintr-un bărbat și o femeie și v-am făcut popoare și triburi, ca să vă cunoașteți;
Coran, al-Ḥujurāt, 49:13, fragment
يَـٰٓأَيُّهَا ٱلنَّاسُ ٱعْبُدُوا۟ رَبَّكُمُ ٱلَّذِى خَلَقَكُمْ وَٱلَّذِينَ مِن قَبْلِكُمْ لَعَلَّكُمْ تَتَّقُونَ
O, oameni! Adorați-L pe Domnul vostru, care v-a creat pe voi și pe cei de dinaintea voastră, ca să fiți cu teamă de El;
Coran, al-Baqara, 2:21
وَأَحَلَّ ٱللَّهُ ٱلْبَيْعَ
Allah a îngăduit negoțul;
Coran, al-Baqara, 2:275, fragment
حُرِّمَتْ عَلَيْكُمُ ٱلْمَيْتَةُ وَٱلدَّمُ وَلَحْمُ ٱلْخِنزِيرِ وَمَآ أُهِلَّ لِغَيْرِ ٱللَّهِ بِهِۦ
V-au fost interzise mortăciunea, sângele, carnea de porc și ceea ce a fost închinat altuia decât lui Allah.
Coran, al-Māʾida, 5:3, fragment
Exemplele sunt numeroase.
Aici tashābuh înseamnă că sensul versetului este neclar și ascuns, încât cineva își poate închipui din el ceva nepotrivit lui Allah Preaînaltul, Cărții ori Trimisului Său, în vreme ce învățatul statornic în cunoaștere înțelege altceva.
Exemplu privitor la Allah Preaînaltul: cineva și-ar putea închipui din
بَلْ يَدَاهُ مَبْسُوطَتَانِ
Dimpotrivă, amândouă Mâinile Sale sunt întinse
Coran, al-Māʾida, 5:64, fragment
că Allah are două mâini asemenea mâinilor făpturilor.
Exemplu privitor la Cartea lui Allah Preaînaltul: cineva și-ar putea închipui că Coranul se contrazice și că unele părți le dezmint pe altele, când spune:
مَّآ أَصَابَكَ مِنْ حَسَنَةٍ فَمِنَ ٱللَّهِ ۖ وَمَآ أَصَابَكَ مِن سَيِّئَةٍ فَمِن نَّفْسِكَ
Orice bine te ajunge este de la Allah, iar orice rău te ajunge este de la tine însuți,
Coran, al-Nisāʾ, 4:79, fragment
iar în alt loc:
وَإِن تُصِبْهُمْ حَسَنَةٌ يَقُولُوا۟ هَـٰذِهِۦ مِنْ عِندِ ٱللَّهِ ۖ وَإِن تُصِبْهُمْ سَيِّئَةٌ يَقُولُوا۟ هَـٰذِهِۦ مِنْ عِندِكَ ۚ قُلْ كُلٌّ مِّنْ عِندِ ٱللَّهِ
Dacă îi ajunge un bine, spun: «Acesta este de la Allah», iar dacă îi ajunge un rău, spun: «Acesta este de la tine.» Spune: «Totul este de la Allah».
Coran, al-Nisāʾ, 4:78, fragment
Exemplu privitor la Trimisul lui Allah: din
فَإِن كُنتَ فِى شَكٍّ مِّمَّآ أَنزَلْنَآ إِلَيْكَ فَسْـَٔلِ ٱلَّذِينَ يَقْرَءُونَ ٱلْكِتَـٰبَ مِن قَبْلِكَ ۚ لَقَدْ جَآءَكَ ٱلْحَقُّ مِن رَّبِّكَ فَلَا تَكُونَنَّ مِنَ ٱلْمُمْتَرِينَ
Dacă ai îndoială asupra a ceea ce ți-am pogorât, întreabă-i pe cei care citesc Scriptura de dinaintea ta. Adevărul ți-a venit de la Domnul tău; să nu fii, așadar, dintre cei care se îndoiesc,
Coran, Yūnus, 10:94
cineva ar putea crede, la prima vedere, că Profetul ﷺ se îndoia de ceea ce i-a fost pogorât.
Atitudinea celor statornici în cunoaștere și a celor abătuți față de pasajele neclare
Allah Preaînaltul a lămurit atitudinea celor statornici în cunoaștere și a celor abătuți. Despre cei abătuți a spus:
فَأَمَّا ٱلَّذِينَ فِى قُلُوبِهِمْ زَيْغٌ فَيَتَّبِعُونَ مَا تَشَـٰبَهَ مِنْهُ ٱبْتِغَآءَ ٱلْفِتْنَةِ وَٱبْتِغَآءَ تَأْوِيلِهِۦ
Cei în ale căror inimi este abatere urmăresc ceea ce este neclar din ea, căutând tulburarea și tâlcuirea lui.
Coran, Āl ʿImrān, 3:7, fragment
Despre cei statornici în cunoaștere a spus:
وَٱلرَّٰسِخُونَ فِى ٱلْعِلْمِ يَقُولُونَ ءَامَنَّا بِهِۦ كُلٌّ مِّنْ عِندِ رَبِّنَا
Cei statornici în cunoaștere spun: «Credem în el; totul este de la Domnul nostru».
Coran, Āl ʿImrān, 3:7, fragment
Cei abătuți fac din aceste versete neclare un mijloc de a ataca Cartea lui Allah, de a-i îndepărta pe oameni de ea prin tulburare și de a o interpreta altfel decât a voit Allah Preaînaltul; se rătăcesc și îi rătăcesc pe alții. Cei statornici în cunoaștere cred că tot ceea ce se află în Cartea lui Allah Preaînaltul este adevăr, fără nepotrivire sau contradicție, fiindcă vine de la Allah:
وَلَوْ كَانَ مِنْ عِندِ غَيْرِ ٱللَّهِ لَوَجَدُوا۟ فِيهِ ٱخْتِلَـٰفًا كَثِيرًا
Dacă ar fi de la altul decât Allah, ar găsi în el multe nepotriviri.
Coran, al-Nisāʾ, 4:82, fragment
Ceea ce pare neclar raportează la ceea ce este limpede, încât totul devine limpede.
În primul exemplu, ei spun: Allah Preaînaltul are două Mâini reale, așa cum se cuvine măreției și slavei Sale; ele nu seamănă cu mâinile făpturilor, după cum Ființa Sa nu seamănă cu ființele făpturilor. Allah Preaînaltul spune:
لَيْسَ كَمِثْلِهِۦ شَىْءٌ ۖ وَهُوَ ٱلسَّمِيعُ ٱلْبَصِيرُ
Nimic nu este asemenea Lui, iar El este Auzitorul, Văzătorul.
Coran, al-Shūrā, 42:11, fragment
În al doilea exemplu, ei spun: binele și răul sunt amândouă prin hotărârea lui Allah, Preaputernicul și Preamăritul. Însă cauza binelui este harul lui Allah Preaînaltul față de robii Săi, iar cauza răului este fapta robului:
وَمَآ أَصَـٰبَكُم مِّن مُّصِيبَةٍ فَبِمَا كَسَبَتْ أَيْدِيكُمْ وَيَعْفُوا۟ عَن كَثِيرٍ
Orice nenorocire vă ajunge este din pricina a ceea ce au câștigat mâinile voastre, iar El iartă multe.
Coran, al-Shūrā, 42:30
Atribuirea răului robului este atribuirea unui lucru cauzei sale, nu Celui care l-a hotărât; atribuirea binelui și a răului lui Allah Preaînaltul este atribuirea lucrului Celui care l-a hotărât. Astfel dispare impresia de nepotrivire între versete, deoarece perspectivele sunt diferite.
În al treilea exemplu, ei spun: Profetul ﷺ nu s-a îndoit de ceea ce i-a fost pogorât, ci el îl cunoștea cel mai bine și avea cea mai puternică certitudine, după cum Allah Preaînaltul spune în aceeași sură:
قُلْ يَـٰٓأَيُّهَا ٱلنَّاسُ إِن كُنتُمْ فِى شَكٍّ مِّن دِينِى فَلَآ أَعْبُدُ ٱلَّذِينَ تَعْبُدُونَ مِن دُونِ ٱللَّهِ
Spune: «O, oameni! Dacă aveți îndoială asupra religiei mele, eu nu-i ador pe cei pe care îi adorați în afară de Allah».
Coran, Yūnus, 10:104, fragment
Sensul este: dacă voi vă îndoiți de ea, eu sunt sigur de ea. De aceea nu-i ador pe cei pe care îi adorați în afară de Allah, ci mă dezic de ei și Îl ador pe Allah.
Din
فَإِن كُنتَ فِى شَكٍّ مِّمَّآ أَنزَلْنَآ إِلَيْكَ
Dacă ai îndoială asupra a ceea ce ți-am pogorât
Coran, Yūnus, 10:94, fragment
nu rezultă că îndoiala ar fi posibilă pentru Trimis ﷺ ori că ar fi avut-o. Privește cuvintele:
قُلْ إِن كَانَ لِلرَّحْمَـٰنِ وَلَدٌ فَأَنَا۠ أَوَّلُ ٱلْعَـٰبِدِينَ
Spune: «Dacă Cel Milostiv ar avea un fiu, eu aș fi cel dintâi dintre adoratori».
Coran, al-Zukhruf, 43:81
Rezultă de aici că un fiu ar fi posibil pentru Allah Preaînaltul ori că ar exista? Nicidecum! Nici nu există, nici nu este posibil pentru Allah Preaînaltul. Allah spune:
وَمَا يَنۢبَغِى لِلرَّحْمَـٰنِ أَن يَتَّخِذَ وَلَدًا إِن كُلُّ مَن فِى ٱلسَّمَـٰوَٰتِ وَٱلْأَرْضِ إِلَّآ ءَاتِى ٱلرَّحْمَـٰنِ عَبْدًا
Nu se cuvine Celui Milostiv să-Și ia un fiu. Toți cei din ceruri și de pe pământ vin la Cel Milostiv numai ca robi.
Coran, Maryam, 19:92–93
Din
فَلَا تَكُونَنَّ مِنَ ٱلْمُمْتَرِينَ
Să nu fii dintre cei care se îndoiesc
Coran, al-Baqara, 2:147, fragment
nu rezultă nici că Trimisul ﷺ s-ar fi îndoit. Interdicția poate fi adresată și celui care n-a săvârșit fapta. Privește:
وَلَا يَصُدُّنَّكَ عَنْ ءَايَـٰتِ ٱللَّهِ بَعْدَ إِذْ أُنزِلَتْ إِلَيْكَ ۖ وَٱدْعُ إِلَىٰ رَبِّكَ ۖ وَلَا تَكُونَنَّ مِنَ ٱلْمُشْرِكِينَ
Să nu te îndepărteze de versetele lui Allah după ce ți-au fost pogorâte! Cheamă la Domnul tău și nu fi dintre cei care Îi fac asociați!
Coran, al-Qaṣaṣ, 28:87
Se știe că ei nu l-au îndepărtat pe Profet ﷺ de versetele lui Allah și că Profetul ﷺ n-a săvârșit asociere. Scopul interdicției adresate cuiva care nu săvârșește fapta este mustrarea celor care o săvârșesc și avertizarea împotriva căii lor. Astfel dispare neclaritatea și presupunerea a ceva nepotrivit Trimisului ﷺ.
Felurile neclarității din Coran
Neclaritatea întâlnită în Coran este de două feluri:
Primul: cea propriu-zisă, adică ceea ce oamenii nu pot cunoaște, precum realitatea atributelor lui Allah, Preaputernicul și Preamăritul. Deși cunoaștem sensurile acestor atribute, nu le cuprindem realitatea și modalitatea:
وَلَا يُحِيطُونَ بِهِۦ عِلْمًا
Ei nu-L cuprind cu știința;
Coran, Ṭā Hā, 20:110, fragment
لَّا تُدْرِكُهُ ٱلْأَبْصَـٰرُ وَهُوَ يُدْرِكُ ٱلْأَبْصَـٰرَ ۖ وَهُوَ ٱللَّطِيفُ ٱلْخَبِيرُ
Privirile nu-L cuprind, dar El cuprinde privirile. El este Cel Subtil, Bineștiutor.
Coran, al-Anʿām, 6:103
De aceea, când Imām Mālik, Allah să aibă milă de el, a fost întrebat despre
ٱلرَّحْمَـٰنُ عَلَى ٱلْعَرْشِ ٱسْتَوَىٰ
Cel Milostiv S-a înălțat deasupra Tronului,
Coran, Ṭā Hā, 20:5
„Cum S-a înălțat?”, a răspuns: „Înălțarea nu este necunoscută; modalitatea nu poate fi cuprinsă de rațiune; credința în ea este obligatorie, iar întrebarea despre ea este inovație.” Nu se întreabă pentru dezvăluirea acestui fel, fiindcă nu se poate ajunge la el.
Al doilea: cea relativă, ceea ce este neclar pentru unii oameni, dar nu și pentru alții; cei statornici în cunoaștere îl cunosc, iar alții nu. Despre acest fel se întreabă pentru a-l descoperi și lămuri, deoarece se poate ajunge la el. Nu există în Coran ceva al cărui sens să nu poată deveni limpede niciunuia dintre oameni. Allah Preaînaltul spune:
هَـٰذَا بَيَانٌ لِّلنَّاسِ وَهُدًى وَمَوْعِظَةٌ لِّلْمُتَّقِينَ
Aceasta este o lămurire pentru oameni, o călăuzire și un îndemn pentru cei cu teamă de Allah;
Coran, Āl ʿImrān, 3:138
وَنَزَّلْنَا عَلَيْكَ ٱلْكِتَـٰبَ تِبْيَـٰنًا لِّكُلِّ شَىْءٍ
Ți-am pogorât Cartea ca lămurire pentru orice lucru;
Coran, al-Naḥl, 16:89, fragment
فَإِذَا قَرَأْنَـٰهُ فَٱتَّبِعْ قُرْءَانَهُۥ ثُمَّ إِنَّ عَلَيْنَا بَيَانَهُۥ
Când îl recităm, urmează-i recitarea! Apoi Nouă Ne revine lămurirea lui;
Coran, al-Qiyāma, 75:18–19
يَـٰٓأَيُّهَا ٱلنَّاسُ قَدْ جَآءَكُم بُرْهَـٰنٌ مِّن رَّبِّكُمْ وَأَنزَلْنَآ إِلَيْكُمْ نُورًا مُّبِينًا
O, oameni! V-a venit o dovadă de la Domnul vostru și am pogorât către voi o lumină limpede.
Coran, al-Nisāʾ, 4:174
Exemplele acestui fel sunt numeroase. Printre ele:
لَيْسَ كَمِثْلِهِۦ شَىْءٌ
Nimic nu este asemenea Lui,
Coran, al-Shūrā, 42:11, fragment
care le-a devenit neclar celor ce neagă atributele. Ei au înțeles din el negarea atributelor lui Allah Preaînaltul, pretinzând că afirmarea lor ar impune asemănarea. Au ignorat numeroasele versete care arată afirmarea atributelor Sale și faptul că afirmarea sensului de bază nu impune asemănarea.
Alt exemplu:
وَمَن يَقْتُلْ مُؤْمِنًا مُّتَعَمِّدًا فَجَزَآؤُهُۥ جَهَنَّمُ خَـٰلِدًا فِيهَا وَغَضِبَ ٱللَّهُ عَلَيْهِ وَلَعَنَهُۥ وَأَعَدَّ لَهُۥ عَذَابًا عَظِيمًا
Cine ucide cu bună știință un credincios, răsplata lui este Gheena, în care va rămâne veșnic. Allah Se mânie asupra lui, îl blestemă și i-a pregătit o osândă mare.
Coran, al-Nisāʾ, 4:93
Acesta le-a devenit neclar waʿīdiților, care au înțeles că ucigașul intenționat al unui credincios rămâne veșnic în Foc și au extins acest înțeles asupra tuturor celor care săvârșesc păcate mari, ignorând versetele care arată că orice păcat mai mic decât asocierea se află sub voia lui Allah Preaînaltul.
Alt exemplu:
أَلَمْ تَعْلَمْ أَنَّ ٱللَّهَ يَعْلَمُ مَا فِى ٱلسَّمَآءِ وَٱلْأَرْضِ ۗ إِنَّ ذَٰلِكَ فِى كِتَـٰبٍ ۚ إِنَّ ذَٰلِكَ عَلَى ٱللَّهِ يَسِيرٌ
Nu știi că Allah cunoaște ceea ce se află în cer și pe pământ? Aceasta este într-o Carte; aceasta Îi este ușor lui Allah.
Coran, al-Ḥajj, 22:70
Acesta le-a devenit neclar jabriților, care au înțeles că robul este silit la fapta sa și au pretins că el nu are voință și nici putere asupra ei. Au ignorat versetele care arată că robul are voință și putere și că faptele sale sunt de două feluri: alese și nealese.
Cei statornici în cunoaștere, înzestrați cu judecată, știu cum să îndrume aceste versete neclare spre un sens care se potrivește cu celelalte versete. Astfel, întregul Coran rămâne limpede, fără neclaritate.
Înțelepciunea existenței pasajelor limpezi și a celor neclare
Dacă întregul Coran ar fi fost limpede, s-ar fi pierdut înțelepciunea punerii oamenilor la încercare prin credință și faptă, fiindcă sensul ar fi fost vădit și n-ar mai fi fost loc pentru denaturare sau pentru agățarea de pasajele neclare, în căutarea tulburării și a tâlcuirii lor. Dacă ar fi fost în întregime neclar, n-ar mai fi fost lămurire și călăuzire pentru oameni; nu s-ar fi putut lucra potrivit lui și nici întemeia pe el credința corectă. Dar Allah Preaînaltul, în înțelepciunea Sa, a făcut în el versete limpezi, la care se revine când apare neclaritatea, și altele neclare, ca încercare pentru robi. Astfel se deosebește cel cu credință sinceră de cel în a cărui inimă este abatere. Cel cu credință sinceră știe că întregul Coran este de la Allah Preaînaltul și că ceea ce vine de la Allah este adevăr, fără fals sau contradicție:
لَّا يَأْتِيهِ ٱلْبَـٰطِلُ مِنۢ بَيْنِ يَدَيْهِ وَلَا مِنْ خَلْفِهِۦ ۖ تَنزِيلٌ مِّنْ حَكِيمٍ حَمِيدٍ
Falsul nu ajunge la el nici dinainte, nici din urmă. Este o pogorâre de la un Înțelept, Vrednic de laudă.
Coran, Fuṣṣilat, 41:42
Și:
لَوْ كَانَ مِنْ عِندِ غَيْرِ ٱللَّهِ لَوَجَدُوا۟ فِيهِ ٱخْتِلَـٰفًا كَثِيرًا
Dacă ar fi de la altul decât Allah, ar găsi în el multe nepotriviri.
Coran, al-Nisāʾ, 4:82, fragment
Cel în a cărui inimă este abatere face însă din pasajele neclare o cale de a denatura ceea ce este limpede și de a urma patima, punând la îndoială relatările și respingând cu trufie prescripțiile. De aceea vezi mulți oameni abătuți în credință și faptă care își justifică abaterea prin asemenea versete neclare.