Text integral · Pasaje · 101
Întărirea credinței în Ziua de Apoi
تقرير الإيمان باليوم الآخر
Una dintre îndrumările acestei sure binecuvântate este întărirea credinței în Ziua de Apoi, ziua măreață în care oamenii vor sta înaintea Stăpânului lumilor, pentru ca El să-i răsplătească pentru faptele trimise înainte în această viață:
لِيَجْزِىَ ٱلَّذِينَ أَسَـٰٓـُٔوا۟ بِمَا عَمِلُوا۟ وَيَجْزِىَ ٱلَّذِينَ أَحْسَنُوا۟ بِٱلْحُسْنَى
„Ca să-i răsplătească pe cei care au făcut rău pentru ceea ce au făptuit și să-i răsplătească pe cei care au făcut bine cu cea mai bună răsplată.”
Coran 53:31 — fragment
Sura al-Fātiḥah întărește credința în Ziua de Apoi și înrădăcinează această convingere în inimile credincioșilor prin repetarea ei, iarăși și iarăși, ziua și noaptea. În această sură, Allah spune despre Sine: „Stăpânul Zilei Răsplății”, adică Stăpânul Zilei socotelii și pedepsei. Se numește astfel fiindcă în ea oamenii sunt judecați pentru faptele lor și răsplătiți pentru ceea ce au trimis înainte în această viață.
Allah este al-Dayyān, Judecătorul și Răsplătitorul, după cum se arată în hadithul lui ʿAbd Allāh ibn Unays, Allah să fie mulțumit de el: „L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:”
يحشر الناس يوم القيامة، أو قال: العباد، عراة غرلاً بهماً. قال: قلنا: وما بهماً؟ قال: ليس معهم شيء، ثم يناديهم بصوت يسمعه من قرب: أنا الملك أنا الديان، ولا ينبغي لأحد من أهل النار أن يدخل النار، وله عند أحد من أهل الجنة حق حتى أقصه منه، ولا ينبغي لأحد من أهل الجنة أن يدخل الجنة، ولأحد من أهل النار عنده حق، حتى أقصه منه، حتى اللطمة. قال: قلنا: كيف وإنا إنما نأتي الله عز وجل عراة غرلاً بهماً؟ قال: بالحسنات والسيئات
„Oamenii — sau a spus: robii — vor fi adunați în Ziua Învierii goi, necircumciși și fără nimic.” Am întrebat: „Ce înseamnă fără nimic?” El a spus: „Nu au nimic cu ei. Apoi El îi va chema cu un glas pe care îl va auzi cel apropiat: «Eu sunt Împăratul, Eu sunt Răsplătitorul. Nu se cuvine ca vreunul dintre oamenii Focului să intre în Foc având un drept asupra vreunuia dintre oamenii Paradisului înainte să-i fac dreptate; și nu se cuvine ca vreunul dintre oamenii Paradisului să intre în Paradis având împotriva lui un drept al vreunuia dintre oamenii Focului înainte să-i fac dreptate, chiar și pentru o palmă.»” Am întrebat: „Cum, dacă venim înaintea lui Allah goi, necircumciși și fără nimic?” El a spus: „Prin faptele bune și faptele rele.”52
Sura a întărit această mare temelie prin „Stăpânul Zilei Răsplății”. A cuprins sensul ei și în alte locuri. Desăvârșirea laudei lui Allah, cu care începe sura, cere ca robii să fie înviați și răsplătiți, iar cei ascultători să primească cea mai mare și mai bună răsplată. De aceea, când Allah îi binecuvântează în Ziua Învierii cu intrarea în Paradis, oamenii Paradisului își încep intrarea lăudându-L:
ٱلْحَمْدُ لِلَّهِ ٱلَّذِى هَدَىٰنَا لِهَـٰذَا وَمَا كُنَّا لِنَهْتَدِىَ لَوْلَآ أَنْ هَدَىٰنَا ٱللَّهُ
„Lauda Îi aparține lui Allah, care ne-a călăuzit către aceasta! N-am fi fost călăuziți dacă Allah nu ne-ar fi călăuzit.”
Coran 7:43 — fragment
El i-a binecuvântat în viața lor lumească prin ascultarea de Allah și călăuzirea către credință; iar în Ziua Învierii i-a binecuvântat cu intrarea în Paradisul Său, dobândirea mulțumirii Sale și obținerea răsplății pregătite pentru oamenii credinței și robii Săi temători. Când intră, spun: „Lauda Îi aparține lui Allah, care ne-a călăuzit către aceasta!” Fără călăuzirea Lui, nu am fi dobândit această desfătare, această binefacere, acest har și această cinstire. Este numai harul lui Allah și darul Său. El este Cel care dăruiește cui voiește dintre robii Săi.
Și cuvintele surei „Stăpânul lumilor” întăresc această mare temelie. Stăpânul lumilor este Cel care dispune de univers și îl orânduiește. Din această orânduire face parte că a pregătit pentru cel care-L ascultă o mare răsplată și o întoarcere frumoasă, iar pentru cel care nu-L ascultă o pedeapsă aspră. De aceea a urmat cu: „Cel Milostiv, Îndurătorul, Stăpânul Zilei Răsplății.” Ascultătorul va dobândi mila și răsplata lui Allah, iar neascultătorul va întâlni mânia și pedeapsa Sa. Oamenii sunt două categorii: ascultători și neascultători; două cete: una în Paradis și una în Focul întețit.
Printre dovezile surei pentru această temelie se află și descrierea oamenilor credinței: „Numai pe Tine Te adorăm și numai de la Tine cerem ajutor.” Cel care cercetează acest verset măreț și înțelepciunea deplină a lui Allah în el înțelege că Allah nu-l pune deopotrivă pe adoratorul care Îl socotește Unic și pe cel a cărui stare este fie tăgăduirea, fie întoarcerea de la ascultarea Stăpânului lumilor. Când Allah a pomenit Focul în Nobilul Coran, a spus:
لَا يَصْلَىٰهَآ إِلَّا ٱلْأَشْقَى ٱلَّذِى كَذَّبَ وَتَوَلَّىٰ
„Nu arde în el decât cel mai nefericit, cel care a tăgăduit și s-a întors.”
Coran 92:15–16
A tăgăduit vestea și s-a întors de la poruncă: nu crede veștile aduse de trimiși și nu împlinește poruncile aduse de ei. Acesta nu este pus deopotrivă cu oamenii credinței, ai ascultării și ai cererii ajutorului de la Allah. La fel este împărțirea în trei categorii cu care sura se încheie: „Călăuzește-ne pe calea cea dreaptă, calea celor pe care i-ai binecuvântat, nu a celor asupra cărora s-a abătut mânia și nici a celor rătăciți.” Allah arată trei categorii: cei binecuvântați, oamenii credinței și ai căii lui Allah, care îi duce la mulțumirea Lui și la grădinile desfătării; cei asupra cărora s-a abătut mânia lui Allah; și cei rătăciți, abătuți de la drumul drept.
Vor fi ei adunați în Ziua Învierii în aceeași casă, vor avea același loc și vor fi puși deopotrivă? Nicidecum, pe Allah! Cei binecuvântați vor avea grădinile lui Allah, desfătarea și răsplata Sa. Cei asupra cărora s-a abătut mânia și cei rătăciți vor avea un foc arzător, în care nu arde decât cel mai nefericit. De aceea El a deosebit cele două cete: a Paradisului și a Focului întețit.
Credinciosul care meditează asupra acestei sure mărețe își aduce zilnic înainte credința în Ziua de Apoi, ziua în care va sta înaintea lui Allah. Simte că, dacă păstrează ascultarea și stăruie în adorare, va întâlni răsplata și mulțumirea lui Allah, iar dacă părăsește calea dreaptă și se abate de la drumul drept, va întâlni pedeapsa Lui. Lucrurile nu se împlinesc prin simple dorințe:
لَّيْسَ بِأَمَانِيِّكُمْ وَلَآ أَمَانِىِّ أَهْلِ ٱلْكِتَـٰبِ ۗ مَن يَعْمَلْ سُوٓءًا يُجْزَ بِهِۦ
„Nu este după dorințele voastre și nici după dorințele oamenilor Cărții. Cel care săvârșește un rău va fi răsplătit pentru el.”
Coran 4:123 — fragment
Allah este drept:
وَلَا يَظْلِمُ رَبُّكَ أَحَدًا
„Stăpânul tău nu nedreptățește pe nimeni.”
Coran 18:49 — fragment
Această zi măreață are în Nobilul Coran multe nume. Numărul lor arată varietatea însușirilor: Ziua pierderii și câștigului, Asurzitoarea, Izbitoarea, Marea Nenorocire, Acoperitoarea, Ziua de Apoi și Ceasul. Aceste nume sunt potrivit însușirilor ei. Printre ele se află numele din al-Fātiḥah: Ziua Răsplății, adică ziua răsplății și socotelii.
Credința credincioșilor în Ziua Răsplății trebuie să fie hotărâtă, fără îndoială sau șovăire. Cel care se îndoiește de ea cade în necredință. Allah Preaînaltul spune:
إِنَّمَا ٱلْمُؤْمِنُونَ ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ بِٱللَّهِ وَرَسُولِهِۦ ثُمَّ لَمْ يَرْتَابُوا۟
„Credincioșii sunt numai cei care cred în Allah și în Trimisul Său, apoi nu se îndoiesc.”
Coran 49:15 — fragment
Adică au certitudine și nu se îndoiesc. Trebuie să existe credință hotărâtă, acceptare, încredere și convingere că există o zi a răsplății, socotelii și stării înaintea lui Allah. Pe măsură ce credinciosul înaintează în această viață, fiecare pas îl apropie de Ziua de Apoi și îl îndepărtează de lume. S-a spus:
إنا لنفرح بالأيام نقطعها وكل يوم مضى يدني من الأجل
„Ne bucurăm de zilele pe care le străbatem, dar fiecare zi trecută ne apropie de soroc.”
Adică de întâlnirea cu Allah și de starea înaintea Lui. ʿAlī ibn Abī Ṭālib, Allah să fie mulțumit de el, spune:
ارتحلت الدنيا مدبرة وارتحلت الآخرة مقبلة، ولكل واحدة منهما بنون، فكونوا من أبناء الآخرة ولا تكونوا من أبناء الدنيا؛ فإن اليوم عمل ولا حساب، وغداً حساب ولا عمل
„Lumea a pornit îndepărtându-se, iar Viața de Apoi a pornit apropiindu-se. Fiecare dintre ele are fii. Fiți dintre fiii Vieții de Apoi și nu fiți dintre fiii acestei lumi. Astăzi sunt fapte fără socoteală; mâine este socoteală fără fapte.”53
Ia aminte la „mâine este socoteală fără fapte”. Mâine, în Ziua Răsplății și a socotelii, nu este loc pentru fapte. Locul și timpul lor este această viață. Privește durata șederii tale aici și compar-o cu duratele și vremurile Zilei Învierii. Profetul, asupra lui binecuvântarea și pacea, spune:
أعمار أمتي ما بين الستين إلى السبعين
„Viețile celor din comunitatea mea sunt între șaizeci și șaptezeci de ani.”54
Mulți oameni nu ajung la șaizeci; sorocul unora se încheie în tinerețe. Alții trec de șaizeci sau de șaptezeci. În general însă, viețile comunității sunt între șaizeci și șaptezeci. Din această ședere în viața lumească, cincisprezece ani sunt înaintea răspunderii religioase, iar o treime din timpul rămas se duce în somn, când condeiul răspunderii este ridicat de la rob. Rămân net treizeci sau treizeci și cinci de ani.
În schimb, înainte de începerea socotelii, oamenii vor sta în câmpiile Învierii, când soarele se apropie de făpturi până la o milă. Vor asuda în măsuri diferite și vor sta într-o zi a cărei durată este de cincizeci de mii de ani! Ce comparație există între șederea omului aici și cincizeci de mii de ani petrecuți pe un pământ fără clădiri, copaci, culturi ori altceva? În această stare sunt deopotrivă conducătorul și supusul, micul și marele, bărbatul și femeia. Vor sta desculți, goi, necircumciși și fără nimic.
Apoi Domnul vine să despartă între robi și să-i judece. Când șederea lor se prelungește, merg la profeți și le cer mijlocire înaintea lui Allah ca socoteala să înceapă. Merg la Adam, iar el se scuză; la Nūḥ, iar el se scuză; la Ibrāhīm, iar el se scuză; la Mūsā, iar el se scuză; la ʿĪsā, iar el se scuză. Fiecare îi trimite la altul, iar ʿĪsā îi trimite la Muḥammad ﷺ. El merge, cade în prosternare înaintea lui Allah sub Tron și Îl laudă cu laude pe care Allah i le va învăța:
ثم يقال: يا محمد! ارفع رأسك، سل تعطه، واشفع تشفع
„Apoi se va spune: Muḥammad! Ridică-ți capul, cere și ți se va da, mijlocește și mijlocirea îți va fi primită.”55
Aceasta este treapta vrednică de laudă despre care Allah a spus:
عَسَىٰٓ أَن يَبْعَثَكَ رَبُّكَ مَقَامًا مَّحْمُودًا
„Poate că Stăpânul tău te va ridica la o treaptă vrednică de laudă.”
Coran 17:79 — fragment
Cei dintâi și cei de pe urmă, profeții și trimișii, îl vor privi cu admirație pentru ea. Va mijloci pentru oameni înaintea lui Allah ca socoteala lor să înceapă. Atunci Domnul vine, după cum spune Allah în Coran:
وَجَآءَ رَبُّكَ وَٱلْمَلَكُ صَفًّا صَفًّا وَجِا۟ىٓءَ يَوْمَئِذٍۭ بِجَهَنَّمَ ۚ يَوْمَئِذٍ يَتَذَكَّرُ ٱلْإِنسَـٰنُ وَأَنَّىٰ لَهُ ٱلذِّكْرَىٰ يَقُولُ يَـٰلَيْتَنِى قَدَّمْتُ لِحَيَاتِى
„Și va veni Stăpânul tău, iar îngerii, rând după rând. În ziua aceea va fi adusă Gheena. În ziua aceea omul își va aminti, dar la ce-i va mai folosi amintirea? Va spune: O, de-aș fi trimis înainte pentru viața mea!”
Coran 89:22–24
Atunci omul va înțelege că viața adevărată este Viața de Apoi, iar această viață este trecătoare. „Și va veni Stăpânul tău, iar îngerii, rând după rând”: îngerii sunt în rânduri după rânduri, înconjurând făpturile; Domnul vine să hotărască judecata, din desăvârșirea dreptății Sale. „În ziua aceea va fi adusă Gheena”: ea este adusă, trasă către pământul adunării, după cum Trimisul lui Allah ﷺ a spus:
يؤتى بجهنم يومئذ، لها سبعون ألف زمام، مع كل زمام سبعون ألف ملك يجرونها
„În ziua aceea Gheena va fi adusă. Va avea șaptezeci de mii de frâie, iar de fiecare frâu o vor trage șaptezeci de mii de îngeri.”56
Vine înfuriată asupra locuitorilor ei și răsuflă. Îi cerem lui Allah să ne salveze pe noi și pe voi de Foc. Apoi deasupra acestui Foc va fi întinsă o punte. În unele hadithuri se arată că este mai subțire decât firul de păr.57 Făpturilor li se poruncește să treacă pe ea. Vor trece în chipuri diferite, potrivit faptelor lor. Profetul, asupra lui binecuvântarea și pacea, spune:
المؤمن عليها كالطرف وكالبرق وكالريح وكأجاويد الخيل والركاب، فناج مسلم وناج مخدوش ومكدوس في نار جهنم
„Credinciosul trece pe ea ca o clipire, ca fulgerul, ca vântul, precum caii iuți și cămilele de călărie. Unii scapă nevătămați, alții scapă zgâriați, iar alții sunt aruncați în Focul Gheenei.”58
Necredinciosul este adus mergând pe cap până intră în Foc. Învățații au spus: în această lume a răsturnat religia și credința, iar răsplata sa este pe măsura faptei. Allah spune:
وَنَحْشُرُهُمْ يَوْمَ ٱلْقِيَـٰمَةِ عَلَىٰ وُجُوهِهِمْ عُمْيًا وَبُكْمًا وَصُمًّا ۖ مَّأْوَىٰهُمْ جَهَنَّمُ
„Îi vom aduna în Ziua Învierii pe fețele lor, orbi, muți și surzi. Adăpostul lor va fi Gheena.”
Coran 17:97 — fragment
Qatādah a relatat: „Anas ibn Mālik, Allah să fie mulțumit de el, ne-a povestit că un om a spus: «Profet al lui Allah, va fi adunat necredinciosul pe fața sa în Ziua Învierii?» El a spus:”
أليس الذي أمشاه على الرجلين في الدنيا قادراً على أن يمشيه على وجهه يوم القيامة؟
„Oare Cel care l-a făcut să meargă pe două picioare în această lume nu are puterea să-l facă să meargă pe față în Ziua Învierii?” Qatādah a spus: „Ba da, pe măreția Domnului nostru!”59
În privința intrării în Foc ori a scăpării de el și a intrării în Paradis, oamenii se împart în trei categorii. Prima intră în Foc și rămâne în el pe vecie, pentru totdeauna: nu se hotărăște moartea lor ca să moară și nu li se ușurează pedeapsa. Această pedeapsă este pentru orice necredincios, asociator și ateu, după cum spune Allah:
وَٱلَّذِينَ كَفَرُوا۟ لَهُمْ نَارُ جَهَنَّمَ لَا يُقْضَىٰ عَلَيْهِمْ فَيَمُوتُوا۟ وَلَا يُخَفَّفُ عَنْهُم مِّنْ عَذَابِهَا ۚ كَذَٰلِكَ نَجْزِى كُلَّ كَفُورٍ وَهُمْ يَصْطَرِخُونَ فِيهَا رَبَّنَآ أَخْرِجْنَا نَعْمَلْ صَـٰلِحًا غَيْرَ ٱلَّذِى كُنَّا نَعْمَلُ ۚ أَوَلَمْ نُعَمِّرْكُم مَّا يَتَذَكَّرُ فِيهِ مَن تَذَكَّرَ وَجَآءَكُمُ ٱلنَّذِيرُ ۖ فَذُوقُوا۟ فَمَا لِلظَّـٰلِمِينَ مِن نَّصِيرٍ
„Cei care nu cred vor avea Focul Gheenei. Nu se hotărăște asupra lor să moară și nici nu li se ușurează pedeapsa. Astfel îl răsplătim pe orice mare nerecunoscător. Ei vor striga acolo: Stăpânul nostru, scoate-ne! Vom împlini fapte drepte, altele decât cele pe care le făceam! Oare nu v-am dat o viață destul de lungă încât cel care voia să ia aminte să poată lua aminte? Și a venit la voi avertizorul. Gustați, așadar! Cei nedrepți nu au ajutor.”
Coran 35:36–37
A doua categorie intră de la început în Paradis, fără socoteală și fără pedeapsă. Aceștia sunt cei cumpătați și cei întrecători în fapte bune. Allah Preaînaltul spune:
ثُمَّ أَوْرَثْنَا ٱلْكِتَـٰبَ ٱلَّذِينَ ٱصْطَفَيْنَا مِنْ عِبَادِنَا ۖ فَمِنْهُمْ ظَالِمٌ لِّنَفْسِهِۦ وَمِنْهُم مُّقْتَصِدٌ وَمِنْهُمْ سَابِقٌۢ بِٱلْخَيْرَٰتِ بِإِذْنِ ٱللَّهِ ۚ ذَٰلِكَ هُوَ ٱلْفَضْلُ ٱلْكَبِيرُ جَنَّـٰتُ عَدْنٍ يَدْخُلُونَهَا
„Apoi am dat Cartea ca moștenire celor pe care i-am ales dintre robii Noștri. Unii dintre ei sunt nedrepți față de ei înșiși, alții sunt cumpătați, iar alții sunt întrecători în faptele bune, cu îngăduința lui Allah. Acesta este marele har. Grădini ale Edenului în care vor intra.”
Coran 35:32–33 — fragment
„Vor intra”: cel nedrept față de sine, cel cumpătat și cel întrecător în fapte bune. Însă cel cumpătat și cel întrecător intră în grădinile Edenului fără socoteală și fără pedeapsă. Cel cumpătat împlinește obligațiile și părăsește lucrurile interzise. Cel întrecător în fapte bune adaugă împlinirea faptelor recomandate, îndepărtarea de cele nerecomandate și întrecerea în bine. Aceștia intră de la început.
Cel nedrept față de sine este a treia categorie. El este supus pedepsei și socotelii. Dacă Allah îl pedepsește în Focul Gheenei în Ziua Învierii, nu-l lasă acolo veșnic, fiindcă în Foc rămâne veșnic numai necredinciosul asociator. Cei care săvârșesc păcate mari, dacă intră în Foc pentru păcatele lor aflate mai prejos de necredința în Allah, rămân în el pentru a fi curățați și purificați, devenind apoi pregătiți pentru intrarea în Paradis. Paradisul este casa bunătății curate, neamestecate, și este pentru cei buni. De aceea îngerii spun:
طِبْتُمْ فَٱدْخُلُوهَا خَـٰلِدِينَ
„Ați devenit buni; intrați în el, rămânând pe vecie!”
Coran 39:73 — fragment
Dacă robul are bine, dar în el este și rău, este curățat de răul său, iar apoi intră în Paradis după curățire și purificare. Intrarea în Foc a celor păcătoși care afirmă unicitatea este pentru curățire și purificare; intrarea necredincioșilor este pentru pedeapsă și rămânere veșnică, fără sfârșit. Acestea sunt categoriile oamenilor în Ziua Învierii.
După ce toți cei păcătoși care afirmă unicitatea au ieșit din Foc și au intrat în Paradis, moartea este înjunghiată și se spune: „Oameni ai Paradisului, veșnicie fără moarte! Oameni ai Focului, veșnicie fără moarte!” Abū Saʿīd al-Khudrī, Allah să fie mulțumit de el, a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:
يؤتى بالموت كهيئة كبش أملح، فينادي مناد: يا أهل الجنة! فيشرئبون وينظرون، فيقول: هل تعرفون هذا؟ فيقولون: نعم، هذا الموت، وكلهم قد رآه. ثم ينادي: يا أهل النار! فيشرئبون وينظرون، فيقول: هل تعرفون هذا؟ فيقولون: نعم، هذا الموت، وكلهم قد رآه، فيذبح. ثم يقول: يا أهل الجنة! خلود فلا موت؛ ويا أهل النار! خلود فلا موت. ثم قرأ: وأنذرهم يوم الحسرة إذ قضي الأمر وهم في غفلة، وهؤلاء في غفلة أهل الدنيا، وهم لا يؤمنون
„Moartea va fi adusă sub înfățișarea unui berbec alb cu negru. Un chemător va striga: «Oameni ai Paradisului!» Ei își vor întinde gâturile și vor privi. Va spune: «Îl cunoașteți pe acesta?» Vor spune: «Da, este moartea», căci toți au văzut-o. Apoi va striga: «Oameni ai Focului!» Ei își vor întinde gâturile și vor privi. Va spune: «Îl cunoașteți pe acesta?» Vor spune: «Da, este moartea», căci toți au văzut-o. Va fi înjunghiată. Apoi va spune: «Oameni ai Paradisului, veșnicie fără moarte! Oameni ai Focului, veșnicie fără moarte!»” Apoi a recitat: „Avertizează-i despre Ziua Regretului, când lucrul va fi hotărât, pe când ei sunt nepăsători” — aceștia sunt oamenii lumii, aflați în nepăsare — „și nu cred” [Maryam: 39].60
Cartea și Sunnah au adus lămurirea îndestulătoare și explicația deplină despre răsplata, socoteala și pedeapsa acelei zile mărețe și despre împărțirea oamenilor în două cete: una în Paradis, alta în Focul întețit. De aceea credința în Ziua de Apoi este una dintre marile temelii și bazele trainice ale credinței. Cel care nu crede în Ziua de Apoi este necredincios în Allah; El nu primește de la el nici răscumpărare, nici înlocuire.
De aceea este pomenită în multe texte alături de temeliile credinței:
لَّيْسَ ٱلْبِرَّ أَن تُوَلُّوا۟ وُجُوهَكُمْ قِبَلَ ٱلْمَشْرِقِ وَٱلْمَغْرِبِ وَلَـٰكِنَّ ٱلْبِرَّ مَنْ ءَامَنَ بِٱللَّهِ وَٱلْيَوْمِ ٱلْـَٔاخِرِ وَٱلْمَلَـٰٓئِكَةِ وَٱلْكِتَـٰبِ وَٱلنَّبِيِّـۧنَ
„Dreptatea nu este să vă întoarceți fețele spre răsărit și apus, ci dreptatea este a celui care crede în Allah, în Ziua de Apoi, în îngeri, în Carte și în profeți.”
Coran 2:177 — fragment
ءَامَنَ ٱلرَّسُولُ بِمَآ أُنزِلَ إِلَيْهِ مِن رَّبِّهِۦ وَٱلْمُؤْمِنُونَ ۚ كُلٌّ ءَامَنَ بِٱللَّهِ وَمَلَـٰٓئِكَتِهِۦ وَكُتُبِهِۦ وَرُسُلِهِۦ لَا نُفَرِّقُ بَيْنَ أَحَدٍ مِّن رُّسُلِهِۦ ۚ وَقَالُوا۟ سَمِعْنَا وَأَطَعْنَا ۖ غُفْرَانَكَ رَبَّنَا وَإِلَيْكَ ٱلْمَصِيرُ
„Trimisul a crezut în ceea ce i-a fost coborât de la Stăpânul său, și la fel credincioșii. Fiecare crede în Allah, în îngerii Săi, în Cărțile Sale și în trimișii Săi: Nu facem deosebire între vreunul dintre trimișii Săi. Ei spun: Am auzit și am ascultat. Iertarea Ta, Stăpânul nostru! Către Tine este întoarcerea.”
Coran 2:285
El a pomenit aceste temelii: credința în Allah, în îngeri, în Carte, în trimiși și în Ziua de Apoi prin cuvintele „Către Tine este întoarcerea”, adică revenirea și sfârșitul drumului. Allah mai spune:
يَـٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوٓا۟ ءَامِنُوا۟ بِٱللَّهِ وَرَسُولِهِۦ وَٱلْكِتَـٰبِ ٱلَّذِى نَزَّلَ عَلَىٰ رَسُولِهِۦ وَٱلْكِتَـٰبِ ٱلَّذِىٓ أَنزَلَ مِن قَبْلُ ۚ وَمَن يَكْفُرْ بِٱللَّهِ وَمَلَـٰٓئِكَتِهِۦ وَكُتُبِهِۦ وَرُسُلِهِۦ وَٱلْيَوْمِ ٱلْـَٔاخِرِ فَقَدْ ضَلَّ ضَلَـٰلًۢا بَعِيدًا
„O, voi cei care credeți, credeți în Allah, în Trimisul Său, în Cartea pe care a coborât-o Trimisului Său și în Cartea pe care a coborât-o mai înainte! Cel care nu crede în Allah, în îngerii Săi, în Cărțile Sale, în trimișii Săi și în Ziua de Apoi s-a rătăcit într-o rătăcire îndepărtată.”
Coran 4:136
Credința în Allah și în Ziua de Apoi este o temelie a credinței, una dintre bazele religiei fără de care ea nu se poate întemeia. Când Jibrīl a venit la Profet ﷺ în hadithul cunoscut și a spus: „Spune-mi despre credință”, el a răspuns:
أن تؤمن بالله وملائكته وكتبه ورسله واليوم الآخر، وتؤمن بالقدر خيره وشره
„Să crezi în Allah, în îngerii Săi, în Cărțile Sale, în trimișii Săi și în Ziua de Apoi și să crezi în destin, în binele și răul său.”61
Citind Cartea lui Allah, credinciosul nu face decât să sporească în statornicia credinței sale în aceasta. Versetele limpezi și dovezile clare despre această zi, despre starea înaintea lui Allah și întoarcerea la El sunt multe în Cartea lui Allah și Sunnah Profetului Său ﷺ. De aceea întâlnești în Coran multe versete:
إِنَّ إِلَىٰ رَبِّكَ ٱلرُّجْعَىٰٓ
„Către Stăpânul tău este întoarcerea.”
Coran 96:8
وَإِلَيْكَ ٱلْمَصِيرُ
„Către Tine este întoarcerea.”
Coran 2:285 — fragment
إِنَّ إِلَيْنَآ إِيَابَهُمْ ثُمَّ إِنَّ عَلَيْنَا حِسَابَهُم
„Către Noi este întoarcerea lor, apoi asupra Noastră este socoteala lor.”
Coran 88:25–26
Aceste versete și altele te călăuzesc și îți arată revenirea, întoarcerea și sfârșitul drumului tău la Allah: vei sta înaintea Lui și El îți va cere socoteală. Prin recitarea Coranului, credinciosul sporește mereu în statornicie și credință în această zi. Învățații au spus că această credință are două trepte.
Prima treaptă trebuie să existe la fiecare musulman. Cel care nu o are este necredincios și nu face parte dintre oamenii acestei religii. Ea este să creadă, să accepte și să fie convins că există o zi a socotelii, a pedepsei și a stării înaintea lui Allah, în care El îi răsplătește pe oameni pentru faptele și cele trimise înainte în această viață. Aceasta se numește credință hotărâtă: fără amestec de îndoială și fără pătrundere de șovăire. Am amintit cuvintele lui Allah: „Apoi nu se îndoiesc.” Dacă apare îndoială în credința în Ziua de Apoi ori în oricare temelie a credinței, credința încetează; ea nu rămâne odată cu îndoiala.
A doua treaptă este credința înrădăcinată, mai înaltă decât credința hotărâtă. Înrădăcinarea înseamnă ca robul să-și aducă mereu înainte această zi, să fie necontenit temător față de ea, să-și amintească întâlnirea și starea înaintea lui Allah și să fie preocupat cu pregătirea pentru ea. De aceea oamenii acestei statornicii dobândesc un rang măreț și o treaptă înaltă când spun:
إِنَّا كُنَّا قَبْلُ فِىٓ أَهْلِنَا مُشْفِقِينَ فَمَنَّ ٱللَّهُ عَلَيْنَا وَوَقَىٰنَا عَذَابَ ٱلسَّمُومِ
„Mai înainte, printre ai noștri, eram temători. Allah ne-a binecuvântat și ne-a ferit de pedeapsa vântului arzător.”
Coran 52:26–27 — fragment
فَأَمَّا مَنْ أُوتِىَ كِتَـٰبَهُۥ بِيَمِينِهِۦ فَيَقُولُ هَآؤُمُ ٱقْرَءُوا۟ كِتَـٰبِيَهْ إِنِّى ظَنَنتُ أَنِّى مُلَـٰقٍ حِسَابِيَهْ
„Cât despre cel căruia i se dă cartea în dreapta sa, el va spune: Luați, citiți cartea mea! Eram convins că voi întâlni socoteala mea.”
Coran 69:19–20
„Eram convins” înseamnă: în viața mea lumească am crezut că voi întâlni socoteala. Această aducere-aminte este importantă și are urmări bune în purtarea omului. În hadith se arată că, atunci când voia să doarmă, Trimisul lui Allah ﷺ își punea mâna dreaptă sub obraz, apoi spunea:
اللهم قني عذابك يوم تبعث عبادك
„O, Allah, ferește-mă de pedeapsa Ta în ziua în care îi vei învia pe robii Tăi!”62
În fiecare noapte își aducea înainte socoteala, învierea și starea înaintea lui Allah. Credința înrădăcinată este însoțită de amintirea întoarcerii la Allah și a plecării din viața lumească, precum și a faptului că robul va sta înaintea lui Allah. Această treaptă înaltă vine numai prin citirea Coranului și a hadithului și prin meditarea la versetele și textele care lămuresc acest lucru.
Învățații au alcătuit multe lucrări despre credința în Ziua de Apoi. Unii au scris despre Foc, despre Paradis, despre spaimele Zilei Învierii ori despre unele lucruri amănunțite care se vor petrece atunci, precum Balanța și Puntea. Autorii nu au urmărit numai să arate credința hotărâtă, ci au scris pentru ca, citindu-le, credinciosul să-și înrădăcineze și să-și întărească credința, să cunoască detaliile acelei zile, să sporească în atașamentul față de Allah și în cererea milei, harului și binefacerii Sale și să sporească totodată în teamă față de pedeapsa, ura și mânia Lui. Credința înrădăcinată nu vine decât prin asemenea lectură.
Ia aminte la un lucru întâlnit în multe texte din Coran și Sunnah: Allah pomenește o faptă dreaptă de care este mulțumit ori un lucru de care Își oprește robii și înaintea lui amintește credința în Allah și în Ziua de Apoi:
ذَٰلِكُمْ يُوعَظُ بِهِۦ مَن كَانَ يُؤْمِنُ بِٱللَّهِ وَٱلْيَوْمِ ٱلْـَٔاخِرِ
„Cu aceasta este povățuit cel care crede în Allah și în Ziua de Apoi.”
Coran 65:2 — fragment
وَلَا تَأْخُذْكُم بِهِمَا رَأْفَةٌ فِى دِينِ ٱللَّهِ إِن كُنتُمْ تُؤْمِنُونَ بِٱللَّهِ وَٱلْيَوْمِ ٱلْـَٔاخِرِ
„Să nu vă cuprindă mila față de ei în religia lui Allah, dacă credeți în Allah și în Ziua de Apoi.”
Coran 24:2 — fragment
La fel, multe hadithuri ale Sunnei cuprind porunci și interdicții alăturate credinței în Ziua de Apoi:
من كان يؤمن بالله واليوم الآخر فلا يؤذ جاره، ومن كان يؤمن بالله واليوم الآخر فليكرم ضيفه، ومن كان يؤمن بالله واليوم الآخر فليقل خيراً أو ليصمت
„Cel care crede în Allah și în Ziua de Apoi să nu-și vatăme vecinul. Cel care crede în Allah și în Ziua de Apoi să-și cinstească oaspetele. Cel care crede în Allah și în Ziua de Apoi să spună un bine ori să tacă.”63
لا يحل لامرأة تؤمن بالله واليوم الآخر أن تسافر مسيرة يوم وليلة، ليس معها حرمة
„Nu-i este îngăduit unei femei care crede în Allah și în Ziua de Apoi să călătorească o zi și o noapte fără să fie însoțită de un maḥram.”64
Scopul este ca mintea să-și aducă înainte credința în Allah și în Ziua de Apoi. Credința în Allah, deoarece El este Cel vizat prin faptă; credința în Ziua de Apoi, deoarece ea este ziua răsplătirii faptei. Această aducere-aminte trebuie să însoțească mereu robul, mai ales când voiește să împlinească ascultarea ori să se oprească de la păcat. Credința îl îndrumă mereu spre orice bine, izbândă și fericire în această lume și în Viața de Apoi. Dacă este nepăsător ori se preface nepăsător față de ea, slăbiciunea începe să pătrundă și să se amestece în el, religia i se subțiază și credința îi slăbește.
Nevoia de a întări inima prin credința în Allah, în Ziua de Apoi și în celelalte temelii ale credinței este, așadar, apăsătoare:
قَالَتِ ٱلْأَعْرَابُ ءَامَنَّا ۖ قُل لَّمْ تُؤْمِنُوا۟ وَلَـٰكِن قُولُوٓا۟ أَسْلَمْنَا وَلَمَّا يَدْخُلِ ٱلْإِيمَـٰنُ فِى قُلُوبِكُمْ
„Beduinii spun: Am crezut. Spune: Nu ați crezut, ci spuneți: Ne-am supus; căci credința încă nu a intrat în inimile voastre.”
Coran 49:14 — fragment
Adică încă nu s-a înrădăcinat în inimile voastre. Oamenii credinței au trepte diferite, nu sunt pe aceeași treaptă. Companionii ședeau lângă Profet ﷺ, iar el îi povățuia și le amintea Ziua de Apoi, de parcă vedeau Paradisul și Focul cu ochii. El, asupra lui binecuvântarea și pacea, spune:
من سره أن ينظر إلى يوم القيامة كأنه رأي عين، فليقرأ: إذا الشمس كورت، وإذا السماء انفطرت، وإذا السماء انشقت
„Cel care dorește să privească Ziua Învierii ca și cum ar vedea-o cu ochii să citească: Când soarele va fi înfășurat [al-Takwīr], Când cerul se va despica [al-Infiṭār] și Când cerul se va crăpa [al-Inshiqāq].”65
Citirea acestor sure cu luare-aminte te face ca și cum ai privi Ziua de Apoi și spaimele ei. Pentru fiecare dintre noi, Viața de Apoi începe odată cu despărțirea sufletului de trup. De aceea învățații au spus: „Cel care a murit, învierea lui a început.” Prin moarte fapta se întrerupe și nu-i mai rămâne loc să se roage, să postească, să dea milostenie sau zakāt.
Un înaintaș și-a cerut socoteală într-o zi, spunând: „Suflete, dacă mori, cine se va ruga pentru tine? Cine va face pelerinaj pentru tine? Cine va posti pentru tine? Cine va face cutare și cutare?” Mormântul este prima etapă a Vieții de Apoi. În el este desfătare ori pedeapsă, începând cu așezarea mortului în mormânt. De aceea învățații au definit credința în Ziua de Apoi drept credința în tot ceea ce se petrece după moarte, începând cu intrarea omului în mormânt. Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:
إذا قبر الميت، أو قال: أحدكم، أتاه ملكان أسودان أزرقان، يقال لأحدهما: المنكر، والآخر: النكير، فيقولان: ما كنت تقول في هذا الرجل؟ فيقول ما كان يقول: هو عبد الله ورسوله، أشهد أن لا إله إلا الله وأن محمداً عبده ورسوله، فيقولان: قد كنا نعلم أنك تقول هذا، ثم يفسح له في قبره سبعون ذراعاً في سبعين، ثم ينور له فيه، ثم يقال له: نم، فيقول: أرجع إلى أهلي فأخبرهم؟ فيقولان: نم كنومة العروس الذي لا يوقظه إلا أحب أهله إليه، حتى يبعثه الله من مضجعه ذلك. وإن كان منافقاً قال: سمعت الناس يقولون فقلت مثله، لا أدري، فيقولان: قد كنا نعلم أنك تقول ذلك، فيقال للأرض: التئمي عليه، فتلتئم عليه فتختلف فيها أضلاعه، فلا يزال فيها معذباً، حتى يبعثه الله من مضجعه ذلك
„Când mortul — sau a spus: unul dintre voi — este îngropat, vin la el doi îngeri negri, cu ochi albaștri: unul se numește al-Munkar, iar celălalt al-Nakīr. Ei întreabă: «Ce spuneai despre acest om?» El spune ce spunea mai înainte: «Este robul lui Allah și Trimisul Său. Mărturisesc că nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah și că Muḥammad este robul și Trimisul Său.» Ei spun: «Știam că spui aceasta.» Apoi mormântul îi este lărgit șaptezeci de coți pe șaptezeci și luminat. I se spune: «Dormi!» El întreabă: «Să mă întorc la familia mea și să-i vestesc?» Ei spun: «Dormi precum mirele pe care nu-l trezește decât cel mai iubit dintre ai săi», până când Allah îl va învia din acel culcuș. Dacă este fățarnic, spune: «Îi auzeam pe oameni spunând și am spus și eu la fel; nu știu.» Ei spun: «Știam că spui aceasta.» Pământului i se spune: «Strânge-te asupra lui!» Se strânge asupra lui până i se încrucișează coastele. Rămâne pedepsit în el până când Allah îl va învia din acel culcuș.”66
Învățații numesc acestea cele trei principii, deoarece mortul este întrebat despre ele îndată ce intră în mormânt. Este o încercare care cere pregătire. Care este pregătirea noastră în aceste trei principii? Profetul, asupra lui binecuvântarea și pacea, a spus:
ذاق طعم الإيمان من رضي بالله رباً، وبالإسلام ديناً، وبمحمد ﷺ نبياً
„A gustat dulceața credinței cel care este mulțumit cu Allah ca Stăpân, cu Islamul ca religie și cu Muḥammad ﷺ ca profet.”67
Credinciosul este desfătat în mormânt, iar necredinciosul este pedepsit în el. Allah spune:
ٱلنَّارُ يُعْرَضُونَ عَلَيْهَا غُدُوًّا وَعَشِيًّا ۖ وَيَوْمَ تَقُومُ ٱلسَّاعَةُ أَدْخِلُوٓا۟ ءَالَ فِرْعَوْنَ أَشَدَّ ٱلْعَذَابِ
„Focul la care sunt înfățișați dimineața și seara. Iar în ziua când va veni Ceasul: Faceți-i pe oamenii Faraonului să intre în cea mai aspră pedeapsă!”
Coran 40:46
Oamenii Faraonului sunt înfățișați Focului dimineața și seara până la Ziua Învierii, iar în acea zi intră în cea mai aspră pedeapsă. Profetul, asupra lui binecuvântarea și pacea, a spus:
عذاب القبر حق
„Pedeapsa mormântului este adevărată.”68
تعوذوا بالله من عذاب القبر
„Căutați adăpost la Allah de pedeapsa mormântului!”69
إذا تشهد أحدكم فليستعذ بالله من أربع، يقول: اللهم إني أعوذ بك من عذاب جهنم، ومن عذاب القبر، ومن فتنة المحيا والممات، ومن شر فتنة المسيح الدجال
„Când unul dintre voi rostește tashahhud, să caute adăpost la Allah de patru lucruri, spunând: O, Allah, caut adăpost la Tine de pedeapsa Gheenei, de pedeapsa mormântului, de încercarea vieții și a morții și de răul încercării lui Mesia cel Minciunos!”70
Când va muri omul și se va despărți de această viață? Nu știe. Poate peste o oră sau două, peste o zi sau două. Allah spune:
لِكُلِّ أَجَلٍ كِتَابٌ
„Pentru fiecare soroc este o însemnare.”
Coran 13:38 — fragment
فَإِذَا جَآءَ أَجَلُهُمْ لَا يَسْتَأْخِرُونَ سَاعَةً ۖ وَلَا يَسْتَقْدِمُونَ
„Când le vine sorocul, nu-l pot amâna nici măcar o clipă și nici nu-l pot grăbi.”
Coran 7:34 — fragment
De aceea omul trebuie să fie gata și pregătit pentru această zi, aducându-și înainte întâlnirea cu Allah, starea înaintea Lui și faptul că va fi răsplătit și i se va cere socoteală. Cântărirea în Ziua Învierii se face în greutăți de atomi:
فَمَن يَعْمَلْ مِثْقَالَ ذَرَّةٍ خَيْرًا يَرَهُۥ وَمَن يَعْمَلْ مِثْقَالَ ذَرَّةٍ شَرًّا يَرَهُۥ
„Cel care face un bine cât greutatea unui atom îl va vedea, iar cel care face un rău cât greutatea unui atom îl va vedea.”
Coran 99:7–8
Îi cerem lui Allah ocrotire, salvare și izbândă în ceea ce iubește și Îl mulțumește.
Notele originale
Relatat de Aḥmad (3/495). Al-Albānī, Allah să aibă milă de el, l-a considerat bun prin alte căi de transmitere în Ṣaḥīḥ al-targhīb (3608).
Al-Bukhārī l-a citat fără lanț complet, într-o formulare afirmativă, înaintea hadithului 6417.
Relatat de al-Tirmidhī (3550). Al-Albānī, Allah să aibă milă de el, l-a considerat bun în Ṣaḥīḥ Sunan al-Tirmidhī, 3/460.
Vezi Ṣaḥīḥ al-Bukhārī (4712) și Ṣaḥīḥ Muslim (194).
Relatat de Muslim (2842).
Abū Saʿīd al-Khudrī, Allah să fie mulțumit de el, a spus:
بلغني أن الجسر أدق من الشعرة وأحد من السيف
„Mi-a ajuns că puntea este mai subțire decât firul de păr și mai ascuțită decât sabia.”
Muslim (183)
Are o relatare care o susține în hadithul atribuit Profetului prin ʿĀʾishah:
ولجهنم جسر أدق من الشعر وأحد من السيف
„Peste Gheena este o punte mai subțire decât firul de păr și mai ascuțită decât sabia.”
Aḥmad (6/110)
Relatat de al-Bukhārī (7439) și Muslim (183).
Relatat de al-Bukhārī (4760) și Muslim (2806).
Relatat de al-Bukhārī (4730) și Muslim (2849).
Relatat de Muslim (8).
Relatat de Abū Dāwūd (5045). Al-Albānī, Allah să aibă milă de el, l-a declarat autentic în Ṣaḥīḥ Sunan Abī Dāwūd, 3/240.
Relatat de al-Bukhārī (6018) și Muslim (47).
Relatat de al-Bukhārī (1088) și Muslim (1339).
Relatat de al-Tirmidhī (3333). Al-Albānī, Allah să aibă milă de el, l-a declarat autentic în Ṣaḥīḥ Sunan al-Tirmidhī, 3/364.
Relatat de al-Tirmidhī (1071). Al-Albānī, Allah să aibă milă de el, l-a declarat autentic în Ṣaḥīḥ Sunan al-Tirmidhī, 1/544.
Relatat de Muslim (34).
Relatat de Aḥmad (6/174). Al-Albānī, Allah să aibă milă de el, l-a declarat autentic în al-Silsilah al-ṣaḥīḥah (1377).
Relatat de Muslim (2867).
Relatat de Muslim (588).