Biblioteca · Ediție integrală HTML și EPUB

Învățăminte din sura al-Fātiḥah

من هدايات سورة الفاتحة

ʿAbd al-Razzāq ibn ʿAbd al-Muḥsin al-ʿAbbād al-Badr

Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026

O lectură a îndrumărilor cuprinse în sura al-Fātiḥah: unicitatea lui Allah, sinceritatea și urmarea Trimisului, calea cea dreaptă, credința în Ziua de Apoi și în destin, invocarea, iubirea, frica și speranța.

Cuprinsul cărții

Căutarea include textul și notele din toate capitolele.

Mărimea textului
20px

Text integral · Pasaje · 123

Rangul invocării

بيان مكانة الدعاء

Printre marile îndrumări binecuvântate desprinse din al-Fātiḥah se află lămurirea rangului invocării, a însemnătății ei și a nevoii puternice a musulmanului de ea în fiecare clipă. Sura lămurește deplin și cuviințele invocării, condițiile ei și însușirile frumoase și purtarea bună cu care trebuie să se împodobească cel care cheamă.

Rangul invocării se vede din faptul că miezul surei al-Fātiḥah este chemarea lui Allah, cererea către El și implorarea Sa. Ea este Deschizătoarea Coranului: Cartea lui Allah începe cu invocare, după cum se și încheie cu ea. Ultima sură, al-Nās, este o invocare a lui Allah. Aceasta este una dintre cele mai limpezi dovezi și mai mari lămuriri ale însemnătății, rangului și măreției invocării, pe lângă multele versete din Carte și hadithuri din Sunnah care-i arată meritul. Ea este semnul binelui, temelia izbânzii, începutul fericirii și cheia oricărui bine în această lume și în Viața de Apoi. Allah spune:

وَقَالَ رَبُّكُمُ ٱدْعُونِىٓ أَسْتَجِبْ لَكُمْ ۚ إِنَّ ٱلَّذِينَ يَسْتَكْبِرُونَ عَنْ عِبَادَتِى سَيَدْخُلُونَ جَهَنَّمَ دَاخِرِينَ

„Stăpânul vostru spune: Chemați-Mă și vă voi răspunde! Cei care se trufesc față de adorarea Mea vor intra în Gheena umiliți.”

Coran 40:60

إِنَّ رَبِّى لَسَمِيعُ ٱلدُّعَآءِ

„Stăpânul meu aude invocarea.”

Coran 14:39 — fragment

ٱدْعُوا۟ رَبَّكُمْ تَضَرُّعًا وَخُفْيَةً ۚ إِنَّهُۥ لَا يُحِبُّ ٱلْمُعْتَدِينَ وَلَا تُفْسِدُوا۟ فِى ٱلْأَرْضِ بَعْدَ إِصْلَـٰحِهَا وَٱدْعُوهُ خَوْفًا وَطَمَعًا ۚ إِنَّ رَحْمَتَ ٱللَّهِ قَرِيبٌ مِّنَ ٱلْمُحْسِنِينَ

„Chemați-L pe Stăpânul vostru cu smerenie și în ascuns. El nu-i iubește pe cei care întrec măsura. Nu faceți stricăciune pe pământ după îndreptarea lui și chemați-L cu teamă și speranță. Mila lui Allah este aproape de cei care fac bine.”

Coran 7:55–56

وَإِذَا سَأَلَكَ عِبَادِى عَنِّى فَإِنِّى قَرِيبٌ ۖ أُجِيبُ دَعْوَةَ ٱلدَّاعِ إِذَا دَعَانِ ۖ فَلْيَسْتَجِيبُوا۟ لِى وَلْيُؤْمِنُوا۟ بِى لَعَلَّهُمْ يَرْشُدُونَ

„Când robii Mei te întreabă despre Mine, Eu sunt aproape. Răspund chemării celui care Mă cheamă, când Mă cheamă. Să-Mi răspundă și să creadă în Mine, ca să fie bine călăuziți.”

Coran 2:186

مَا عِندَكُمْ يَنفَدُ ۖ وَمَا عِندَ ٱللَّهِ بَاقٍ

„Ceea ce este la voi se sfârșește, iar ceea ce este la Allah rămâne.”

Coran 16:96 — fragment

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

يد الله ملأى لا تغيضها نفقة، سحاء الليل والنهار

„Mâna lui Allah este plină; cheltuirea nu o împuținează, dăruind îmbelșugat noaptea și ziua.”97

El ﷺ a relatat de la Allah Binecuvântatul și Preaînaltul:

يا عبادي! لو أن أولكم وآخركم وإنسكم وجنكم قاموا في صعيد واحد فسألوني، فأعطيت كل إنسان مسألته، ما نقص ذلك مما عندي إلا كما ينقص المخيط إذا أدخل البحر

„O, robii Mei! Dacă primii și ultimii dintre voi, oamenii și jinnii voștri, s-ar ridica pe același pământ și Mi-ar cere, iar Eu i-aș da fiecăruia ceea ce a cerut, aceasta nu ar împuțina ceea ce este la Mine decât așa cum împuținează marea un ac scufundat în ea.”98

ليس شيء أكرم على الله تعالى من الدعاء

„Nimic nu este mai cinstit înaintea lui Allah Preaînaltul decât invocarea.”99

من لم يسأل الله يغضب عليه

„Allah Se mânie pe cel care nu-I cere.”100

Allah Se mânie pe robul care nu-I cere, fiindcă aceasta sugerează că s-ar putea lipsi de Domnul său. Acest lucru arată slăbirea supunerii și șubrezenia religiei. Când religia omului este bună, credința lui este tare și legătura cu Domnul său este bună, el stăruie în invocarea lui Allah, Îi cere mult și caută de la El binele religiei sale, al lumii și al Vieții de Apoi. Acestea nu se îndreaptă, nu se statornicesc și nu sunt dobândite decât prin înlesnirea, izbânda și îndreptarea date de Allah. De aceea, printre invocările Profetului ﷺ se afla:

اللهم أصلح لي ديني الذي هو عصمة أمري، وأصلح لي دنياي التي فيها معاشي، وأصلح لي آخرتي التي فيها معادي، واجعل الحياة زيادة لي في كل خير، واجعل الموت راحة لي من كل شر

„O, Allah, îndreaptă-mi religia, care este ocrotirea treburii mele; îndreaptă-mi viața lumească, în care se află traiul meu; îndreaptă-mi Viața de Apoi, în care este întoarcerea mea. Fă viața spor pentru mine în orice bine și fă moartea odihnă pentru mine de orice rău!”101

Toate lucrurile sunt în mâna Sa. Un înaintaș a spus cuvinte minunate în această privință: „Am cercetat lucrul și am găsit că începutul lui este de la Allah, sfârșitul lui este către Allah și tot ce se petrece în el este de la Allah. Nu există mișcare, nemișcare, ridicare, ședere ori altceva decât de la Allah. Am înțeles din aceasta că cheia oricărui bine este invocarea lui Allah.” Profetul ﷺ a spus:

يستجاب لأحدكم ما لم يعجل، يقول: دعوت فلم يستجب لي

„Unuia dintre voi i se răspunde câtă vreme nu se grăbește, spunând: Am chemat, dar nu mi s-a răspuns.”102

Allah iubește ca robul să stăruie și să-L implore mult, spre deosebire de oameni, care sunt deranjați de cel care insistă și îl urăsc pe cel care le repetă cererea. S-a spus:

والله يغضب إن تركت سؤاله وبني آدم حين يسأل يغضب

„Allah Se mânie dacă nu-I mai ceri, iar fiul lui Adam se mânie când îi ceri.”

Cel care cercetează Sunnah nobilului Profet ﷺ, modelul oamenilor și pilda lor, cunoaște rangul invocării. El a fost omul cu cele mai mari invocări, cea mai bună speranță, cea mai desăvârșită adorare și cea mai mare smerenie, sărăcie și supunere înaintea lui Allah. Îl chema și Îl pomenea în toate momentele sale. De la el s-au transmis pomeniri și invocări rânduite pentru zi și noapte, dimineața și seara, la culcare, după rugăciuni, în rugăciuni, la ieșirea și intrarea în casă, înainte și după masă și la încălecarea animalului. Îl chema pe Allah cu invocări cuprinzătoare și desăvârșite, după cum ʿĀʾishah, Allah să fie mulțumit de ea, a spus:

كان رسول الله ﷺ يستحب الجوامع من الدعاء، ويدع ما سوى ذلك

„Trimisul lui Allah ﷺ iubea invocările cuprinzătoare și le lăsa pe celelalte.”103

Invocările cu care el Îl chema pe Domnul său sunt depline și ocrotite de greșeală și abatere, fiindcă Domnul său spune:

وَمَا يَنطِقُ عَنِ ٱلْهَوَىٰٓ إِنْ هُوَ إِلَّا وَحْىٌ يُوحَىٰ

„El nu vorbește după poftă. Nu este decât o revelație care i se descoperă.”

Coran 53:3–4

Ele cuprind cele mai desăvârșite cereri, cele mai nobile ținte și cele mai înalte scopuri, fără lipsă, abatere sau greșeală. Invocările altora nu sunt astfel garantate și ocrotite: unele pot cuprinde asociere cu Allah, inovații grave, cuvinte interzise, exprimare slabă ori stil neputincios. Pot fi corecte, dar ceea ce a cerut Trimisul ﷺ este mai drept și mai desăvârșit.

De aceea învățații au socotit rătăcire vădită și abatere limpede ca unii să compună invocări, ori să le compună pentru ei șeicii lor, apoi să le scrie pe foi și să le recite ca practică fixă dimineața, seara, după rugăciuni și la culcare, părăsind invocările celui ocrotit de greșeală ﷺ. Unde sunt aceștia față de urmarea, imitarea și cinstirea a ceea ce a adus Trimisul, în vreme ce pretind că-l iubesc? Allah spune:

قُلْ إِن كُنتُمْ تُحِبُّونَ ٱللَّهَ فَٱتَّبِعُونِى يُحْبِبْكُمُ ٱللَّهُ وَيَغْفِرْ لَكُمْ ذُنُوبَكُمْ ۗ وَٱللَّهُ غَفُورٌ رَّحِيمٌ

„Spune: Dacă Îl iubiți pe Allah, urmați-mă, iar Allah vă va iubi și vă va ierta păcatele. Allah este Iertător, Îndurător.”

Coran 3:31

Poți găsi în mâinile unora o anumită culegere de invocări ori un anumit wird, care cuprinde lucruri neîntemeiate în Sunnah și netransmise de la Trimis, asupra lui binecuvântarea și pacea. Un șeic s-a silit să le scrie, iar pentru a le răspândi și face primite printre oamenii simpli, a adăugat un vis pretins. Autorul spune: „După ce am scris acest wird, l-am văzut pe Profet ﷺ în vis” ori „i-am văzut pe Abū Bakr și ʿUmar” sau ceva asemănător. Pretinde că Profetul ﷺ i-ar fi spus: „Acesta este un wird binecuvântat și folositor; răspândește-l în comunitate și Allah va aduce folos prin el!” Apoi spune: „Fără acest vis nu l-aș fi răspândit.” Oamenii simpli cred, deși în el se află asociere, inovații și rătăciri. Profetul ﷺ a spus:

إن أخوف ما أخاف عليكم الأئمة المضلون

„Lucrul de care mă tem cel mai mult pentru voi sunt conducătorii care duc la rătăcire.”104

Al-Shāṭibī, Allah să aibă milă de el, a spus: „Visele sunt pentru veste bună și avertizare, însă pentru întemeierea normelor, nu.” Din vise nu se iau norme și nu se clădește religia; nici din experiențe, precum afirmația că cineva a încercat o anumită invocare. Unii au pretins chiar că invocarea celor din morminte a fost încercată și aduce foloase și spun: „Mormântul cutăruia este un antidot încercat.”

Prin asemenea născociri, deșertăciuni, vise, povești și istorii îi rătăcesc pe oameni și îi îndepărtează de religia lui Allah și de invocarea și pomenirea pe care ar trebui să le împlinească. Musulmanul trebuie să înțeleagă aceasta, să fie atent și să se îndrepte către invocările nobilului Trimis ﷺ.

Al-Fātiḥah cuprinde multe dintre condițiile și cuviințele invocării. Dacă un credincios se împodobește cu ele și le împlinește, invocarea sa este primită, speranța i se împlinește și cererea îi este dăruită.

Sinceritatea față de Allah

Prima și cea mai importantă condiție este sinceritatea față de Allah în invocare. Ea este pomenită înaintea cererii „Călăuzește-ne pe calea cea dreaptă”. Invocarea trebuie să fie închinată sincer lui Allah pentru a fi primită. Dacă este îndreptată către altcineva ori dacă I se face lui Allah un asociat în ea, este nulă și respinsă. Allah spune:

وَمَنْ أَضَلُّ مِمَّن يَدْعُوا۟ مِن دُونِ ٱللَّهِ مَن لَّا يَسْتَجِيبُ لَهُۥٓ إِلَىٰ يَوْمِ ٱلْقِيَـٰمَةِ وَهُمْ عَن دُعَآئِهِمْ غَـٰفِلُونَ وَإِذَا حُشِرَ ٱلنَّاسُ كَانُوا۟ لَهُمْ أَعْدَآءً وَكَانُوا۟ بِعِبَادَتِهِمْ كَـٰفِرِينَ

„Cine este mai rătăcit decât cel care cheamă, în afară de Allah, pe cineva care nu-i va răspunde până în Ziua Învierii și care este nepăsător față de chemarea lor? Când oamenii vor fi adunați, aceia le vor fi dușmani și vor tăgădui adorarea lor.”

Coran 46:5–6

لَهُ ٱلْمُلْكُ ۚ وَٱلَّذِينَ تَدْعُونَ مِن دُونِهِۦ مَا يَمْلِكُونَ مِن قِطْمِيرٍ إِن تَدْعُوهُمْ لَا يَسْمَعُوا۟ دُعَآءَكُمْ وَلَوْ سَمِعُوا۟ مَا ٱسْتَجَابُوا۟ لَكُمْ ۖ وَيَوْمَ ٱلْقِيَـٰمَةِ يَكْفُرُونَ بِشِرْكِكُمْ ۚ وَلَا يُنَبِّئُكَ مِثْلُ خَبِيرٍ

„A Lui este domnia, iar cei pe care îi chemați în afară de El nu stăpânesc nici măcar pielița unui sâmbure de curmală. Dacă îi chemați, nu aud chemarea voastră; și chiar dacă ar auzi, nu v-ar răspunde. Iar în Ziua Învierii vor tăgădui asocierea voastră. Nimeni nu te poate înștiința ca Cel Bineștiutor.”

Coran 35:13–14 — fragment

Profetul ﷺ a spus:

يا فاطمة بنت محمد سليني ما شئت من مالي، لا أغني عنك من الله شيئاً

„Fāṭimah, fiica lui Muḥammad, cere-mi din averea mea ce voiești; eu nu te pot apăra cu nimic înaintea lui Allah.”105

Dacă cineva spune: „Vreau ca Trimisul lui Allah ﷺ să mijlocească pentru mine”, răspunsul este: fiecare musulman dorește aceasta. Însă mijlocirea nu se cere de la el, asupra lui binecuvântarea și pacea, ci de la Allah. Când Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, l-a întrebat: „Trimis al lui Allah, cine va fi cel mai fericit prin mijlocirea ta în Ziua Învierii?”, el a răspuns:

لقد ظننت يا أبا هريرة أن لا يسألني عن هذا الحديث أحد أول منك، لما رأيت من حرصك على الحديث؛ أسعد الناس بشفاعتي يوم القيامة من قال: لا إله إلا الله خالصاً من قلبه أو نفسه

„M-am gândit, Abū Hurayrah, că nimeni nu mă va întreba despre această relatare înaintea ta, văzând râvna ta pentru hadith. Cel mai fericit prin mijlocirea mea în Ziua Învierii este cel care a spus: Nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah, sincer din inima sau sufletul său.”106

Profeții sunt mijlocitori între Allah și făpturile Sale în lămurirea religiei, nu în invocare și adorare. Cercetând versetele Nobilului Coran, găsești multe care încep cu „Ei te întreabă”, iar răspunsul vine prin „Spune”, Profetul fiind mijlocitor în transmitere. Însă în privința invocării, mijlocirea este înlăturată și răspunsul vine direct de la Allah: „Eu sunt aproape. Răspund chemării celui care Mă cheamă, când Mă cheamă.” Credința că invocarea este mai folositoare și mai îndreptățită să fie primită la mormântul cutăruia ori aducând imaginea șeicului și privind-o, sau alte asemenea atașamente față de lucruri, sunt toate rătăcire vădită.

Urmarea nobilului Trimis

A doua condiție este urmarea nobilului Trimis ﷺ, arătată în „Călăuzește-ne pe calea cea dreaptă”, adică drumul drept și bine îndrumat urmat de Profetul nostru ﷺ. Șeicul Islamului Ibn Taymiyyah, Allah să aibă milă de el, spune:

وينبغي للخلق أن يدعوا بالأدعية الشرعية التي جاء بها الكتاب والسنة؛ فإن ذلك لا ريب في فضله وحسنه، وأن الصراط المستقيم صراط الذين أنعم الله عليهم من النبيين والصديقين والشهداء والصالحين وحسن أولئك رفيقاً

„Făpturilor li se cuvine să cheme prin invocările legiuite aduse de Carte și Sunnah. Nu există îndoială în meritul și bunătatea acestora. Calea dreaptă este calea celor pe care Allah i-a binecuvântat dintre profeți, cei cu adevărat sinceri, martiri și cei drepți. Ce buni însoțitori sunt aceștia!”

Este de mirare că unii șeici au scris pomeniri născocite și pe unele le-au numit „Calea cea dreaptă”. Slavă lui Allah! Calea dreaptă este cea urmată de Trimisul ﷺ:

وَأَنَّ هَـٰذَا صِرَٰطِى مُسْتَقِيمًا فَٱتَّبِعُوهُ ۖ وَلَا تَتَّبِعُوا۟ ٱلسُّبُلَ فَتَفَرَّقَ بِكُمْ عَن سَبِيلِهِۦ

„Aceasta este calea Mea dreaptă; urmați-o și nu urmați celelalte căi, căci ele vă vor despărți de calea Lui.”

Coran 6:153 — fragment

Asemenea cărți ar merita să fie numite „Drumul strâmb”, fiindcă drumul drept este cel urmat de Trimisul lui Allah ﷺ. Orice drum către Paradis este închis, afară de drumul nobilului Trimis ﷺ. Abū Hurayrah a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

كل أمتي يدخلون الجنة إلا من أبى. قالوا: يا رسول الله، ومن يأبى؟ قال: من أطاعني دخل الجنة، ومن عصاني فقد أبى

„Toată comunitatea mea va intra în Paradis, afară de cel care refuză.” Au întrebat: „Trimis al lui Allah, cine refuză?” El a spus: „Cel care mă ascultă intră în Paradis, iar cel care nu mă ascultă a refuzat.”107

Stăruința în cerere

Al treilea lucru este stăruința înaintea lui Allah. Omul să nu deznădăjduiască, să nu înceteze și să nu spună: „Am chemat și am chemat, dar nu mi s-a răspuns.” Să stăruie și să caute mereu adăpost la Stăpânul său. Al-Fātiḥah arată însemnătatea stăruinței fiind „cele șapte versete repetate”: recitarea ei este obligatorie în fiecare unitate a rugăciunii, fie prescrisă, fie voluntară. Aceasta confirmă că statornicia în religia lui Allah este una dintre cele mai mari îndatoriri cerute în fiecare zi și noapte. De aceea cererea călăuzirii se repetă în rugăciune, în qunūt și în invocările generale. Musulmanul are mereu nevoie să stăruie înaintea lui Allah și să repete invocarea, cererea și rugămintea, împlinind cuvintele:

ٱدْعُوا۟ رَبَّكُمْ تَضَرُّعًا وَخُفْيَةً

„Chemați-L pe Stăpânul vostru cu smerenie și în ascuns.”

Coran 7:55 — fragment

Nădăjduiește ca El să-i dea ceea ce a cerut, să îndepărteze de la el un rău asemenea ori să-i păstreze răsplata la El în Ziua Învierii.

Hotărârea în invocare

Al patrulea lucru este hotărârea în invocare și fermitatea în cerere. Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

لا يقولن أحدكم: اللهم اغفر لي إن شئت؛ اللهم ارحمني إن شئت؛ ليعزم المسألة، فإنه لا مستكره له

„Niciunul dintre voi să nu spună: O, Allah, iartă-mă dacă voiești; O, Allah, ai milă de mine dacă voiești. Să ceară cu hotărâre, căci nimeni nu-L poate constrânge.”108

În invocare se cere hotărâre. Ea să nu vină slabă, arătând puțină apropiere ori certitudine în cererea către Allah. Al-Fātiḥah cuprinde astfel hotărârea în cererea călăuzirii și speranța dobândirii ei de la Allah, departe de slăbiciune și moleșeală în cerere.

Prezența inimii

Al cincilea lucru este prezența inimii și lipsa nepăsării în invocare. Profetul, asupra lui binecuvântarea și pacea, a spus:

ادعوا الله وأنتم موقنون بالإجابة، واعلموا أن الله لا يستجيب دعاء من قلب غافل لاه

„Chemați-L pe Allah fiind siguri de răspuns și să știți că Allah nu răspunde invocării unei inimi nepăsătoare și distrate.”109

Cel care cheamă trebuie să aibă inima prezentă, să nădăjduiască și să se îndrepte spre Stăpânul său, sigur că Allah răspunde invocării. Al-Fātiḥah cuprinde aceasta prin pregătirea care vine înaintea cererii, în marele preambul: „Lauda Îi aparține lui Allah, Stăpânul lumilor, Cel Milostiv, Îndurătorul, Stăpânul Zilei Răsplății. Numai pe Tine Te adorăm și numai de la Tine cerem ajutor. Călăuzește-ne pe calea cea dreaptă.” Nu a început direct cu cererea călăuzirii, ci înaintea invocării vin pomenirea, preamărirea, slăvirea și lauda lui Allah. Aceasta pregătește inima să se îndrepte către Allah când Îl cheamă.

Folosirea mijloacelor legiuite de apropiere

Al șaselea lucru este ca cel care cheamă să se apropie de Allah prin mijloacele legiuite. Este un domeniu important și totodată primejdios, în care mulți alunecă din neștiință. Învățații au lămurit că apropierea prin mijloace — tawassul — este fie legiuită, fie interzisă. Cea legiuită se face prin trei lucruri, toate pomenite în al-Fātiḥah.

Întâi: apropierea de Allah prin numele și atributele Sale. Acesta este cel mai măreț mijloc. Allah spune:

وَلِلَّهِ ٱلْأَسْمَآءُ ٱلْحُسْنَىٰ فَٱدْعُوهُ بِهَا

„Ale lui Allah sunt numele cele mai frumoase; chemați-L prin ele!”

Coran 7:180 — fragment

قُلِ ٱدْعُوا۟ ٱللَّهَ أَوِ ٱدْعُوا۟ ٱلرَّحْمَـٰنَ

„Spune: Chemați-L Allah sau chemați-L al-Raḥmān!”

Coran 17:110 — fragment

Aceste două nume, aflate în al-Fātiḥah, sunt mijloc de apropiere înaintea invocării. De aceea în sură vine apropierea de Allah prin numele și atributele Sale: „Lauda Îi aparține lui Allah, Stăpânul lumilor, Cel Milostiv, Îndurătorul, Stăpânul Zilei Răsplății.” Este un mijloc măreț, venit în Coran, în Sunnah și în această sură.

Al doilea: apropierea de Allah prin fapta ta dreaptă, prin adorarea Lui și sinceritatea înaintea Sa. Și acesta este un mijloc folositor:

رَّبَّنَآ إِنَّنَا سَمِعْنَا مُنَادِيًا يُنَادِى لِلْإِيمَـٰنِ أَنْ ءَامِنُوا۟ بِرَبِّكُمْ فَـَٔامَنَّا ۚ رَبَّنَا فَٱغْفِرْ لَنَا ذُنُوبَنَا

„Stăpânul nostru, noi am auzit un chemător chemând la credință: Credeți în Stăpânul vostru!, iar noi am crezut. Stăpânul nostru, iartă-ne păcatele!”

Coran 3:193 — fragment

Credința este un mijloc de apropiere de Allah. Credința, fapta dreaptă, afirmarea unicității, iubirea Trimisului ﷺ și urmarea sa sunt toate fapte drepte prin care omul se apropie de Allah. Aceasta este pomenită în al-Fātiḥah, înaintea invocării: „Numai pe Tine Te adorăm și numai de la Tine cerem ajutor.” Numai Ție, o, Allah, Îți închin adorarea și numai de la Tine cer ajutor: călăuzește-mă pe calea cea dreaptă. În sură te-ai apropiat astfel prin două feluri de mijloace: prin numele și atributele lui Allah și prin adorarea Lui.

Al treilea: apropierea de Allah prin invocarea oamenilor drepți, vii și prezenți. Poți spune unui om aflat în fața ta, pe care-l socotești dintre oamenii binelui și ai dreptății: „Cheamă-L pe Allah pentru noi”, „roagă-te pentru mine și pentru musulmani” ori ceva asemănător. În aceasta nu este rău. Însă apropierea prin cei vii, dar absenți — precum fac oamenii rătăcirii, când unul este într-o țară și șeicul său în alta și îi cere lui — ori prin morții ale căror fapte s-au întrerupt nu este îngăduită. Nu există dovadă în Cartea lui Allah și nici în Sunnah Profetului Său ﷺ care să arate legitimitatea unei asemenea fapte.

Așadar, apropierea de Allah se face prin numele și atributele Sale, prin credința robului în El, prin adorarea și ascultarea Sa și prin invocarea oamenilor drepți vii. Poate că acest al treilea fel se poate desprinde și din „Călăuzește-ne pe calea cea dreaptă”, deoarece aici te rogi pentru tine și pentru alții. Invocarea musulmanului pentru frații săi absenți este primită. Când credinciosul se roagă pentru fratele său, Allah însărcinează un înger să spună: „Și ție la fel!” Abū al-Dardāʾ a relatat de la Profet ﷺ:

دعوة المرء المسلم لأخيه بظهر الغيب مستجابة، عند رأسه ملك موكل؛ كلما دعا لأخيه بخير، قال الملك الموكل به: آمين، ولك بمثل

„Invocarea musulmanului pentru fratele său absent este primită. Lângă capul lui este un înger însărcinat: ori de câte ori se roagă pentru un bine pentru fratele său, îngerul spune: Amin! Și ție la fel!”110

Răsplata invocării pentru credincioșii absenți este măreață. Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

من استغفر للمؤمنين والمؤمنات، كتب الله له بكل مؤمن ومؤمنة حسنة

„Cel care cere iertare pentru credincioși și credincioase, Allah îi scrie o faptă bună pentru fiecare credincios și credincioasă.”111

Dacă spui în invocare: „O, Allah, iartă-i pe musulmani și musulmane, pe credincioși și credincioase, vii și morți”, dobândești milioane de fapte bune, laudă lui Allah: pentru fiecare musulman, viu sau mort, de la vremea lui Adam până când Allah va moșteni pământul și pe cei de pe el, ai o faptă bună. Se cuvine să te limitezi în invocare la tine și să-ți uiți frații? Allah spune:

فَٱعْلَمْ أَنَّهُۥ لَآ إِلَـٰهَ إِلَّا ٱللَّهُ وَٱسْتَغْفِرْ لِذَنۢبِكَ وَلِلْمُؤْمِنِينَ وَٱلْمُؤْمِنَـٰتِ

„Să știi că nu există nicio divinitate în afară de Allah și cere iertare pentru păcatul tău, pentru credincioși și credincioase.”

Coran 47:19 — fragment

وَٱلَّذِينَ جَآءُو مِنۢ بَعْدِهِمْ يَقُولُونَ رَبَّنَا ٱغْفِرْ لَنَا وَلِإِخْوَٰنِنَا ٱلَّذِينَ سَبَقُونَا بِٱلْإِيمَـٰنِ

„Cei care au venit după ei spun: Stăpânul nostru, iartă-ne pe noi și pe frații noștri care ne-au precedat în credință!”

Coran 59:10 — fragment

Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, a relatat:

قام رسول الله ﷺ في صلاة وقمنا معه، فقال أعرابي وهو في الصلاة: اللهم ارحمني ومحمداً، ولا ترحم معنا أحداً، فلما سلم النبي ﷺ قال للأعرابي: لقد حجرت واسعاً

„Trimisul lui Allah ﷺ s-a ridicat la rugăciune și ne-am ridicat împreună cu el. Un beduin a spus în timp ce se ruga: «O, Allah, ai milă de mine și de Muḥammad și nu ai milă de nimeni alături de noi!» Când Profetul ﷺ a rostit salutul de încheiere, i-a spus beduinului: «Ai îngustat ceva larg!»” — voind să spună mila lui Allah.112

Musulmanul Îi cere lui Allah mila și iertarea pentru sine și pentru frații săi musulmani și îi include în invocarea sa, după cum iubește să fie și el inclus în invocările lor. Acestea sunt trei mijloace de apropiere legiuite. Celelalte sunt interzise și pot fi fie asociere, fie inovație.

Asocierea este invocarea altcuiva decât Allah: „Sprijină-mă, cutare!”, „Izbăvește-mă, cutare!” sau „Îți cer cutare, cutare!” Toate acestea sunt asociere cu Allah, chiar dacă făptuitorul le numește tawassul. Unii spun că acesta este un mijloc de apropiere. Cum poate invocarea altcuiva decât Allah să fie un mijloc de apropiere? Da, este un mijloc către fals:

وَلَقَدْ أُوحِىَ إِلَيْكَ وَإِلَى ٱلَّذِينَ مِن قَبْلِكَ لَئِنْ أَشْرَكْتَ لَيَحْبَطَنَّ عَمَلُكَ وَلَتَكُونَنَّ مِنَ ٱلْخَـٰسِرِينَ بَلِ ٱللَّهَ فَٱعْبُدْ وَكُن مِّنَ ٱلشَّـٰكِرِينَ

„Ți s-a revelat ție și celor dinaintea ta: Dacă vei asocia, fapta ta va fi zadarnică și vei fi dintre cei pierduți. Așadar, adoră-L pe Allah și fii dintre cei mulțumitori!”

Coran 39:65–66

Numirea unui lucru cu alt nume nu-i schimbă realitatea: să numești asocierea „mijloc de apropiere”, dobânda „beneficiu”, vinul „băutură spirituală” și mita „atenție”. Mulți musulmani întreabă dacă este îngăduit să spunem în invocare: „O, Allah, Îți cer prin rangul lui Muḥammad ﷺ”, ori prin rangul lui Abū Bakr, ʿUmar, ʿUthmān, ʿAlī sau altceva asemănător.

Mai întâi trebuie știut — și niciun musulman care-l cunoaște pe Trimis nu se îndoiește — că rangul Trimisului ﷺ înaintea lui Allah este măreț. Allah a spus despre ʿĪsā:

وَجِيهًا فِى ٱلدُّنْيَا وَٱلْـَٔاخِرَةِ

„Cinstit în această lume și în Viața de Apoi.”

Coran 3:45 — fragment

Despre Mūsā a spus:

وَكَانَ عِندَ ٱللَّهِ وَجِيهًا

„El era cinstit înaintea lui Allah.”

Coran 33:69 — fragment

Profetul ﷺ este mai însemnat decât ʿĪsā, Mūsā și toți profeții; rangul său înaintea lui Allah este cel mai mare. Nimeni nu se îndoiește de aceasta. Este un lucru stabilit și cunoscut. Întrebarea este însă dacă ne este îngăduit să ne apropiem de Allah prin rangul Profetului ﷺ. Pentru răspuns, cercetăm: dacă Sunnah ne-a îndrumat și a arătat aceasta, o facem; dacă nu ne-a îndrumat și nu a arătat-o, nu o facem, fiindcă lucrul ține de urmarea și imitarea Sunnei Profetului ﷺ.

Învățații au cercetat hadithurile și nu au găsit niciun hadith autentic și întemeiat de la Profet ﷺ care să arate legitimitatea apropierii prin rang. Au venit relatări neautentice, precum cea răspândită printre oamenii simpli: „Apropiați-vă prin rangul meu, căci rangul meu înaintea lui Allah este măreț.” Aceasta nu are temei de la Trimisul lui Allah, după cum au arătat învățații. Alte hadithuri autentice au fost folosite ca dovezi pentru apropierea prin rang, deși nu au o indicație limpede în acest sens.

Invocări cuprinzătoare

Al șaptelea lucru este folosirea cuvintelor cuprinzătoare în invocare. Profetul, asupra lui binecuvântarea și pacea, a spus:

بعثت بجوامع الكلم

„Am fost trimis cu vorbe cuprinzătoare.”113

ʿĀʾishah a spus:

كان رسول الله ﷺ يستحب الجوامع من الدعاء، ويدع ما سوى ذلك

„Trimisul lui Allah ﷺ iubea invocările cuprinzătoare și le lăsa pe celelalte.”114

Alegea invocarea cuprinzătoare; toate invocările sale sunt astfel. Privește cererea cuprinzătoare din al-Fātiḥah, de la „Călăuzește-ne pe calea cea dreaptă” până la sfârșit: ea a adunat tot binele acestei lumi și al Vieții de Apoi. Omul trebuie să aibă invocări cuprinzătoare, după cum ne-a îndrumat Profetul. Cel care se ține de invocările lui dobândește cereri cuprinzătoare, deschiderile binelui și desăvârșirea treburii în această lume și în Viața de Apoi.

Omul să se ferească de întrecerea măsurii în invocare prin detalii pe care unii le adaugă fără călăuzire sau dovadă. Fiul lui Saʿd a relatat:

سمعني أبي وأنا أقول: اللهم إني أسألك الجنة ونعيمها وبهجتها وكذا وكذا، وأعوذ بك من النار وسلاسلها وأغلالها وكذا وكذا، فقال: يا بني! إني سمعت رسول الله ﷺ يقول: سيكون قوم يعتدون في الدعاء، فإياك أن تكون منهم، إنك إن أعطيت الجنة أعطيتها وما فيها من الخير، وإن أعذت من النار أعذت منها وما فيها من الشر

„Tatăl meu m-a auzit spunând: «O, Allah, Îți cer Paradisul, desfătarea lui, frumusețea lui și cutare și cutare; caut adăpost la Tine de Foc, de lanțurile și cătușele lui și de cutare și cutare.» Mi-a spus: «Fiule, l-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând: Vor fi oameni care vor întrece măsura în invocare. Ferește-te să fii dintre ei! Dacă ți se dă Paradisul, ți se dă el și tot binele lui; dacă ești ferit de Foc, ești ferit de el și de tot răul său.»”115

Îmbinarea fricii și a speranței

Al optulea lucru este să îmbine frica și speranța în invocare: să nădăjduiască și să se teamă, fără să lase speranța să copleșească frica ori frica să copleșească speranța. Dacă speranța copleșește frica, se poate simți în siguranță față de planul lui Allah; dacă frica copleșește speranța, poate deznădăjdui de alinarea lui Allah. El spune:

إِنَّهُمْ كَانُوا۟ يُسَـٰرِعُونَ فِى ٱلْخَيْرَٰتِ وَيَدْعُونَنَا رَغَبًا وَرَهَبًا ۖ وَكَانُوا۟ لَنَا خَـٰشِعِينَ

„Ei se grăbeau în faptele bune, Ne chemau cu dorință și teamă și erau smeriți înaintea Noastră.”

Coran 21:90 — fragment

ٱدْعُوا۟ رَبَّكُمْ تَضَرُّعًا وَخُفْيَةً ۚ إِنَّهُۥ لَا يُحِبُّ ٱلْمُعْتَدِينَ وَلَا تُفْسِدُوا۟ فِى ٱلْأَرْضِ بَعْدَ إِصْلَـٰحِهَا وَٱدْعُوهُ خَوْفًا وَطَمَعًا ۚ إِنَّ رَحْمَتَ ٱللَّهِ قَرِيبٌ مِّنَ ٱلْمُحْسِنِينَ

„Chemați-L pe Stăpânul vostru cu smerenie și în ascuns. El nu-i iubește pe cei care întrec măsura. Nu faceți stricăciune pe pământ după îndreptarea lui și chemați-L cu teamă și speranță. Mila lui Allah este aproape de cei care fac bine.”

Coran 7:55–56

Aceasta este pomenită în al-Fātiḥah: când spui „Cel Milostiv, Îndurătorul, Stăpânul Zilei Răsplății”, meditând și înțelegând cuvântul lui Allah, în inima ta vin frica și speranța: nădejdea milei și teama pedepsei.

Curățenia rituală

Al nouălea lucru este ca cel care cheamă să fie în stare de curățenie rituală. Nu este o condiție, dar este mai desăvârșit. Dacă este curat ritual și se află în rugăciune, este și mai desăvârșit și mai prielnic răspunsului. Și aceasta se află în al-Fātiḥah, mai ales când musulmanul o recită în rugăciunea sa, vorbind în taină cu Domnul său.

Pocăința și cererea iertării

Al zecelea lucru este ca invocarea să fie precedată de pocăință, întoarcere la Allah și cererea iertării. Aceasta se află și în unele invocări de deschidere a rugăciunii, înainte de al-Fātiḥah:

اللهم باعد بيني وبين خطاياي كما باعدت بين المشرق والمغرب، اللهم نقني من الخطايا كما ينقى الثوب الأبيض من الدنس، اللهم اغسل خطاياي بالماء والثلج والبرد

„O, Allah, îndepărtează-mă de greșelile mele așa cum ai îndepărtat răsăritul de apus! O, Allah, curăță-mă de greșeli așa cum veșmântul alb este curățat de murdărie! O, Allah, spală-mi greșelile cu apă, zăpadă și grindină!”116

Acestea sunt lucruri legate de invocare pe care le arată această sură măreață. Fiecare musulman trebuie să cunoască valoarea și marele rang al invocării înaintea lui Allah, nevoia puternică a robului de ea în toate stările sale și faptul că este cheia oricărui bine în această lume și în Viața de Apoi. Să cunoască și cuviințele și condițiile ei, precum și timpurile și locurile de răspuns transmise în Sunnah: câmpia ʿArafah, deasupra al-Ṣafā și al-Marwah și după aruncarea pietricelelor la prima și a doua coloană în zilele de tashrīq. Sunt și timpuri în care invocarea este mai îndreptățită la răspuns: Noaptea Hotărârii, ceasul de vineri, ultima treime a nopții și prosternarea. Omul să caute stările, timpurile și locurile de răspuns, toate în limitele a ceea ce este legiuit în Sunnah Profetului ﷺ.

Unii învățați au adunat cuviințele și condițiile invocării primite în aceste versuri frumoase:

قالوا شروط الدعاء المستجاب لنا عشر بها بشر الداعي بإفلاح طهارة وصلاة معهما ندم وقت خشوع وحسن الظن يا صاح وحل قوت ولا يدعى بمعصية وباسم يناسب مقرون بإلحاح

„Au spus: condițiile invocării primite sunt zece; prin ele vestește-i celui care cheamă izbânda: curățenie, rugăciune și, cu ele, regret; timp, smerenie și gând bun, prietene; hrană îngăduită și să nu ceară păcat; un nume potrivit, împreună cu stăruință.”

„Prin ele vestește-i celui care cheamă izbânda”: vestește-i că, dacă le respectă când cheamă, va izbândi și va dobândi ceea ce a cerut. „Curățenie, rugăciune și, cu ele, regret”: să fie curat ritual și în rugăciune; acestea sunt cuviințe și desăvârșiri ale invocării, nu condiții. „Timp, smerenie și gând bun despre Allah”: să fie într-un timp merituos, cu smerenie, teamă și întoarcere la Allah, având totodată gând bun despre El. Allah spune în hadithul qudsī:

أنا عند ظن عبدي بي، فليظن بي ما شاء

„Eu sunt după gândul robului Meu despre Mine; să gândească despre Mine ce voiește.”117

O altă condiție este „hrană îngăduită”: hrana lui să fie bună și permisă. În hadithul lui Abū Hurayrah, Profetul, asupra lui binecuvântarea și pacea, a spus:

إن الله طيب لا يقبل إلا طيباً، ثم ذكر الرجل يطيل السفر أشعث أغبر، يمد يديه إلى السماء: يا رب يا رب! ومطعمه حرام ومشربه حرام وملبسه حرام وغذي بالحرام، فأنى يستجاب لذلك؟

„Allah este Bun și nu primește decât ceea ce este bun.” Apoi a pomenit „omul care călătorește mult, cu părul răvășit și prăfuit, care își întinde mâinile spre cer: «Stăpânul meu, Stăpânul meu!» Hrana lui este interzisă, băutura lui este interzisă, îmbrăcămintea lui este interzisă și a fost hrănit cu ceea ce este interzis. Cum să i se răspundă unuia ca acesta?”118

Este, așadar, o condiție importantă ca omul să se îndepărteze de ceea ce este interzis. Unii înaintași spuneau: „Nu întârzia răspunsul prin nemulțumire, când i-ai închis căile prin lucrurile interzise!” Interzisul este un obstacol în calea răspunsului. De aceea Profetul ﷺ a socotit răspunsul îndepărtat: „Cum să i se răspundă unuia ca acesta?”

Omul să nu ceară un păcat. S-a transmis autentic că Profetul ﷺ a spus:

لا يزال يستجاب للعبد، ما لم يدع بإثم أو قطيعة رحم

„Robului i se răspunde neîncetat câtă vreme nu cere un păcat sau ruperea legăturilor de rudenie.”119

Printre condițiile răspunsului se află, așadar, să nu ceară robul neascultare, păcat sau ruperea legăturilor de rudenie. „Un nume potrivit” înseamnă să aleagă dintre numele lui Allah numele potrivit cererii sale. Altfel apare nepotrivire în cuvinte. De aceea textele aduc invocarea cu numele corespunzător:

رَبَّنَا ٱفْتَحْ بَيْنَنَا وَبَيْنَ قَوْمِنَا بِٱلْحَقِّ وَأَنتَ خَيْرُ ٱلْفَـٰتِحِينَ

„Stăpânul nostru, hotărăște cu adevăr între noi și neamul nostru! Tu ești Cel mai bun dintre hotărâtori.”

Coran 7:89 — fragment

Spui: „Stăpânul meu, iartă-mă, căci Tu ești Iertătorul, Îndurătorul”, și așa mai departe. Dacă folosești un nume nepotrivit, apare disonanță, precum „O, Allah, ai milă de mine și iartă-mă, o, Cel Aspru la pedeapsă!” Aceasta nu este potrivită. Aici se potrivește: „O, Iertătorule, Îndurătorule, Cel a cărui milă cuprinde toate lucrurile!” Pomenești numele cele mai frumoase potrivite cererii. Învățații au enunțat astfel regula: „În fiecare verset din Nobilul Coran care se încheie cu un nume sau atribut al lui Allah, sensurile pomenite se potrivesc cu numele sau atributul de la încheiere.”

Se povestește că un beduin a auzit odată un om recitând versetul:

وَٱلسَّارِقُ وَٱلسَّارِقَةُ فَٱقْطَعُوٓا۟ أَيْدِيَهُمَا جَزَآءًۢ بِمَا كَسَبَا نَكَـٰلًا مِّنَ ٱللَّهِ ۗ وَٱللَّهُ عَزِيزٌ حَكِيمٌ

„Hoțului și hoaței tăiați-le mâinile, ca răsplată pentru ceea ce au dobândit, ca pedeapsă de la Allah. Allah este Atotputernic, Înțelept.”

Coran 5:38

Recitatorul a greșit și a spus la sfârșit „Allah este Iertător, Îndurător”. Omul a spus: „Acesta nu este cuvântul lui Allah.” Recitatorul s-a mâniat: „Tăgăduiești cuvântul lui Allah?” El a răspuns: „Nu-l tăgăduiesc, dar acesta nu este cuvântul lui Allah.” A văzut că sfârșitul nu se potrivea cu tăierea, sancțiunea și pedeapsa. Recitatorul a luat aminte, s-a întors și a recitat din nou versetul, încheind: „Allah este Atotputernic, Înțelept.” Omul a spus: „Da! A avut putere, a făcut dreptate și a judecat, de aceea a tăiat.” Voia să arate potrivirea cuvintelor. Ibn al-Qayyim, Allah să aibă milă de el, a pomenit această întâmplare în Jalāʾ al-afhām și a arătat că invocarea printr-un nume nepotrivit produce disonanță în vorbire.

„Împreună cu stăruință” înseamnă să insiști înaintea lui Allah, să ceri mult, să ceri necontenit și să bați mereu la poartă: curând ți se va deschide. Îi cer lui Allah, prin numele Sale cele mai frumoase și atributele Sale preînalte, să ne dea nouă și vouă izbânda Sa și să ne călăuzească pe drumul drept.

Notele originale

  1. Relatat de al-Bukhārī (4684) și Muslim (993).

  2. Relatat de Muslim (2577).

  3. Relatat de al-Tirmidhī (3370). Al-Albānī, Allah să aibă milă de el, l-a considerat bun în Ṣaḥīḥ Sunan al-Tirmidhī, 3/383.

  4. Relatat de al-Tirmidhī (3373). Al-Albānī, Allah să aibă milă de el, l-a considerat bun în Ṣaḥīḥ Sunan al-Tirmidhī, 3/384.

  5. Relatat de Muslim (2720).

  6. Relatat de al-Bukhārī (6340) și Muslim (2735).

  7. Relatat de Abū Dāwūd (1482). Al-Albānī, Allah să aibă milă de el, l-a declarat autentic în Ṣaḥīḥ Sunan Abī Dāwūd, 1/408.

  8. Relatat de Aḥmad (6/441). Al-Albānī, Allah să aibă milă de el, l-a declarat autentic în Ṣaḥīḥ al-jāmiʿ (1551).

  9. Relatat de al-Bukhārī (2753) și Muslim (206).

  10. Relatat de al-Bukhārī (99).

  11. Relatat de al-Bukhārī (7280).

  12. Relatat de al-Bukhārī (6339) și Muslim (2679).

  13. Relatat de al-Tirmidhī (3479). Al-Albānī, Allah să aibă milă de el, l-a considerat bun în Ṣaḥīḥ Sunan al-Tirmidhī, 3/434.

  14. Relatat de Muslim (2733).

  15. Relatat de al-Ṭabarānī. Al-Albānī, Allah să aibă milă de el, l-a considerat bun în Ṣaḥīḥ al-jāmiʿ (6026).

  16. Relatat de al-Bukhārī (6010).

  17. Relatat de al-Bukhārī (2977) și Muslim (523).

  18. Relatat de Abū Dāwūd (1482). Al-Albānī, Allah să aibă milă de el, l-a declarat autentic în Ṣaḥīḥ Sunan Abī Dāwūd, 1/408.

  19. Relatat de Abū Dāwūd (1480). Al-Albānī, Allah să aibă milă de el, l-a declarat autentic în Ṣaḥīḥ Sunan Abī Dāwūd, 1/407.

  20. Relatat de al-Bukhārī (744) și Muslim (598).

  21. Relatat de Aḥmad (3/491). Al-Albānī, Allah să aibă milă de el, l-a declarat autentic în Ṣaḥīḥ al-jāmiʿ (4316).

  22. Relatat de Muslim (1015).

  23. Relatat de Muslim (92, 2735).

Despre ediție și verificarea textului

Textul integral păstrează pasajele, citatele, referințele și notele manuscrisului românesc aprobat. Text integral în română, cu citatele arabe prezente în manuscrisul aprobat. Căutarea și acțiunile de studiu sunt instrumente ale acestei ediții digitale.

Textul și notele reproduc ediția PDF publicată.

Ediție în limba română publicată de Institutul Tawhid. Distribuție gratuită.

Textele arabe coranice: Tanzil Project, text Uthmani v1.1, © 2007–2026 Tanzil Project, CC BY 3.0 · https://tanzil.net. Textul arab este reprodus neschimbat din sursa verificată. Fragmentele sunt indicate în referințe; celelalte citate reproduc versetul sau pasajul arab integral indicat.