Învățăminte din sura al-Fātiḥah

Discuția despre calea cea dreaptă, una dintre îndrumările acestei sure binecuvântate, se cuprinde în următoarele puncte: întâi, călăuzirea spre calea dreaptă este un dar al lui Allah; al doilea, ce este calea dreaptă; al treilea, piedicile urmării căii drepte; al patrulea, cine sunt oamenii căii drepte.

Călăuzirea spre calea dreaptă este un dar al lui Allah

Allah este Călăuzitorul: îl călăuzește pe cine voiește și îl lasă să rătăcească pe cine voiește. Allah Preaînaltul spune:

În alt verset, Allah Preaînaltul spune:

Călăuzirea este în mâna Sa. Cât de mult avem nevoie, iarăși și iarăși, să-I cerem necontenit Domnului să ne călăuzească pe calea Sa dreaptă! În invocarea qunūt spunem:

În hadithul lui ʿAlī, el a spus: „Trimisul lui Allah ﷺ mi-a spus: «Spune:»”

În hadithul lui al-Barāʾ se relatează că Trimisul lui Allah ﷺ a spus în ziua Șanțului:

Călăuzirea este în mâna Lui și El, Preaslăvitul, îl călăuzește pe cine voiește spre calea Sa dreaptă. Dacă Domnul tău nu te călăuzește spre ea, vei rătăci în această lume, deoarece lumea este plină de ispite și de lucruri care te abat: diavolul, tovărășiile rele și sufletul care poruncește răul. De aceea unii au spus: „Uimitor nu este cum a pierit cel pierdut, ci cum a scăpat cel care a scăpat.” Piedicile sunt multe și nimeni nu poate apăra de porunca lui Allah decât cel de care El are milă. Călăuzirea este darul Său. Îți cunoști, așadar, sufletul ca sărac, având nevoie ca Allah să-l călăuzească și ca Domnul tău să te îndrume spre drumul Său drept.

Ce este calea cea dreaptă?

Calea cea dreaptă este drumul fără strâmbătate, fără abatere și fără deviere la dreapta ori la stânga. Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Ibn Masʿūd, Allah să fie mulțumit de el, a fost întrebat: „Ce este calea cea dreaptă?” El a spus: „Este un drum la începutul căruia ne-a lăsat Profetul ﷺ și al cărui capăt se află în Paradis. Pe ambele sale laturi, la dreapta și la stânga, sunt drumuri laterale.” Profetul ﷺ a lămurit această cale printr-o pildă pentru companioni: a tras o linie, apoi două linii la dreapta și două la stânga. Și-a pus mâna pe linia neagră și a spus: „Aceasta este calea lui Allah.” Apoi a recitat acest verset:

Diavolul stă la pândă în calea dreaptă a robului, voind să-l ducă spre dreapta și spre stânga:

De aceea Profetul ﷺ a spus în hadithul lui Sabrah ibn Abī Fākih:

Adică pe fiecare drum pe care merge fiul lui Adam, diavolul stă la pândă, voind să-l abată și să-l îndepărteze de adevăr și de călăuzire. „Apoi voi veni asupra lor din față și din spate, din dreapta și din stânga lor, iar pe cei mai mulți dintre ei nu-i vei găsi mulțumitori.” Cei mai mulți oameni au murit în necredință față de Allah și în nerecunoștință față de El:

Profetul ﷺ a dat și o altă pildă minunată pentru a lămuri calea dreaptă a lui Allah. Al-Nawwās ibn Samʿān al-Anṣārī a relatat de la Trimisul lui Allah ﷺ:

Acesta este un îndemnător pe care Allah l-a pus drept avertizor în inima musulmanului, împiedicându-l să se apropie de ceea ce este oprit. El se poate strica dacă omul se cufundă în lucrurile interzise, până când nu mai recunoaște binele și nu mai respinge răul. Domnul, măreață fie slava Sa, spune:

Adică păcatele și neascultările pe care le săvârșeau le-au acoperit inimile. Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Aceasta este o pildă minunată care arată calea cea dreaptă, dată ca exemplu pentru Islam: un drum drept, pe laturile căruia sunt două ziduri, hotarele lui Allah — Legea Sa, pe care le-a poruncit robilor să o urmeze statornic, fără să o depășească. Allah Preaînaltul spune:

Porțile acoperite de perdele duc pe cel ce intră la hotarele lucrurilor oprite. De aceea, în alt verset a spus:

Aici hotarele sunt lucrurile interzise; în primul verset sunt cele pe care Allah le-a îngăduit, le-a legiuit și le-a permis robilor Săi, fără să le depășească ori să le încalce. „Peste porți sunt perdele”: peste porțile care duc la ceea ce este oprit sunt perdele lăsate, fără lacăte și chei; nu ai de făcut niciun efort ca să intri. Aceasta arată că intrarea în ceea ce este oprit nu cere mult timp sau mare trudă.

După cum în această lume există o cale dreaptă pe care robilor li se cere să meargă, în Ziua Învierii îi așteaptă o cale dreaptă care va fi întinsă peste Gheena și pe care li se va cere făpturilor să meargă. Allah Preaînaltul spune:

„La ea” înseamnă la Gheena. Drumul către Paradis trece pe această cale, o punte mai subțire decât firul de păr, întinsă peste Gheena. Dedesubtul oamenilor focul arde și se întețește, iar oamenilor li se cere să meargă pe punte. Allah a jurat asupra acestui lucru: „Nu este niciunul dintre voi care să nu ajungă la ea.” Trebuie trecută această cale întinsă peste Gheena. Musulmanul este sigur de trecere, însă nu este sigur de scăpare. Allah Preaînaltul spune:

Nu știe dacă se numără printre cei izbânditori, salvați și îndepărtați de Foc ori nu. De aceea robul trebuie să stăruiască în urmarea căii drepte, care este religia lui Allah, Islamul, fără să se abată la dreapta sau la stânga. Allah Preaînaltul spune:

ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb, Allah să fie mulțumit de el, a spus despre „apoi rămân statornici”: „Adică nu se strecoară încoace și încolo precum vulpea.”³¹ Ei sunt statornici în mersul lor pe calea dreaptă a lui Allah în această lume, iar Domnul lor îi va ține fermi pe puntea dreaptă întinsă peste Gheena în Ziua Învierii.

Piedicile urmării căii drepte

Tu, cel care mergi pe această cale, trebuie să știi că în fața ta sunt piedici care îți împiedică mersul și te opresc să continui. Sunt, mai precis, trei piedici. În al-Fātiḥah însăși se află îndrumări mărețe și semnificații binecuvântate pentru aflarea drumului sigur de scăpare de ele. Învățații au atras adesea atenția asupra lor și i-au avertizat pe oameni să nu cadă în ele. În ordinea gravității sunt: prima, asocierea cu Allah Preaînaltul; a doua, inovația în religie; a treia, neascultarea.

ʿAbd Allāh ibn Masʿūd, Allah să fie mulțumit de el, a relatat:

Căile despre care a vorbit Profetul ﷺ nu ies din aceste trei: fie o cale care îl duce pe om la asocierea cu Allah, fie una care îl duce la inovație în religia lui Allah, fie una care îl duce la păcate și neascultări. Fără îndoială, lucrul cel mai iubit și dorit de diavol este ca omul să cadă în asociere. Dacă nu poate, îl duce la inovație; dacă nu poate, la păcate; apoi coboară treptat spre ceea ce este mai jos.

Ibn al-Qayyim a arătat în unele cărți ale sale că diavolul urmărește să dobândească de la om șapte lucruri, pe care le încearcă pe rând. Dacă reușește ceea ce este mai mare pentru el, se oprește acolo; altfel coboară la treapta următoare. Întâi vrea asocierea cu Allah. Dacă nu poate, vrea ca omul să cadă în inovație, fiindcă inovația îi este mai dragă decât neascultarea. De ce? Omul inovației, deși urmează o inovație, se socotește pe bine. Dacă i se spune că greșește, nu primește; socotește că ceea ce urmează este adevărul și corectitudinea. În schimb, păcătosul, când este sfătuit să-și părăsească păcatul, simte că a greșit și că a săvârșit un păcat. De aceea spune: „Roagă-te lui Allah să mă primească în pocăință; poate Allah mă va ierta.” Omul inovației însă nu primește și nu este mulțumit, ci apără, susține și stăruie în ce face, afară doar dacă Allah îi scrie călăuzirea și îi deschide pieptul către bine. De aceea Profetul ﷺ a spus:

Păcatele se împart în mici și mari. Allah Preaînaltul spune:

Adică este scris împotriva robului și îl va întâlni în registrul faptelor sale în ziua când va sta înaintea lui Allah Binecuvântatul și Preaînaltul:

Dacă diavolul nu-l poate face pe rob să cadă într-un păcat mare, se străduiește să-l facă să cadă într-un păcat mic. Dacă nu poate nici aceasta, se străduiește să-l preocupe cu lucruri îngăduite, îndepărtându-l de ascultare și adorare. Dacă nu poate, trece la treapta a șasea: să-l preocupe cu fapte mai puțin meritorii în detrimentul celor mai meritorii. Faptele de ascultare din religia lui Allah au grade diferite. Profetul ﷺ a spus:

Dacă nu izbutește nici această a șasea treaptă, trece la a șaptea, de care nimeni nu este cruțat; dacă cineva ar fi fost cruțat, ar fi fost Trimisul lui Allah ﷺ. Ea constă în a-i asmuți împotriva lui pe ostașii săi care să-l vatăme. Când își pierde speranța de a-l abate de la bine, îi trimite pe cei care să-i facă rău, iar robul suferă unele vătămări pentru Allah. De aceea credincioșilor li s-a poruncit să se îndemne reciproc la răbdare:

Vătămarea este mai puternică mai ales împotriva celui cu credință puternică. Aceștia sunt pașii prin care diavolul încearcă treptat să dobândească ceea ce dorește de la rob. Citește în acest sens cuvintele lui Allah Preaînaltul:

Diavolul este un dușman greu de înfruntat, care te vede fără ca tu să-l vezi:

El stă la pândă împotriva ta pe calea dreaptă a lui Allah, ca să te abată de la ea, să te oprească, să te îndepărteze și să te arunce în prăpăstiile abaterii. O, Allah, adăpostește-ne de diavolul cel alungat!

Fiecare musulman și musulmană trebuie să se ferească cu cea mai mare grijă de aceste trei piedici — asocierea, inovația și neascultarea —, să se teamă să nu cadă în ele și să urmeze în această privință îndrumările surei al-Fātiḥah, ale Coranului și ale Sunnei nobilului Profet ﷺ.

Lui Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, i s-a spus: „Spune-ne ce este teama de Allah?” El l-a întrebat pe cel care-l întrebase: „Ai mers vreodată pe un drum cu spini?” „Da.” „Cum faci?” Omul a spus: „Dacă văd spinii, îi ocolesc prin dreapta sau prin stânga și am grijă să nu calc pe ei.” El a spus: „Aceasta este teama de Allah.” Lucrul de care te ferești aici nu sunt însă spinii, ci ceea ce-l rănește pe om mai grav: asocierea, inovația și neascultarea. Celui care merge pe calea dreaptă a lui Allah îi trebuie precauție și grijă față de acestea. Unii înaintași spuneau: „Cum să se ferească cel care nu știe de ce să se ferească?”

Ți se cere să cunoști ce este asocierea, ce este inovația și ce este păcatul mare, ca să te ferești de ele. S-a spus în versuri:

Mulți oameni au căzut în lucruri care sunt asociere limpede și necredință vădită din cauza neștiinței adânci față de religia lui Allah. Mulți au căzut în inovații și încălcări ale Sunnei Profetului ﷺ din pricina neștiinței lor. Tot astfel, cele mai multe căderi în păcate și neascultări vin din neștiința religiei lui Allah. De aceea primul lucru cerut omului în religie este căutarea cunoașterii, ca să-și cunoască religia și să cunoască adevărul și călăuzirea. Cunoașterea precedă cuvântul și fapta. Allah Preaînaltul spune:

Imamul al-Bukhārī, Allah să aibă milă de el, a spus: „A început cu cunoașterea înaintea cuvântului și a faptei.” Ți se cere să cunoști aceste trei piedici — asocierea, inovația și neascultarea — ca să te ferești de ele, să le eviți și să-ți avertizezi copiii și pe cei aflați în grija ta să nu cadă în ele:

Să presupunem că într-o zi îi spui fiului tău: „Fiule, nu-I asocia nimic lui Allah!”, iar el te întreabă: „Ce este asocierea pe care Allah a interzis-o?” Se cuvine, în această situație, să nu știi ce este asocierea? Acesta este într-adevăr un lucru însemnat și indispensabil.

Cei care au căzut în asociere au făcut-o, de cele mai multe ori, din neștiință, mai ales când aceasta este însoțită de numeroase îndoieli înșelătoare, care se răspândesc din cauza neștiinței și îi abat de la religia lui Allah. Oare nu este o nenorocire uriașă și o calamitate grea să găsești printre cei care se socotesc musulmani oameni care își ridică mâinile așa cum nu se cuvine decât față de Allah, le întind și strigă: „Sprijină-mă, cutare! Izbăvește-mă, cutare! Salvează-mă, cutare! Vino în ajutorul meu, cutare!” Slavă lui Allah! Unde este Allah? Unde este unicitatea? Unde este lepădarea de asociere? Ce i-a făcut pe aceștia să cadă în asemenea asocieri — Allah să ne ferească pe noi și pe voi —, dacă nu neștiința religiei lui Allah și pătrunderea îndoielilor răspândite de rătăcitori? Profetul ﷺ a spus:

Ce fac conducătorii care duc la rătăcire? Înfrumusețează falsul, îi încurcă pe oameni și le prezintă rătăcirea sub înfățișarea călăuzirii. Oamenii cad astfel în abatere, asociere, inovații și pierzanie. De aceea robul trebuie să fie cât se poate de atent.

Mai întâi, trebuie să cunoaștem ce este asocierea, cel mai grav și mai mare dintre păcate. Allah Preaînaltul a arătat primejdia ei:

L-a prețuit pe Allah așa cum I se cuvine cel care cere izbăvire de la altcineva decât Allah? Cel care cheamă pe altcineva? Cel care cere sprijin și ajutor de la altcineva? Cel care cere altcuiva să-i îndepărteze suferința și să-i înlăture necazul?

Adică puțin vă amintiți. Dacă v-ați aminti, ați cugeta și ați cerceta lucrurile cu luare-aminte, nu ați cădea în acestea. Asocierea este cel mai primejdios lucru și cea mai nedreaptă nedreptate. Nu există nedreptate mai mare decât ea. De aceea a spus:

Ce nedreptate este mai mare decât a îndrepta adorarea și invocarea către altcineva decât Creatorul? El creează, El hrănește, El binecuvântează, El dăruiește, Preaslăvitul, iar apoi este chemat altcineva și i se cere altcuiva! ʿAbd Allāh ibn Masʿūd, Allah să fie mulțumit de el, a relatat: „L-am întrebat pe Profet ﷺ: «Care păcat este cel mai mare înaintea lui Allah?» El a spus:”

Ia aminte la „deși El te-a creat”. Faptul că numai El te-a creat și te-a adus la existență din nimic este o dovadă suficientă că trebuie să-L adori numai pe El. Numai El să fie chemat, numai Lui să I se ceară, numai de la El să se ceară izbăvire, numai în El să fie pusă încrederea și numai de la El să se ceară sprijin, ajutor și biruință. Să nu-I fie făcut egal sau asociat niciun înger apropiat, niciun profet trimis, niciun aliat al lui Allah și nimeni altcineva, deoarece adorarea este dreptul Creatorului Binecuvântat și Preaînalt. El spune:

Adică știți că nu aveți alt Creator în afară de Allah.

Cine sunt oamenii căii drepte?

Oamenii căii, cei binecuvântați, sunt cei pomeniți în cuvintele Preaînaltului:

Dacă Allah te binecuvântează să urmezi această cale, să nu te simți stingher chiar dacă ești singur, fiindcă te afli pe un drum pe care au mers profeții, cei cu adevărat sinceri, martirii și cei drepți. „Pe care i-ai binecuvântat” arată că urmarea căii drepte de către rob este o binefacere de la Allah. Fără darul lui Allah de a-l face să urmeze calea dreaptă, el nu ar fi urmat-o și nu ar fi mers pe ea. Allah însă l-a binecuvântat.

Robul nu este dintre cei binecuvântați decât prin două lucruri: cunoașterea adevărului și fapta potrivită lui. Cunoașterea îl călăuzește pe rob, iar fapta dreaptă îl înalță. Dacă există cunoaștere folositoare, trebuie să fie urmată de faptă. Când cunoașterea folositoare și fapta dreaptă se reunesc, robul merge înainte pe calea dreaptă a lui Allah.

Oamenii se împart în trei: cei binecuvântați, cei asupra cărora s-a abătut mânia și cei rătăciți. Binecuvântat este cel căruia Allah i-a dăruit cunoaștere folositoare și faptă dreaptă. Cel asupra căruia s-a abătut mânia are știință, dar nu făptuiește potrivit ei: aceasta este stricăciunea faptei și a intenției. Cel rătăcit făptuiește, dar fără cunoaștere: are acte de adorare și fapte, însă toate sunt rătăcire și inovație. Allah spune:

Prin aceasta îți cunoști propriul suflet și nevoia de a te face Allah dintre cei binecuvântați, oamenii căii Sale drepte. Cât de frumos este ca un credincios să-și simtă nevoia uriașă și sărăcia adâncă față de urmarea acestei căi și rămânerea fermă pe ea până Îl întâlnește pe Allah, iar El este mulțumit de rob! Aceasta este cea mai mare binefacere, cel mai nobil dar și cea mai însemnată dăruire. De aceea Allah spune: „Calea celor pe care i-ai binecuvântat.” Cea mai mare binefacere, cel mai nobil dar și cea mai însemnată dăruire este ca Allah să te călăuzească pe calea Sa dreaptă și să te țină ferm pe ea până Îl întâlnești, iar El este mulțumit de tine.

În acest context binecuvântat, calea este definită prin faptul că este dreaptă, prin pomenirea oamenilor ei binecuvântați și prin pomenirea celor care se abat și se îndepărtează de urmarea ei.