Text integral · Pasaje · 27
Iubirea, frica și speranța
الحب والخوف والرجاء
Una dintre îndrumările acestei sure este că arată stâlpii adorării din inimă: iubirea, speranța și frica. Allah Preaînaltul spune:
أُو۟لَـٰٓئِكَ ٱلَّذِينَ يَدْعُونَ يَبْتَغُونَ إِلَىٰ رَبِّهِمُ ٱلْوَسِيلَةَ أَيُّهُمْ أَقْرَبُ وَيَرْجُونَ رَحْمَتَهُۥ وَيَخَافُونَ عَذَابَهُۥٓ ۚ إِنَّ عَذَابَ رَبِّكَ كَانَ مَحْذُورًا
„Cei pe care îi cheamă aceștia caută ei înșiși apropierea de Stăpânul lor, care dintre ei să fie mai aproape; nădăjduiesc la mila Sa și se tem de pedeapsa Sa. Pedeapsa Stăpânului tău este, cu adevărat, de temut.”
Coran 17:57
Orice adorare trebuie să se întemeieze pe acești trei stâlpi ai inimii: iubire, speranță și frică. Robul se roagă fiindcă Îl iubește pe Allah, nădăjduiește la răsplata Sa și se teme de pedeapsa Sa. Ṭalq ibn Ḥabīb, Allah să aibă milă de el, a definit teama de Allah astfel:
تقوى الله العمل بطاعة الله، على نور من الله، رجاء ثواب الله، وترك معصية الله، على نور من الله، خيفة من عقاب الله
„Teama de Allah este să lucrezi în ascultarea lui Allah, pe baza unei lumini de la Allah, nădăjduind la răsplata lui Allah, și să părăsești neascultarea de Allah, pe baza unei lumini de la Allah, temându-te de pedeapsa lui Allah.”
Nu este îngăduit ca Allah să fie adorat numai prin iubire, fără frică și speranță; nici numai prin frică, fără iubire și speranță; nici numai prin speranță, fără frică și iubire. Toate acestea sunt rătăcire. Un înaintaș a spus: „Cel care-L adoră pe Allah numai prin iubire este zindīq; cel care-L adoră numai prin speranță este murjiʾ; cel care-L adoră numai prin frică este ḥarūrī — adică urmează drumul khawārijilor —; iar cel care-L adoră prin iubire, speranță și frică este credincios care afirmă unicitatea.” Îl adori, așadar, prin iubire față de El, speranță în răsplata Sa și teamă de pedeapsa Sa. Acești trei stâlpi s-au reunit în al-Fātiḥah.
Întâi, iubirea se află în „Lauda Îi aparține lui Allah, Stăpânul lumilor”. Lauda este preamărirea lui Allah însoțită de iubire; preamărirea cu iubire se numește laudă. Articolul din al-ḥamd arată cuprinderea: toate laudele Îi aparțin lui Allah — laudă pentru binefacerile Sale și laudă pentru numele și atributele Sale. În rostirea „Lauda Îi aparține lui Allah” este iubire față de Allah: acesta este primul stâlp.
Al doilea, speranța se află în „Cel Milostiv, Îndurătorul”. Când robul recită aceste două nume mărețe și înțelege că arată mila lui Allah, în inima sa apare, dacă meditează și ia aminte, speranța în mila lui Allah:
وَيَرْجُونَ رَحْمَتَهُۥ
„Nădăjduiesc la mila Sa.”
Coran 17:57 — fragment
Al treilea, frica se află în „Stăpânul Zilei Răsplății”. Când cel care recită își aduce înainte socoteala în fața lui Allah, în inima lui apare frica împreună cu speranța:
لِيَجْزِىَ ٱلَّذِينَ أَسَـٰٓـُٔوا۟ بِمَا عَمِلُوا۟ وَيَجْزِىَ ٱلَّذِينَ أَحْسَنُوا۟ بِٱلْحُسْنَى
„Ca să-i răsplătească pe cei care au făcut rău pentru ceea ce au făptuit și să-i răsplătească pe cei care au făcut bine cu cea mai bună răsplată.”
Coran 53:31 — fragment
Spaima stării din Ziua Învierii este măreață:
وَمَآ أَدْرَىٰكَ مَا يَوْمُ ٱلدِّينِ ثُمَّ مَآ أَدْرَىٰكَ مَا يَوْمُ ٱلدِّينِ يَوْمَ لَا تَمْلِكُ نَفْسٌ لِّنَفْسٍ شَيْـًٔا ۖ وَٱلْأَمْرُ يَوْمَئِذٍ لِّلَّهِ
„Ce te va face să știi ce este Ziua Răsplății? Încă o dată: ce te va face să știi ce este Ziua Răsplății? Ziua când niciun suflet nu va stăpâni nimic pentru alt suflet, iar porunca, în ziua aceea, va fi a lui Allah.”
Coran 82:17–19
După acestea vine „Numai pe Tine Te adorăm”. Este ca și cum ai spune: numai pe Tine Te adorăm, o, Allah, prin iubirea arătată de „Lauda Îi aparține lui Allah, Stăpânul lumilor”, prin speranța arătată de „Cel Milostiv, Îndurătorul” și prin frica arătată de „Stăpânul Zilei Răsplății”. Când temelia adorării a fost așezată, a venit adorarea.
Cum i-ar mai fi îngăduit cuiva după aceasta să spună: „Îl ador pe Allah numai din iubire pentru El; nu vreau răsplată și nu mă tem de pedeapsă”? Fără îndoială, aceasta este rătăcire. Ibrāhīm, prietenul apropiat al lui Allah, imamul celor cu credință curată, spune:
وَٱجْعَلْنِى مِن وَرَثَةِ جَنَّةِ ٱلنَّعِيمِ
„Fă-mă dintre moștenitorii Grădinii desfătării!”
Coran 26:85
Profetul ﷺ l-a întrebat pe un om: „Ce spui în rugăciune?” Omul a spus:
أتشهد وأقول: اللهم إني أسألك الجنة، وأعوذ بك من النار، أما إني لا أحسن دندنتك ولا دندنة معاذ. فقال النبي ﷺ: حولها ندندن
„Rostesc tashahhud și spun: O, Allah, Îți cer Paradisul și caut adăpost la Tine de Foc! Nu mă pricep la vorbele tale și nici la vorbele lui Muʿādh.” Profetul ﷺ a spus: „În jurul lor se învârt și vorbele noastre.”120
Cea mai frecventă invocare a sa era:
ربنا آتنا في الدنيا حسنة وفي الآخرة حسنة وقنا عذاب النار
„Stăpânul nostru, dă-ne bine în această lume și bine în Viața de Apoi și ferește-ne de pedeapsa Focului!”121
Unii merg și mai departe în rătăcire, spunând: „A-L adora pe Allah pentru răsplată sau de frica pedepsei este adorarea negustorilor.” Aceasta este rătăcire vădită — Allah să ne ferească. Toți profeții au dorit Paradisul, au avertizat împotriva Focului, I-au cerut lui Allah Paradisul și au căutat adăpost la El de Foc. Cine spune: „Nu vreau Paradis și nu mă tem de Foc; vreau numai să-L ador pe Allah din iubire pentru El” este rătăcit, abătut de la calea dreaptă a lui Allah, de la religia Sa dreaptă și de la urmarea profeților și a trimișilor.
ʿĀʾishah, Allah să fie mulțumit de ea, a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a învățat-o această invocare:
اللهم إني أسألك من الخير كله عاجله وآجله، ما علمت منه وما لم أعلم، وأعوذ بك من الشر كله عاجله وآجله، ما علمت منه وما لم أعلم؛ اللهم إني أسألك من خير ما سألك عبدك ونبيك، وأعوذ بك من شر ما عاذ به عبدك ونبيك؛ اللهم إني أسألك الجنة، وما قرب إليها من قول أو عمل، وأعوذ بك من النار، وما قرب إليها من قول أو عمل؛ وأسألك أن تجعل كل قضاء قضيته لي خيراً
„O, Allah, Îți cer tot binele, cel apropiat și cel îndepărtat, ceea ce cunosc din el și ceea ce nu cunosc; și caut adăpost la Tine de tot răul, cel apropiat și cel îndepărtat, ceea ce cunosc din el și ceea ce nu cunosc. O, Allah, Îți cer din binele pe care Ți l-a cerut robul și Profetul Tău și caut adăpost la Tine de răul de care robul și Profetul Tău a căutat adăpost. O, Allah, Îți cer Paradisul și orice cuvânt și faptă care apropie de el; și caut adăpost la Tine de Foc și de orice cuvânt și faptă care apropie de el. Îți cer ca orice hotărâre pe care ai rânduit-o pentru mine s-o faci bine pentru mine!”122
În invocările Profetului ﷺ se întâlnește adesea cererea Paradisului și căutarea adăpostului de Foc, de pedeapsa mormântului și de pedeapsa lui Allah. Iar acești oameni lipsiți de faptă vin și spun: „Nu vrem Paradis și nu ne temem de Foc; numai Îl iubim pe Allah.” Aceasta este rătăcire și abatere. Trebuie să-L adori pe Allah iubindu-L, nădăjduind la răsplata Sa și temându-te de pedeapsa Sa. De aceea învățații, Allah să aibă milă de ei, au spus: „Orice adorare are trei stâlpi care trebuie să fie în inimă: iubirea lui Allah, speranța în răsplata Sa și frica de pedeapsa Sa.”
Omul trebuie să se teamă de Allah, să-și cunoască religia, calea dreaptă și drumul drept și să vină corect către religia lui Allah: să-L iubească pe Allah, să nădăjduiască la mila Sa și să se teamă de pedeapsa Sa. Îi cer lui Allah Cel Generos, prin numele Sale cele mai frumoase și atributele Sale preînalte, să ne facă pe toți să urmăm calea Sa dreaptă. O, Allah, călăuzește-ne pe calea cea dreaptă:
صِرَٰطَ ٱلَّذِينَ أَنْعَمْتَ عَلَيْهِمْ غَيْرِ ٱلْمَغْضُوبِ عَلَيْهِمْ وَلَا ٱلضَّآلِّينَ
„Calea celor pe care i-ai binecuvântat, nu a celor asupra cărora s-a abătut mânia și nici a celor rătăciți.”
Coran 1:7
O, Allah, îndreaptă-ne religia, care este ocrotirea treburii noastre; îndreaptă-ne viața lumească, în care se află traiul nostru; îndreaptă-ne Viața de Apoi, în care se află întoarcerea noastră; fă viața spor pentru noi în orice bine și fă moartea odihnă pentru noi de orice rău! O, Allah, iartă-ne toate păcatele: cele mici și cele mari, cele dintâi și cele din urmă, cele ascunse și cele vădite! O, Allah, iartă-ne pe noi, pe părinții noștri, pe musulmani și musulmane, pe credincioși și credincioase, vii și morți! O, Allah, Îți cerem cele care aduc mila Ta și cele care dobândesc iertarea Ta, câștigul din orice faptă bună, ferirea de orice păcat, izbânda Paradisului și salvarea de Foc!
Încheierea invocării noastre este: lauda Îi aparține lui Allah, Stăpânul lumilor. Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace Profetului nostru Muḥammad, familiei sale și tuturor companionilor săi.
Notele originale
Relatat de Abū Dāwūd (792). Al-Albānī, Allah să aibă milă de el, l-a declarat autentic în Ṣaḥīḥ Sunan Abī Dāwūd, 1/225.
Relatat de al-Bukhārī (6389) și Muslim (2690).
Relatat de Ibn Mājah (3846). Al-Albānī, Allah să aibă milă de el, l-a declarat autentic în Ṣaḥīḥ Sunan Ibn Mājah (3116).