Învățăminte din sura al-Fātiḥah

Una dintre îndrumările acestei sure este că arată stâlpii adorării din inimă: iubirea, speranța și frica. Allah Preaînaltul spune:

Orice adorare trebuie să se întemeieze pe acești trei stâlpi ai inimii: iubire, speranță și frică. Robul se roagă fiindcă Îl iubește pe Allah, nădăjduiește la răsplata Sa și se teme de pedeapsa Sa. Ṭalq ibn Ḥabīb, Allah să aibă milă de el, a definit teama de Allah astfel:

Nu este îngăduit ca Allah să fie adorat numai prin iubire, fără frică și speranță; nici numai prin frică, fără iubire și speranță; nici numai prin speranță, fără frică și iubire. Toate acestea sunt rătăcire. Un înaintaș a spus: „Cel care-L adoră pe Allah numai prin iubire este zindīq; cel care-L adoră numai prin speranță este murjiʾ; cel care-L adoră numai prin frică este ḥarūrī — adică urmează drumul khawārijilor —; iar cel care-L adoră prin iubire, speranță și frică este credincios care afirmă unicitatea.” Îl adori, așadar, prin iubire față de El, speranță în răsplata Sa și teamă de pedeapsa Sa. Acești trei stâlpi s-au reunit în al-Fātiḥah.

Întâi, iubirea se află în „Lauda Îi aparține lui Allah, Stăpânul lumilor”. Lauda este preamărirea lui Allah însoțită de iubire; preamărirea cu iubire se numește laudă. Articolul din al-ḥamd arată cuprinderea: toate laudele Îi aparțin lui Allah — laudă pentru binefacerile Sale și laudă pentru numele și atributele Sale. În rostirea „Lauda Îi aparține lui Allah” este iubire față de Allah: acesta este primul stâlp.

Al doilea, speranța se află în „Cel Milostiv, Îndurătorul”. Când robul recită aceste două nume mărețe și înțelege că arată mila lui Allah, în inima sa apare, dacă meditează și ia aminte, speranța în mila lui Allah:

Al treilea, frica se află în „Stăpânul Zilei Răsplății”. Când cel care recită își aduce înainte socoteala în fața lui Allah, în inima lui apare frica împreună cu speranța:

Spaima stării din Ziua Învierii este măreață:

După acestea vine „Numai pe Tine Te adorăm”. Este ca și cum ai spune: numai pe Tine Te adorăm, o, Allah, prin iubirea arătată de „Lauda Îi aparține lui Allah, Stăpânul lumilor”, prin speranța arătată de „Cel Milostiv, Îndurătorul” și prin frica arătată de „Stăpânul Zilei Răsplății”. Când temelia adorării a fost așezată, a venit adorarea.

Cum i-ar mai fi îngăduit cuiva după aceasta să spună: „Îl ador pe Allah numai din iubire pentru El; nu vreau răsplată și nu mă tem de pedeapsă”? Fără îndoială, aceasta este rătăcire. Ibrāhīm, prietenul apropiat al lui Allah, imamul celor cu credință curată, spune:

Profetul ﷺ l-a întrebat pe un om: „Ce spui în rugăciune?” Omul a spus:

Cea mai frecventă invocare a sa era:

Unii merg și mai departe în rătăcire, spunând: „A-L adora pe Allah pentru răsplată sau de frica pedepsei este adorarea negustorilor.” Aceasta este rătăcire vădită — Allah să ne ferească. Toți profeții au dorit Paradisul, au avertizat împotriva Focului, I-au cerut lui Allah Paradisul și au căutat adăpost la El de Foc. Cine spune: „Nu vreau Paradis și nu mă tem de Foc; vreau numai să-L ador pe Allah din iubire pentru El” este rătăcit, abătut de la calea dreaptă a lui Allah, de la religia Sa dreaptă și de la urmarea profeților și a trimișilor.

ʿĀʾishah, Allah să fie mulțumit de ea, a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a învățat-o această invocare:

În invocările Profetului ﷺ se întâlnește adesea cererea Paradisului și căutarea adăpostului de Foc, de pedeapsa mormântului și de pedeapsa lui Allah. Iar acești oameni lipsiți de faptă vin și spun: „Nu vrem Paradis și nu ne temem de Foc; numai Îl iubim pe Allah.” Aceasta este rătăcire și abatere. Trebuie să-L adori pe Allah iubindu-L, nădăjduind la răsplata Sa și temându-te de pedeapsa Sa. De aceea învățații, Allah să aibă milă de ei, au spus: „Orice adorare are trei stâlpi care trebuie să fie în inimă: iubirea lui Allah, speranța în răsplata Sa și frica de pedeapsa Sa.”

Omul trebuie să se teamă de Allah, să-și cunoască religia, calea dreaptă și drumul drept și să vină corect către religia lui Allah: să-L iubească pe Allah, să nădăjduiască la mila Sa și să se teamă de pedeapsa Sa. Îi cer lui Allah Cel Generos, prin numele Sale cele mai frumoase și atributele Sale preînalte, să ne facă pe toți să urmăm calea Sa dreaptă. O, Allah, călăuzește-ne pe calea cea dreaptă:

O, Allah, îndreaptă-ne religia, care este ocrotirea treburii noastre; îndreaptă-ne viața lumească, în care se află traiul nostru; îndreaptă-ne Viața de Apoi, în care se află întoarcerea noastră; fă viața spor pentru noi în orice bine și fă moartea odihnă pentru noi de orice rău! O, Allah, iartă-ne toate păcatele: cele mici și cele mari, cele dintâi și cele din urmă, cele ascunse și cele vădite! O, Allah, iartă-ne pe noi, pe părinții noștri, pe musulmani și musulmane, pe credincioși și credincioase, vii și morți! O, Allah, Îți cerem cele care aduc mila Ta și cele care dobândesc iertarea Ta, câștigul din orice faptă bună, ferirea de orice păcat, izbânda Paradisului și salvarea de Foc!

Încheierea invocării noastre este: lauda Îi aparține lui Allah, Stăpânul lumilor. Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace Profetului nostru Muḥammad, familiei sale și tuturor companionilor săi.