Text integral · Pasaje · 26
Introducere
المقدمة
Cu adevărat, lauda Îi aparține lui Allah. Îl lăudăm, Îi cerem ajutorul și iertarea și căutăm adăpost la Allah de răul sufletelor noastre și de faptele noastre rele. Pe cel pe care Allah îl călăuzește nimeni nu-l poate rătăci, iar pe cel pe care El îl lasă să rătăcească nimeni nu-l poate călăuzi. Mărturisesc că nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Singurul, fără asociat, și mărturisesc că Muḥammad este robul și Trimisul Său. Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, lui, familiei sale și tuturor companionilor săi.
Acestea fiind spuse, sura al-Fātiḥah este o sură măreață dintre surele Nobilului Coran. O citim în fiecare zi, ca obligație, de șaptesprezece ori în cele cinci rugăciuni prescrise, deoarece trebuie recitată în fiecare unitate a fiecărei rugăciuni. Într-un hadith autentic s-a transmis că Profetul ﷺ a spus:
لا صلاة لمن لم يقرأ بفاتحة الكتاب
„Nu are rugăciune cel care nu recită Deschizătoarea Cărții.”1
Într-un alt hadith a spus:
من صلى صلاة لم يقرأ فيها بأم القرآن فهي خداج
„Cine împlinește o rugăciune fără să recite în ea Mama Coranului, rugăciunea lui este neîmplinită.”2
Adică este incompletă. Dacă robul păstrează rugăciunile regulate suplimentare și pe cele voluntare, recită al-Fātiḥah de multe ori într-o zi și o noapte; într-o lună o recită de foarte multe ori, iar într-un an de și mai multe ori. Ea este cea mai însemnată sură a Coranului, după cum s-a transmis autentic de la nobilul Trimis ﷺ.
Abū Saʿīd ibn al-Muʿallā, Allah să fie mulțumit de el, a spus:
كنت أصلي في المسجد فدعاني رسول الله ﷺ فلم أجبه، فقلت: يا رسول الله إني كنت أصلي، فقال: ألم يقل الله: استجيبوا لله وللرسول إذا دعاكم لما يحييكم؟ ثم قال لي: لأعلمنك سورة هي أعظم السور في القرآن، قبل أن تخرج من المسجد. ثم أخذ بيدي، فلما أراد أن يخرج قلت له: ألم تقل: لأعلمنك سورة هي أعظم سورة في القرآن؟ قال: الحمد لله رب العالمين: هي السبع المثاني، والقرآن العظيم الذي أوتيته
„Mă rugam în moschee, iar Trimisul lui Allah ﷺ m-a chemat, însă nu i-am răspuns. I-am spus: «Trimis al lui Allah, mă rugam.» El a spus: «Oare Allah nu a spus: Răspundeți lui Allah și Trimisului când vă cheamă la ceea ce vă dă viață?» Apoi mi-a spus: «Înainte să ieși din moschee, te voi învăța o sură care este cea mai măreață dintre surele Coranului.» Apoi m-a luat de mână. Când a vrut să iasă, i-am spus: «Oare nu ai spus că mă vei învăța sura cea mai măreață din Coran?» El a spus: «Lauda Îi aparține lui Allah, Stăpânul lumilor: ea este cele șapte versete repetate și Coranul măreț care mi-a fost dăruit.»”3
Dacă celui care se roagă i se cere să răspundă Trimisului ﷺ atunci când îl cheamă, ce se poate spune despre cel preocupat de treburile lumești — poate chiar de lucruri neînsemnate — care este chemat la rugăciune, dar nu răspunde?!
Această sură binecuvântată are mai multe nume, care arată măreția rangului și înălțimea valorii sale. Este „Deschizătoarea Cărții”, fiind începutul, preambulul și prima ei parte. Când deschizi exemplarul Coranului, îl deschizi mai întâi la al-Fātiḥah, deoarece ea este prima sură a Coranului.
Este „cele șapte versete repetate”: șapte, fiindcă versetele sale sunt șapte; repetate, fiindcă este repetată în fiecare rugăciune. Ea te însoțește în fiecare unitate a fiecărei rugăciuni pe care o reciți. Aceasta este una dintre particularitățile surei al-Fātiḥah.
Este „Coranul măreț”: Profetul ﷺ a numit-o astfel, deși este o singură sură, pentru că ea cuprinde ceea ce cuprinde întregul Coran. Toate științele Coranului — unicitatea lui Allah, porunci, interdicții, istorisiri și relatări — se află în al-Fātiḥah în formă generală, iar în Nobilul Coran în detaliu.
Ea este o lumină măreață și o strălucire limpede cu care Allah i-a cinstit pe Profetul nostru Muḥammad ﷺ și comunitatea sa. Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de amândoi, a relatat:
بينا جبريل قاعد عند النبي ﷺ سمع نقيضاً من فوقه، فرفع رأسه فقال: هذا باب من السماء فتح اليوم؛ لم يفتح قط إلا اليوم؛ فنزل منه ملك فقال: هذا ملك نزل إلى الأرض، لم ينزل قط إلا اليوم، فسلم وقال: أبشر بنورين أوتيتهما لم يؤتهما نبي قبلك: فاتحة الكتاب وخواتيم سورة البقرة، لن تقرأ بحرف منهما إلا أعطيته
„Pe când Jibrīl ședea alături de Profet ﷺ, a auzit deasupra lui un sunet. Și-a ridicat capul și a spus: «Aceasta este o poartă a cerului deschisă astăzi, care nu s-a mai deschis niciodată până azi.» Prin ea a coborât un înger, iar el a spus: «Acesta este un înger care a coborât pe pământ, lucru pe care nu l-a mai făcut niciodată până azi.» Îngerul a salutat și a spus: «Bucură-te de două lumini care ți-au fost dăruite și care nu i-au fost dăruite niciunui profet înaintea ta: Deschizătoarea Cărții și ultimele versete din sura al-Baqarah. Nu vei recita nicio literă din ele fără să primești ceea ce cuprinde.»”4
Al-Fātiḥah este, așadar, una dintre particularitățile nobilului Profet, asupra lui binecuvântarea și pacea, și ale comunității sale, deoarece îngerul a spus în hadith: „care nu i-au fost dăruite niciunui profet înaintea ta”. Aceasta este binefacerea lui Allah față de comunitatea Islamului: îngerul a venit cu această veste bună. Sura însă fusese coborâtă mai înainte de Jibrīl, asupra lui pacea:
وَإِنَّهُۥ لَتَنزِيلُ رَبِّ ٱلْعَـٰلَمِينَ نَزَلَ بِهِ ٱلرُّوحُ ٱلْأَمِينُ
„Ea este cu adevărat o revelație de la Stăpânul lumilor. Duhul cel demn de încredere a coborât cu ea.”
Coran 26:192–193
Coborârea Coranului era o însărcinare proprie lui Jibrīl, asupra lui pacea. Acest înger a venit să-i aducă Profetului, asupra lui binecuvântarea și pacea, și comunității sale care îl urmează, vestea bună despre meritul acestei sure și despre faptul că, ori de câte ori robul o recită, primește, după numărul literelor sale, răsplată înmulțită și recompensă bogată de la Allah Preaslăvitul. Îl lăudăm pe Allah Preaînaltul că ne-a binecuvântat cu recitarea ei.
A-I mulțumi lui Allah pentru această binefacere înseamnă a-i acorda surei dreptul ei: recitare corectă, înțelegere dreaptă și împlinirea a ceea ce cere în privința îndreptării, statorniciei și urmării căii drepte a lui Allah. Partea robului din ea nu trebuie să fie numai rostirea cuvintelor și literelor sale; recitarea sa trebuie să cuprindă cele trei feluri de recitare. Allah Preaînaltul spune:
ٱلَّذِينَ ءَاتَيْنَـٰهُمُ ٱلْكِتَـٰبَ يَتْلُونَهُۥ حَقَّ تِلَاوَتِهِۦٓ
„Cei cărora le-am dat Cartea o recită așa cum se cuvine să fie recitată.”
Coran 2:121 — fragment
Se spune în arabă: „Cutare l-a urmat pe cutare” folosind verbul talā. Această sură se recită prin memorare și rostirea corectă a literelor; prin înțelegere și priceperea sensurilor; prin împlinirea celor cuprinse în ea, urmând calea dreaptă a lui Allah și rămânând ferm pe drumul drept, prin care robul dobândește fericirea în această lume și în Viața de Apoi.
Cel a cărui parte din această sură și din restul Coranului se reduce la recitare și rostirea literelor nu a recitat Coranul așa cum se cuvine. Trebuie respectate și hotarele lui, împlinind poruncile și ferindu-se de interdicții. Allah Preaînaltul a coborât Coranul pentru ca versetele lui să fie cercetate cu luare-aminte și pentru ca oamenii să lucreze potrivit lui:
كِتَـٰبٌ أَنزَلْنَـٰهُ إِلَيْكَ مُبَـٰرَكٌ لِّيَدَّبَّرُوٓا۟ ءَايَـٰتِهِۦ وَلِيَتَذَكَّرَ أُو۟لُوا۟ ٱلْأَلْبَـٰبِ
„O Carte binecuvântată pe care ți-am coborât-o, pentru ca ei să cugete la versetele ei și pentru ca oamenii înzestrați cu minte să ia aminte.”
Coran 38:29
Dacă avem nevoie să medităm asupra Coranului și să-l înțelegem, nevoia de a medita la al-Fātiḥah este și mai mare și mai apăsătoare. Ea este Mama Coranului, cea mai însemnată sură, care cuprinde ceea ce cuprinde Coranul. Robului credincios i se cuvine să-i acorde acestei sure mărețe dreptul de a fi cercetată cu luare-aminte, înțelegându-i sensurile și semnificațiile, ca să aibă folos de ea și apoi să fie înălțat prin harul Împăratului Dăruitor.
Această scriere arată câteva dintre îndrumările acestei sure binecuvântate, marile sale foloase și binefacerile ei cuprinzătoare. Îi cer lui Allah să facă prin ele bine, folos și câștig.
Lui I se cuvine lauda la început și la sfârșit și Lui I se cuvine mulțumirea, în afară și înăuntru.
Îi cer lui Allah Cel Generos izbândă și acceptare. Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace Profetului nostru Muḥammad, familiei și companionilor săi.
Notele originale
Relatat de al-Bukhārī (756) și Muslim (394).
Relatat de Muslim (395).
Relatat de al-Bukhārī (4474).
Relatat de Muslim (806).