Ghid concis despre jertfa de Eid și sacrificarea rituală

**Jertfa de Eid (uḍḥiyah)** este animalul din categoria animalelor de turmă care este sacrificat în zilele sărbătorii Eid al-Aḍḥā, cu prilejul sărbătorii, pentru apropierea de Allah, Puternic și Măreț.

Ea este unul dintre ritualurile văzute ale Islamului, statornicit prin Cartea lui Allah Preaînaltul, prin Sunnah Trimisului Său ﷺ și prin consensul musulmanilor. Allah Preaînaltul a spus:

Roagă-te, așadar, Domnului tău și adu jertfă!

Spune: „Cu adevărat, rugăciunea mea, jertfa mea, viața mea și moartea mea Îi aparțin lui Allah, Domnul lumilor. El nu are niciun asociat. Aceasta mi s-a poruncit, iar eu sunt primul dintre musulmani.”

Nusuk înseamnă sacrificare, după cum a spus Saʿīd ibn Jubayr.² S-a spus și că înseamnă toate actele de adorare, printre care se numără sacrificarea; acest înțeles este mai cuprinzător. Allah Preaînaltul a spus:

Pentru fiecare comunitate am rânduit un ritual de jertfă, ca ei să pomenească numele lui Allah asupra animalelor de turmă cu care El i-a înzestrat. Dumnezeul vostru este un singur Dumnezeu, așa că supuneți-vă Lui!

În Ṣaḥīḥ al-Bukhārī și Ṣaḥīḥ Muslim, Anas ibn Mālik, Allah să fie mulțumit de el, a relatat:

Profetul ﷺ a adus ca jertfă doi berbeci albi cu negru, cu coarne. I-a sacrificat cu mâna sa, a pomenit numele lui Allah, a rostit „Allah este Cel mai Mare” și și-a pus piciorul pe părțile laterale ale gâturilor lor.³

ʿAbd Allāh ibn ʿUmar, Allah să fie mulțumit de amândoi, a relatat:

Trimisul lui Allah ﷺ a locuit în Medina zece ani, aducând jertfă în fiecare an.⁴

ʿUqbah ibn ʿĀmir, Allah să fie mulțumit de el, a relatat că Profetul ﷺ le-a împărțit companionilor săi animale pentru jertfă, iar lui ʿUqbah i-a revenit unul ajuns la vârsta de jadhaʿah. El a spus: „O, Trimis al lui Allah, mie mi-a revenit unul de vârsta jadhaʿah.” Profetul ﷺ i-a răspuns:

Adu-l ca jertfă!⁵

Al-Barāʾ ibn ʿĀzib, Allah să fie mulțumit de el, a relatat că Profetul ﷺ a spus:

Cel care a sacrificat după rugăciune și-a împlinit ritualul și a urmat practica musulmanilor.⁶

Trimisul lui Allah ﷺ a adus jertfă, la fel și companionii săi, Allah să fie mulțumit de ei. El a arătat că jertfa este sunnah musulmanilor, adică practica lor. De aceea, musulmanii au căzut de acord că ea este statornicită în religie, așa cum au transmis mai mulți oameni ai cunoașterii.

Ei au avut însă păreri diferite: este ea o practică ferm recomandată (sunnah muʾakkadah) sau o obligație care nu poate fi lăsată? Majoritatea învățaților au susținut că este o practică ferm recomandată. Aceasta este părerea lui al-Shāfiʿī și opinia cunoscută de la Mālik și Aḥmad.⁷

Alții au susținut că este obligatorie. Aceasta este părerea lui Abū Ḥanīfah și una dintre cele două relatări de la Aḥmad.⁸ Șaykh al-Islām Ibn Taymiyyah a ales-o și a spus: „Este una dintre cele două păreri ale școlii lui Mālik sau părerea care reiese din școala lui Mālik.”⁹

Sacrificarea jertfei de Eid este mai bună decât darea în milostenie a prețului ei, fiindcă aceasta a fost practica Profetului ﷺ și a musulmanilor alături de el, iar sacrificarea este unul dintre ritualurile văzute ale lui Allah Preaînaltul. Dacă oamenii ar înlocui-o cu milostenia, acel ritual ar fi lăsat în părăsire. Dacă milostenia în valoarea jertfei ar fi fost mai bună decât sacrificarea ei, Profetul ﷺ ar fi lămurit aceasta comunității sale prin cuvânt sau faptă, căci nu ar fi lăsat neexplicat ceea ce era mai bun pentru comunitate. Chiar dacă milostenia ar fi fost egală cu jertfa, tot ar fi arătat-o, fiindcă ea este mai ușoară decât osteneala jertfei. Profetul ﷺ nu ar fi omis să arate comunității sale lucrul mai ușor, dacă acesta ar fi avut aceeași valoare ca lucrul mai greu.

În timpul Profetului ﷺ, oamenii au fost loviți de foamete. El a spus:

Cel dintre voi care aduce jertfă să nu mai aibă nimic din ea în casă după trei zile.

În anul următor, ei au întrebat: „O, Trimis al lui Allah, să facem ca anul trecut?” Profetul ﷺ a răspuns:

Mâncați, dați și altora să mănânce și păstrați! În acel an, oamenii se aflau la strâmtoare și am vrut să-i ajutați.¹⁰

Ibn al-Qayyim, Allah să aibă milă de el, a spus: „În situațiile în care este prescrisă, sacrificarea este mai bună decât darea în milostenie a prețului animalului. De aceea, dacă cineva ar da în milostenie, în locul jertfei pentru pelerinajul tamattuʿ ori qirān, de multe ori prețul ei, aceasta nu i-ar ține locul. La fel stau lucrurile și cu jertfa de Eid.” Aici se încheie cuvintele sale.¹¹

Jertfa pentru cei decedați

Jertfa de Eid este statornicită, în primul rând, pentru cei vii, așa cum Trimisul ﷺ și companionii săi o aduceau pentru ei înșiși și pentru familiile lor. Părerea unora dintre oamenii de rând că jertfa de Eid ar fi rezervată celor morți nu are niciun temei.

Jertfa pentru cei morți este de trei feluri:

**Prima:** cei morți sunt incluși împreună cu cei vii. De pildă, omul aduce jertfă pentru sine și pentru familia sa, avându-i în intenție atât pe cei vii, cât și pe cei morți. Temeiul este jertfa Profetului ﷺ pentru sine și pentru familia sa,¹² dintre care unii muriseră înainte.

**A doua:** jertfa este adusă pentru cei morți potrivit testamentelor lor, îndeplinindu-le. Temeiul îl constituie cuvintele Celui Preaînalt:

Dacă cineva schimbă testamentul după ce l-a auzit, păcatul cade numai asupra celor care îl schimbă. Cu adevărat, Allah este Auzitor, Știutor.

**A treia:** jertfa este adusă de bunăvoie pentru cei morți, separat de cei vii. Aceasta este îngăduită. Juriștii ḥanbaliți au precizat că răsplata ei ajunge la cel mort și că el are folos din ea, prin analogie cu milostenia dată în numele său.¹³

Totuși, nu considerăm că alegerea unui anumit mort pentru o jertfă aparte ține de Sunnah. Profetul ﷺ nu a adus o jertfă aparte pentru niciunul dintre cei morți ai săi: nici pentru unchiul său Ḥamzah, Allah să fie mulțumit de el, deși acesta se număra printre rudele sale cele mai dragi; nici pentru copiii săi care au murit în timpul vieții lui — trei fiice căsătorite și trei fii mici — și nici pentru soția sa Khadījah, cea mai iubită dintre soțiile sale. Nici despre companionii săi din timpul său nu s-a transmis că vreunul ar fi adus o jertfă aparte pentru unul dintre cei morți ai săi, Allah să fie mulțumit de ei.

Considerăm greșit și ceea ce fac unii oameni: aduc pentru cel mort, în primul an de la moarte, o jertfă pe care o numesc „jertfa gropii”, crezând că nu este îngăduit ca altcineva să fie inclus în răsplata ei. Alții aduc de bunăvoie jertfe pentru morții lor ori potrivit testamentelor acestora, dar nu aduc jertfă pentru ei înșiși și familiile lor. Dacă ar ști că, atunci când omul aduce din averea sa o jertfă pentru sine și pentru familia sa, aceasta îi cuprinde pe membrii familiei, vii și morți, nu ar părăsi această cale pentru practica lor.