Ghid concis despre jertfa de Eid și sacrificarea rituală

Pentru jertfa de Eid sunt cerute șase condiții:

**Prima condiție:** animalul să facă parte din categoria animalelor de turmă: cămile, bovine, ovine și caprine. Temeiul îl constituie cuvintele Celui Preaînalt:

Pentru fiecare comunitate am rânduit un ritual de jertfă, ca ei să pomenească numele lui Allah asupra animalelor de turmă cu care El i-a înzestrat.

Animalele de turmă sunt cămilele, bovinele, ovinele și caprinele. Acesta este înțelesul cunoscut printre arabi și așa au spus al-Ḥasan, Qatādah și alții.¹⁴

**A doua condiție:** animalul să fi ajuns la vârsta hotărâtă de Legea religioasă: jadhaʿ pentru ovine și thaniyy pentru celelalte. Profetul ﷺ a spus:

Nu sacrificați decât un animal ajuns la vârsta musinnah, afară de cazul în care aceasta vă este greu; atunci sacrificați o oaie ajunsă la vârsta jadhaʿah.¹⁵

Musinnah înseamnă animalul ajuns la vârsta thaniyy sau mai mare, iar jadhaʿah este cel aflat sub aceasta. Thaniyy dintre cămile este cel care a împlinit cinci ani; dintre bovine, cel care a împlinit doi ani; iar dintre ovine și caprine, cel care a împlinit un an. Jadhaʿ dintre ovine este cel care a împlinit o jumătate de an. Nu este valabilă, așadar, jertfa unui animal mai mic decât thaniyy dintre cămile, bovine și caprine și nici a unuia mai mic decât jadhaʿ dintre ovine.

**A treia condiție:** animalul să fie lipsit de defectele care împiedică valabilitatea jertfei. Acestea sunt patru:

1. Lipsa vădită a vederii la un ochi: ochiul este înfundat, ieșit în afară, asemenea unui nasture, ori albit într-un fel care arată limpede că nu vede cu el.
2. Boala vădită, ale cărei simptome se văd asupra animalului: de pildă, febra care îl ține departe de pășune și îi taie pofta de mâncare, râia vădită care îi strică carnea ori îi afectează sănătatea, o rană adâncă ce îi afectează sănătatea și altele asemenea.
3. Șchiopătarea vădită, care împiedică animalul să meargă în pas cu unul sănătos.
4. Slăbirea atât de mare, încât măduva a dispărut.

Când Profetul ﷺ a fost întrebat ce animale trebuie evitate pentru jertfă, a făcut un semn cu mâna și a spus:

Patru: animalul a cărui șchiopătare este vădită, cel a cărui lipsă de vedere la un ochi este vădită, cel a cărui boală este vădită și cel foarte slab, care nu mai are măduvă.¹⁶

Într-o relatare din culegerile Sunan, al-Barāʾ ibn ʿĀzib, Allah să fie mulțumit de el, a spus: „Trimisul lui Allah ﷺ s-a ridicat între noi și a spus:”

Patru nu sunt îngăduite ca jertfe de Eid.¹⁷

El a amintit apoi cele de mai sus. Aceste patru defecte împiedică valabilitatea jertfei animalului care le are. Li se adaugă cele asemănătoare ori mai grave. Nu este, așadar, valabilă jertfa următoarelor animale:

1. Animalul orb, care nu vede cu ochii săi.
2. Animalul balonat din pricina supraalimentării, până își elimină materiile fecale și nu mai este în primejdie.
3. Animalul aflat în timpul fătării, dacă nașterea este grea, până nu mai este în primejdie.
4. Animalul rănit de ceva care îl poate omorî, precum strangularea, căderea de la înălțime ori altele asemenea, până nu mai este în primejdie.
5. Animalul care nu poate merge din pricina unei infirmități.
6. Animalul căruia i-a fost tăiat un picior din față ori din spate.

Dacă le adaugi pe acestea celor patru defecte numite limpede în relatare, ajungi la zece cazuri în care animalul nu poate fi adus ca jertfă: aceste șase și cele patru defecte de mai înainte.

**A patra condiție:** animalul să fie proprietatea celui care aduce jertfa ori acesta să aibă îngăduința Legii religioase sau a proprietarului să o aducă. Nu este valabilă jertfa unui animal care nu-i aparține: de pildă, unul însușit pe nedrept, furat ori luat în temeiul unei pretenții neîntemeiate și altele asemenea. Nu este valabilă apropierea de Allah printr-un păcat.

Tutorele poate aduce jertfa pentru orfan din averea acestuia, dacă așa este obiceiul și dacă orfanul s-ar întrista în lipsa jertfei. Este valabilă și jertfa adusă de împuternicit din averea celui care l-a împuternicit, cu îngăduința acestuia.

**A cincea condiție:** asupra animalului să nu existe dreptul altcuiva. Nu este valabilă, așadar, jertfa unui animal pus gaj.¹⁸

**A șasea condiție:** jertfa să fie adusă în timpul hotărât de Legea religioasă. Acesta începe după rugăciunea de Eid din ziua sacrificiului și ține până la apusul soarelui din ultima dintre zilele de tashrīq, adică ziua a treisprezecea a lunii Dhū al-Ḥijjah. Zilele sacrificării sunt astfel patru: ziua de Eid, după rugăciune, și cele trei zile de după ea.

Cine sacrifică înainte de încheierea rugăciunii de Eid ori după apusul soarelui din ziua a treisprezecea nu are o jertfă de Eid valabilă. Al-Bukhārī a relatat de la al-Barāʾ ibn ʿĀzib, Allah să fie mulțumit de el, că Profetul ﷺ a spus:

Cel care sacrifică înainte de rugăciune nu face decât să ofere carne familiei sale; aceasta nu ține nicidecum de ritualul de jertfă.¹⁹

El a relatat și de la Jundub ibn Sufyān al-Bajalī, Allah să fie mulțumit de el, care a spus: „Am fost de față când Profetul ﷺ a spus:”

Cel care a sacrificat înainte de a se ruga să sacrifice alta în locul ei.²⁰

Nubayshah al-Hudhalī, Allah să fie mulțumit de el, a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Zilele de tashrīq sunt zile de mâncare, de băutură și de pomenire a lui Allah, Puternic și Măreț.²¹

Dacă însă are o scuză pentru amânarea dincolo de zilele de tashrīq — de pildă, animalul pentru jertfă fuge fără neglijență din partea sa și nu-l găsește decât după trecerea timpului, ori împuternicește pe cineva să-l sacrifice, iar împuternicitul uită până când timpul se încheie — îi este îngăduit să îl sacrifice și după încheierea perioadei rânduite, datorită scuzei. Prin analogie, cel care doarme peste o rugăciune ori o uită trebuie să o împlinească atunci când se trezește ori își amintește.

Animalul de jertfă poate fi sacrificat în timpul rânduit atât noaptea, cât și ziua, dar ziua este mai bine. În ziua de Eid, cel mai bine este după cele două predici. Fiecare zi este mai bună decât cea de după ea, fiindcă astfel se grăbește împlinirea binelui.