Text integral · Pasaje · 17
Consumul și împărțirea cărnii
Celui care aduce jertfa îi este statornicit să mănânce din ea, să dăruiască și să dea în milostenie. Allah Preaînaltul a spus:
فَكُلُوا۟ مِنْهَا وَأَطْعِمُوا۟ ٱلْبَآئِسَ ٱلْفَقِيرَ
Mâncați din ele și dați-i să mănânce sărmanului aflat în nevoie!
Coran, al-Ḥajj 22:28 (fragment)
Și a spus:
فَكُلُوا۟ مِنْهَا وَأَطْعِمُوا۟ ٱلْقَانِعَ وَٱلْمُعْتَرَّ
Mâncați din ele și hrăniți-l pe cel care cere și pe cel care se arată pentru a primi!
Coran, al-Ḥajj 22:36 (fragment)
Al-qāniʿ este cel care cere cu smerenie, iar al-muʿtarr este cel care se arată pentru a primi un dar fără să ceară.
Salamah ibn al-Akwaʿ, Allah să fie mulțumit de el, a relatat că Profetul ﷺ a spus:
كُلُوا وَأَطْعِمُوا وَادَّخِرُوا
Mâncați, dați și altora să mănânce și păstrați!30
A da altora să mănânce cuprinde atât darul pentru cei înstăriți, cât și milostenia pentru cei săraci. ʿĀʾishah, Allah să fie mulțumit de ea, a relatat că Profetul ﷺ a spus:
كُلُوا وَادَّخِرُوا وَتَصَدَّقُوا
Mâncați, păstrați și dați în milostenie!31
Învățații, Allah Preaînaltul să aibă milă de ei, au avut păreri diferite despre cât se mănâncă, cât se dăruiește și cât se dă în milostenie. În această privință este îngăduință. Părerea aleasă este să mănânce o treime, să dăruiască o treime și să dea o treime în milostenie. Ceea ce este îngăduit să se mănânce poate fi și păstrat, chiar multă vreme, dacă nu ajunge într-o stare în care consumul său ar fi vătămător. Excepția este un an de foamete: atunci nu este îngăduită păstrarea mai mult de trei zile. Salamah ibn al-Akwaʿ, Allah să fie mulțumit de el, a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:
مَنْ ضَحَّى مِنْكُمْ فَلَا يُصْبِحَنَّ بَعْدَ ثَالِثَةٍ وَيَبْقَى فِي بَيْتِهِ مِنْهُ شَيْءٌ
Cel dintre voi care aduce jertfă să nu mai aibă nimic din ea în casă în dimineața de după a treia zi.
În anul următor, ei au întrebat: „O, Trimis al lui Allah, să facem ca anul trecut?” El ﷺ a răspuns:
كُلُوا وَأَطْعِمُوا وَادَّخِرُوا، فَإِنَّ ذَلِكَ الْعَامَ كَانَ بِالنَّاسِ جَهْدٌ، فَأَرَدْتُ أَنْ تُعِينُوا فِيهَا
Mâncați, dați și altora să mănânce și păstrați! În acel an, oamenii erau la strâmtoare și am vrut să-i ajutați.32
În privința îngăduinței de a mânca și de a dărui din jertfă, nu există deosebire între jertfa de bunăvoie și cea obligatorie, nici între cea pentru un viu și cea pentru un mort sau cea adusă potrivit unui testament. Executorul testamentar îi ține locul testatorului, iar testatorul ar fi mâncat, ar fi dăruit și ar fi dat în milostenie. Acesta este și obiceiul oamenilor, iar obiceiul recunoscut este asemenea unei prevederi rostite.
Cât despre împuternicit, dacă cel care l-a împuternicit îi îngăduie să mănânce, să dăruiască și să dea în milostenie, ori împrejurările sau obiceiul arată aceasta, poate să o facă. În caz contrar, îi predă jertfa celui care l-a împuternicit, iar împărțirea îi revine acestuia.
Este oprit să se vândă ceva din jertfă, fie carne, fie altceva, chiar și pielea. Nici măcelarului nu i se dă vreo parte din ea ca plată, în întregime ori în parte, fiindcă aceasta ar avea înțelesul unei vânzări.
Cel care a primit ceva din jertfă în dar ori în milostenie poate face cu acel lucru ceea ce dorește, îl poate vinde ori altceva, doar că nu îl vinde înapoi celui care i l-a dăruit ori i l-a dat în milostenie.
Notele originale
Relatat de al-Bukhārī, Kitāb al-Aḍāḥī, capitolul despre carnea de jertfă care se mănâncă (5569).
Relatat de Muslim, Kitāb al-Aḍāḥī, capitolul care lămurește oprirea de la consumarea cărnii jertfelor după trei zile (1971).
Relatat de al-Bukhārī, Kitāb al-Aḍāḥī, capitolul despre carnea de jertfă care se mănâncă (5569), și de Muslim, Kitāb al-Aḍāḥī, capitolul care lămurește oprirea de la consumarea cărnii jertfelor după trei zile (1974). Formularea îi aparține lui al-Bukhārī.