Ghid concis despre jertfa de Eid și sacrificarea rituală

Cele mai bune animale pentru jertfă, după specie, sunt mai întâi cămilele, apoi bovinele, dacă animalul este adus în întregime ca jertfă de o singură persoană; urmează ovinele, apoi caprinele, apoi o șeptime dintr-o cămilă și, după aceasta, o șeptime dintr-o bovină.

După însușiri, cele mai bune sunt animalele mai grase, cu mai multă carne, cu alcătuirea mai deplină și cu înfățișarea mai frumoasă.

În Ṣaḥīḥ al-Bukhārī, Anas ibn Mālik, Allah să fie mulțumit de el, a relatat că Profetul ﷺ:

Obișnuia să aducă jertfă doi berbeci cu coarne, albi cu negru.²²

Berbecul este masculul mare dintre ovine. Amlaḥ este cel al cărui alb este amestecat cu negru, așadar alb cu pete negre.

Abū Saʿīd al-Khudrī, Allah să fie mulțumit de el, a relatat:

Trimisul lui Allah ﷺ a adus jertfă un berbec cu coarne, necastrat, care mânca în negru, privea în negru și mergea în negru.²³

Faḥīl înseamnă mascul necastrat. Cuvintele „mânca în negru” și cele care urmează înseamnă că părul din jurul gurii, al ochilor și al extremităților sale era negru.

Abū Rāfiʿ, slujitorul eliberat al Profetului ﷺ, a relatat:

Când aducea jertfă, Profetul ﷺ cumpăra doi berbeci grași.²⁴

Într-o altă formulare se spune: „castrați”.

Animalul gras este cel cu multă grăsime și carne. Mawjūʾ înseamnă castrat. De regulă, el este mai bun decât cel necastrat în privința calității cărnii, pe când cel necastrat este mai deplin în privința alcătuirii și a mădularelor. Acestea sunt cele mai bune animale pentru jertfă, după specie și însușiri.

Cât despre cele nerecomandate, acestea sunt:

1. ʿAḍbāʾ: animalul căruia i s-a tăiat jumătate din ureche ori corn sau mai mult.
2. Muqābalah: animalul cu urechea crestată transversal dinspre partea din față.
3. Mudābarah: animalul cu urechea crestată transversal dinspre partea din spate.
4. Sharqāʾ: animalul cu urechea despicată în lungime.
5. Kharqāʾ: animalul cu urechea găurită.
6. Muṣfarrah: animalul căruia i s-a tăiat urechea până i s-a văzut orificiul urechii. S-a mai spus că este animalul slăbit care nu a ajuns la treapta la care măduva dispare.
7. Mustaʾṣalah: animalul care și-a pierdut întregul corn.
8. Bakhqāʾ: animalul al cărui ochi a fost vătămat și și-a pierdut vederea, dar a rămas la înfățișarea sa obișnuită.
9. Mushayyaʿah: animalul care nu ține pasul cu turma din pricina slăbiciunii sale, afară de cazul în care cineva îl mână ca să o ajungă. Este corectă și rostirea mushayyiʿah: animalul care rămâne în urma turmei din pricina slăbiciunii, de parcă ar însoți-o din urmă.

Acestea sunt cazurile nerecomandate despre care hadithurile au transmis oprirea de la aducerea ca jertfă a animalelor cu asemenea defecte ori porunca de a le evita. Oprirea a fost înțeleasă ca nerecomandare pentru a împăca aceste relatări cu hadithul lui al-Barāʾ ibn ʿĀzib, Allah să fie mulțumit de el, amintit la a treia condiție a jertfei.

Li se adaugă cazurile asemănătoare. Este, așadar, nerecomandat să se aducă jertfă următoarele:

1. Animalul dintre cămile, bovine și caprine căruia i s-a tăiat jumătate din coadă ori mai mult.
2. Animalul căruia i s-a tăiat mai puțin de jumătate din coada grasă. Dacă i s-a tăiat jumătate ori mai mult, majoritatea oamenilor cunoașterii au spus că nu este valabil ca jertfă. Nu este însă nicio vină dacă animalul nu are această coadă grasă din naștere.
3. Animalul căruia i s-a tăiat organul genital.
4. Animalul căruia i-au căzut unii dinți, chiar dacă sunt incisivii centrali ori cei laterali. Dacă îi lipsesc din naștere, aceasta nu este nerecomandată.
5. Animalul căruia i s-a tăiat ceva din sfârcurile ugerului. Dacă acestea lipsesc din naștere, nu este nerecomandat; dacă laptele i s-a oprit, dar ugerul este sănătos, nu este nicio vină.

Dacă adaugi aceste cinci cazuri celor nouă de mai înainte, cazurile nerecomandate sunt paisprezece.