Fiți blânzi unii cu alții, oameni ai Sunnei!

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător.

Lauda Îi aparține lui Allah! Allah să-l binecuvânteze, să-i dăruiască pace și binecuvântare Profetului nostru Muḥammad, familiei și companionilor săi și celor care îl iubesc, se țin de Sunna și urmează îndrumarea sa până în Ziua Judecății!

Acestea fiind spuse, în urmă cu câțiva ani, după moartea venerabilului nostru șeic, Šayḫ al-Islām ʿAbd al-ʿAzīz ibn ʿAbd Allāh ibn Bāz, în anul 1420 H., și moartea marelui învățat, șeicul Muḥammad ibn Ṣāliḥ ibn ʿUṯaymīn, în anul 1421 H., Allah să aibă milă de amândoi, între unii oameni ai Sunnei s-au ivit dezbinare și despărțire. Aceasta a rezultat din faptul că unii au început să urmărească greșelile fraților lor dintre oamenii Sunnei și apoi să avertizeze împotriva lor. Cei învinuiți de greșeală au răspuns cu vorbe asemănătoare. Răspândirea acestei tulburări a fost înlesnită de accesul ușor la învinuiri, avertizări și replici prin internet: în el se aruncă orice se dorește, la orice oră din zi sau din noapte, iar oricine dorește preia acele lucruri. Astfel se lărgește ruptura și dezbinarea, iar fiecare se înverșunează pentru persoanele și vorbele care îi plac. Lucrurile nu s-au oprit la declararea greșelilor unor oameni ai Sunnei, ci au ajuns și la atacarea unora care nu susțin acele învinuiri.

La începutul anului 1424 H. am scris un sfat despre aceasta, intitulat „Fiți blânzi unii cu alții, oameni ai Sunnei!”. În introducerea lui am spus: „Fără îndoială, oamenii Sunnei au datoria, în orice timp și loc, să fie uniți și milostivi unii cu alții și să se ajute în bine și evlavie.

Este însă întristător ceea ce s-a petrecut în această vreme între unii oameni ai Sunnei: înstrăinare și neînțelegere, care i-au făcut să se preocupe unii de alții prin discreditare, avertizare și ruperea legăturilor. Datoria era ca eforturile tuturor să fie îndreptate către ceilalți, dintre necredincioșii și adepții inovațiilor care se împotrivesc oamenilor Sunnei, iar între ei să fie uniți, milostivi și să se sfătuiască unii pe alții cu blândețe și bunătate.”

După apariția acestei scrieri, câțiva oameni ai Sunnei au obiectat împotriva ei — Allah să ne ierte și pe noi, și pe ei. Am arătat aceasta în cele scrise la sfârșitul lucrării „Îndemn la urmarea Sunnei, avertizare împotriva inovațiilor și arătarea primejdiei lor”. Cei care au obiectat sunt printre primii cărora le-am cerut să fie blânzi cu frații lor dintre oamenii Sunnei. Prin „oamenii Sunnei” din „Fiți blânzi unii cu alții, oameni ai Sunnei!” nu am avut în vedere grupările și partidele abătute de la calea oamenilor Sunnei și ai comunității, precum cei al căror partid a apărut în al-Manṣūra, în Egipt. Întemeietorul acelui partid, șeicul Ḥasan al-Bannā, le-a spus adepților săi: „Chemarea voastră este mai îndreptățită ca oamenii să vină la ea decât să meargă ea la cineva… căci reunește orice bine, pe când celelalte nu sunt lipsite de neajunsuri!” Muḏakkirāt ad-daʿwa wa-d-dāʿiya, p. 232, Dār aš-Šihāb.

El a mai spus: „Poziția noastră față de diferitele chemări care s-au revărsat în această epocă, dezbinând inimile și tulburând gândurile, este să le cântărim cu balanța chemării noastre. Ceea ce corespunde cu ea este binevenit, iar de ceea ce o contrazice ne dezicem. Noi credem că chemarea noastră este cuprinzătoare și nu lasă nicio parte bună a vreunei chemări fără să o cuprindă și să o arate!” Majmūʿat rasāʾil Ḥasan al-Bannā, p. 240, Dār ad-Daʿwa, 1411 H.

Aceste cuvinte implică faptul că îl primesc cu bucurie pe rāfiḍī dacă este de acord cu ei și se dezic de cel care li se împotrivește, chiar dacă este sunnit pe calea predecesorilor.

La fel sunt cei stabiliți la Londra, care se luptă cu oamenii Sunnei prin cele publicate în revista pe care au numit-o „As-Sunna”. Între acestea se află atacarea învățaților din Regatul Arabiei Saudite și numirea predicatorilor de acolo care le seamănă „oameni liberi”, fiindcă își arată împotrivirea față de învățați și îi atacă, îndeosebi pe cei recunoscuți drept autorități dintre ei!

Un om virtuos a scris o lucrare intitulată „Revista As-Sunna???”, în care a adunat din revista lor mai multe asemenea lucruri.

La fel sunt cei a căror chemare a apărut la Delhi, în India. Ea nu depășește șase puncte, iar asupra adepților ei predomină neștiința și lipsa înțelegerii religiei. În chemarea lor nu abordează cel mai însemnat dintre lucruri: a-L adora numai pe Allah și a se îndepărta de asociere. Aceasta este chemarea tuturor trimișilor, după cum Allah Preaînaltul a spus:

Cei încercați prin invocarea celor din morminte, prin cererea de ajutor de la ei și prin jertfirea pentru ei nu au parte de chemarea lor!

În această introducere întăresc sfatul către tinerii dintre oamenii Sunnei: să se preocupe de cunoaștere și să-și folosească timpul dobândind-o, pentru a câștiga și a se feri de pierderea despre care Trimisul ﷺ a spus: „Sunt două binefaceri în privința cărora mulți oameni sunt în pierdere: sănătatea și timpul liber.” Al-Buḫārī, Ṣaḥīḥ (6412), primul hadith din Cartea îmblânzirii inimilor. Printre cele mai însemnate cărți ale învățaților contemporani pe care trebuie să se îngrijească să le citească se află culegerea de fatwa a șeicului nostru, imamul oamenilor Sunnei și ai comunității din vremea sa, șeicul ʿAbd al-ʿAzīz ibn ʿAbd Allāh ibn Bāz, Allah să aibă milă de el; hotărârile Comitetului Permanent pentru Cercetare Științifică și Fatwa; lucrările marelui nostru învățat, șeicul Muḥammad al-Amīn aš-Šinqīṭī, Allah să aibă milă de el, îndeosebi Aḍwāʾ al-bayān fī īḍāḥ al-Qurʾān bi-l-Qurʾān; și lucrările celor doi mari învățați, șeicul Muḥammad ibn Ṣāliḥ al-ʿUṯaymīn și șeicul Muḥammad Nāṣir ad-Dīn al-Albānī, Allah să aibă milă de amândoi.

Îi sfătuiesc și pe căutătorii cunoașterii din fiecare țară să ia folos de la oamenii Sunnei preocupați de cunoaștere din țara lor: de pildă, discipolii șeicului al-Albānī, Allah să aibă milă de el, din Iordania, care au întemeiat după el un centru cu numele său; șeicul Muḥammad al-Maġrāwī din Maroc; șeicul Muḥammad ʿAlī Farkūs și șeicul al-ʿĪd Šarīfī din Algeria; și alții dintre oamenii Sunnei. Sfatul sincer față de oamenii Sunnei cere ca greșeala celui care greșește să-i fie arătată și să nu fie urmat în ea, fără a se dezice de el din această pricină. Să se ia folos de la el, mai ales dacă nu există cineva mai îndreptățit prin cunoaștere și virtute.

Îi sfătuiesc pe tineri să se ferească de preocuparea cu urmărirea scăpărilor căutătorilor cunoașterii și de urmărirea site-urilor care adună aceste scăpări și avertizează împotriva lor din pricina lor. Șeicul Muḥammad ibn Sulaymān al-Ašqar a săvârșit o greșeală gravă atacându-l pe companionul Abū Bakra, Allah să fie mulțumit de el, și relatările sale și preocupându-se de chestiunea autorității femeii și a participării ei la numirea altora. I-am răspuns într-o scriere intitulată „Apărarea companionului Abū Bakra și a relatărilor sale și dovezile interzicerii autorității femeilor asupra bărbaților”. Deși avertizez împotriva cumplitei sale scăpări, nu avertizez împotriva scrierilor sale folositoare. Între transmițătorii celor două Ṣaḥīḥ-uri și ai altor colecții sunt oameni cărora li s-a atribuit o inovație, dar ale căror relatări au fost primite, învățații arătând acele inovații pentru ca oamenii să se ferească de ele.

La începutul lunii Ramaḍān din anul 1423 H., cu șase luni înainte de apariția lucrării „Fiți blânzi unii cu alții, oameni ai Sunnei!”, am trimis o scrisoare de sfat unuia dintre cei care au influențat unii tineri ai Sunnei. Mi-a răspuns printr-o scrisoare plăcută în care L-a rugat pe Allah să-l facă să profite de acel sfat și a menționat că îl sfătuise pe cel la care făcusem referire în scrisoare. Îi cer lui Allah să ne dea mie, lui și tuturor fraților noștri dintre oamenii Sunnei izbândă în ceea ce aduce bine și un sfârșit lăudabil și să ne ferească pe toți de ceea ce aduce pagubă și urmări rele în această lume și în Viața de Apoi. El este Auzitor și Răspunzător.

În acea scrisoare am scris următoarele:

„Vă scriu aceste cuvinte, domnia voastră, sperând să le luați în considerare. «Religia este sfat sincer», iar «credinciosul este pentru credincios asemenea unei clădiri ale cărei părți se întăresc unele pe altele». Printre drepturile musulmanului asupra musulmanului se află sfatul sincer și ajutorul în bine.

**1.** La recenta noastră întâlnire mi-ați spus că sunteți mai în vârstă decât mine. Eu am intrat în aceste zile în al optulea deceniu de viață; prin urmare, dumneavoastră sunteți mai înaintat în el. Așadar, faptul că m-am numărat printre profesorii dumneavoastră în anul 1381 H. și după el este de felul relatării celor mai mari de la cei mai mici.¹ Unul ca mine și unul ca dumneavoastră au nevoie să se preocupe de cunoașterea folositoare și să lase tot ceea ce produce dezbinare între oamenii Sunnei.

**2.** V-am auzit spunând cu mult timp în urmă că preocuparea cu hadithul și transmițătorii săi vă ținuse departe de Coran și de cugetarea la înțelesurile sale. Spun acum: vorbirea despre unii oameni ai Sunnei și despre alții v-a ținut departe atât de Coran, cât și de hadith și de cunoașterea Cărții și Sunnei. Din această pricină, în ultima vreme lucrările dumneavoastră de cunoaștere s-au împuținat. Fără îndoială, împotrivirea față de cei care nu sunt dintre oamenii Sunnei și care stârnesc tulburări și micșorează rangul învățaților, pretinzând că aceștia nu înțeleg realitatea, își are locul ei. Însă nu își are locul urmărirea greșelilor oamenilor Sunnei și atacarea lor fiindcă nu sunt de acord cu unele dintre opiniile dumneavoastră. Nu trebuie să vă ocupați prea mult cu aceștia. Dacă se menționează unele dintre greșelile lor, nu trebuie ca ele să vă acapareze, să fie repetate și făcute subiect al adunărilor. În plus, când sunt discutate, vă mâniați și ridicați glasul; pe lângă ceea ce este de evitat în aceasta, vă afectează și sănătatea.

**3.** În aceste zile s-au răspândit pomenirea criticii și a validării și vorbirea despre unii oameni ai Sunnei și despre alții, apoi publicarea lor pe internet. Aceasta a făcut să vină din Europa, America, Africa de Nord și din alte părți întrebări despre unii dintre cei criticați de dumneavoastră și de șeicul… Șeicul… s-a extins în atacarea onoarei unor șeici și căutători ai cunoașterii din țară și din afara ei, de ale căror prelegeri și lucrări Allah i-a făcut pe oameni să profite, și în avertizarea împotriva lor. Au rezultat îndepărtare și respingere reciprocă. Trimisul ﷺ spune: «Dați vești bune și nu-i îndepărtați pe oameni! Ușurați și nu îngreunați!» Cel dintre oamenii Sunnei care greșește trebuie încurajat în bine și atenționat asupra greșelii sale, dacă este limpede. Să nu fie apoi respins, părăsit și să nu se avertizeze împotriva folosului luat de la el.

Fiindcă sunteți asociați cu șeicul… și critica este atribuită amândurora, deși cred că nu sunteți de acord cu unele dintre vorbele sale despre persoane, vi se poate atribui totuși ceea ce nu ați spus. De aceea sperăm să nu vă ocupați cu discreditarea oamenilor Sunnei și să adoptați față de el o poziție care să-l oprească la limita sa. Astfel, căutătorii cunoașterii și ceilalți, din țară și din afara ei, se vor feri de vorbe duse de colo-colo și de întrebări nesfârșite: «Ce spuneți despre critica adusă de cutare ori cutare lui cutare ori cutare?» De altfel, nu există comparație între dumneavoastră și acea persoană. Dumneavoastră sunteți cunoscut pentru seriozitatea în învățare și predare, aveți lucrări folositoare și v-ați întrecut colegii în vremea studiilor; aveți scrieri utile în cunoaștere. El însă era printre ultimii colegilor săi, cu calificativul de absolvire «bine», nu are o poziție statornică în cunoaștere și nici lucrări, iar îndeletnicirea lui de căpetenie este atacarea onoarei oamenilor. Aveți un exemplu în companionii Trimisului lui Allah ﷺ din ziua de la al-Ḥudaybiyya. Unii dintre ei au spus mai târziu, regretând cele petrecute: «O, oameni! Puneți-vă la îndoială propria părere în religie!»

Îi cer lui Allah să ne dea tuturor izbândă în ceea ce Îl mulțumește, să ne arate adevărul drept adevăr și să ne ajute să-l urmăm și să ne arate neadevărul drept neadevăr și să ne ajute să-l evităm. El este Auzitor și Răspunzător.

Lauda Îi aparține lui Allah, Stăpânul lumilor! Allah să-l binecuvânteze, să-i dăruiască pace și binecuvântare robului și Trimisului Său, Profetul nostru Muḥammad, familiei și companionilor săi!”