Fiți blânzi unii cu alții, oameni ai Sunnei!

Allah, Atotputernicul și Preamăritul, a spus:

Atotputernicul și Preamăritul a spus:

Preaînaltul a spus:

Preaînaltul a spus:

În Ṣaḥīḥ Muslim (2589), Abū Hurayra a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Știți ce este bârfirea?” Au răspuns: „Allah și Trimisul Său știu mai bine.” A spus: „Să-l pomenești pe fratele tău prin ceea ce îi displace.” S-a întrebat: „Dar dacă fratele meu are ceea ce spun?” A răspuns: „Dacă are ceea ce spui, l-ai bârfit; iar dacă nu are, l-ai calomniat.”

Allah, Atotputernicul și Preamăritul, a spus:

Abū Hurayra, Allah să fie mulțumit de el, a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Allah este mulțumit pentru voi de trei lucruri și dezaprobă pentru voi trei lucruri. Este mulțumit să-L adorați și să nu-I asociați nimic și să vă țineți cu toții de frânghia lui Allah, fără să vă dezbinați. Dezaprobă pentru voi vorbele duse de colo-colo, multele întrebări și risipirea averii.” Muslim (1715). Aceste trei lucruri dezaprobate apar și în hadithul lui al-Muġīra, la al-Buḫārī (2408) și Muslim.

Abū Hurayra, Allah să fie mulțumit de el, a relatat de la Profet ﷺ: „Fiului lui Adam i-a fost scrisă partea sa de desfrânare, pe care o va întâlni negreșit: desfrânarea ochilor este privirea, a urechilor este ascultarea, a limbii este vorbirea, a mâinii este apucarea, a piciorului sunt pașii, iar inima dorește și tânjește. Părțile intime confirmă aceasta sau o infirmă.” Al-Buḫārī (6612) și Muslim (2657); formularea este a lui Muslim.

Al-Buḫārī a relatat în Ṣaḥīḥ (10), de la ʿAbd Allāh ibn ʿAmr, Allah să fie mulțumit de amândoi, de la Profet ﷺ: „Musulmanul este cel de limba și mâna căruia musulmanii sunt în siguranță.” Muslim l-a relatat în Ṣaḥīḥ (64), astfel: un bărbat l-a întrebat pe Trimisul lui Allah ﷺ: „Care dintre musulmani este cel mai bun?” A răspuns: „Cel de limba și mâna căruia musulmanii sunt în siguranță.”

Muslim a relatat și de la Jābir (65), cu aceeași formulare ca hadithul lui ʿAbd Allāh ibn ʿAmr de la al-Buḫārī.

Al-Ḥāfiẓ a spus în comentariul hadithului: „Hadithul are o întindere generală în privința limbii, spre deosebire de mână, căci limba poate vorbi despre cei trecuți, despre cei care există și despre cei care vor apărea după aceea, spre deosebire de mână. Totuși, mâna se poate alătura limbii prin scris, iar efectul ei în aceasta este foarte mare.”

Despre aceasta poetul spune:

„Am scris, știind în ziua în care scriam că mâna îmi va pieri, iar scrisul ei va rămâne.

Dacă a făcut bine, va fi răsplătită la fel, iar dacă a făcut rău, eu voi da socoteală.”

Al-Buḫārī a relatat în Ṣaḥīḥ (6474), de la Sahl ibn Saʿd, Allah să fie mulțumit de el, că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Celui care îmi garantează ceea ce se află între fălcile sale și între picioarele sale îi garantez Paradisul.” Prin ceea ce se află între fălci și între picioare se înțeleg limba și părțile intime.

Al-Buḫārī a relatat în Ṣaḥīḥ (6475), iar Muslim în Ṣaḥīḥ (74), de la Abū Hurayra, Allah să fie mulțumit de el, că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Cine crede în Allah și în Ziua de Apoi să spună bine sau să tacă!” Acesta este un fragment al hadithului.

An-Nawawī a spus, explicând acest hadith în Comentariul celor patruzeci: „Aš-Šāfiʿī a spus: «Sensul hadithului este că, atunci când vrea să vorbească, omul trebuie să se gândească. Dacă îi este limpede că nu există vreo vătămare, să vorbească; dacă îi apare vreo vătămare sau are îndoială, să se oprească.»” A relatat și de la cineva: „Dacă voi ați cumpăra hârtia îngerilor care vă consemnează faptele, ați tăcea de la multe vorbe.”

Imamul Abū Ḥātim Ibn Ḥibbān al-Bustī a spus în Rawḍat al-ʿuqalāʾ wa-nuzhat al-fuḍalāʾ (p. 45): „Omul cu judecată are datoria să păstreze tăcerea până când vorbirea îi devine necesară. Cât de mulți regretă după ce vorbesc și cât de puțini regretă după ce tac! Cel mai îndelung nefericit și cel mai greu încercat este cel încercat cu o limbă dezlegată și o inimă închisă.”

A mai spus (p. 47): „Omul cu judecată are datoria să facă dreptate urechilor sale față de gură și să știe că i s-au dat două urechi și o singură gură pentru a asculta mai mult decât vorbește. Când vorbește poate regreta, iar dacă nu vorbește nu regretă. Îi este mai ușor să rețină ceea ce nu a spus decât să retragă ceea ce a spus. Când rostește un cuvânt, acesta îl stăpânește; dacă nu-l rostește, el îl stăpânește.”

A mai spus (p. 49): „Limba omului cu judecată este în urma inimii sale. Când vrea să spună ceva, se întoarce la inimă: dacă este în folosul lui, vorbește; altfel, nu. Neștiutorul își are inima în vârful limbii: orice îi vine pe limbă rostește. Nu și-a înțeles religia cel care nu și-a păzit limba.”

Al-Buḫārī a relatat în Ṣaḥīḥ (6477), iar Muslim în Ṣaḥīḥ (2988), cu formularea lui Muslim, de la Abū Hurayra, că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Robul rostește un cuvânt fără să cerceteze ce cuprinde, iar din pricina lui cade în Foc mai departe decât distanța dintre răsărit și apus.”

La sfârșitul hadithului în care Profetul ﷺ îl sfătuiește pe Muʿāḏ — relatat de at-Tirmiḏī (2616), care a spus: „Hadith ḥasan ṣaḥīḥ” — el ﷺ spune: „Oare altceva îi aruncă pe oameni în Foc pe fețele sau pe nasurile lor decât roadele limbilor lor?” A spus aceasta drept răspuns la întrebarea lui Muʿāḏ, Allah să fie mulțumit de el: „O, Profet al lui Allah, vom fi trași la răspundere pentru ceea ce vorbim?”

Al-Ḥāfiẓ Ibn Rajab a spus în comentariul din Jāmiʿ al-ʿulūm wa-l-ḥikam (2/147): „Prin roadele limbilor se înțeleg răsplata și pedepsele pentru vorbele interzise. Omul seamănă prin vorbele și faptele sale binele și răul, apoi, în Ziua Învierii, culege ceea ce a semănat. Cine a semănat bine prin cuvânt ori faptă culege cinstire, iar cine a semănat rău prin cuvânt ori faptă va culege mâine părerea de rău.”

A mai spus (2/146): „Aceasta arată că înfrânarea, stăpânirea și reținerea limbii este temelia întregului bine, iar cel care își stăpânește limba își stăpânește, întărește și pune în ordine treburile.”

A relatat (2/149) de la Yūnus ibn ʿUbayd: „N-am văzut pe nimeni preocupat de limba sa fără să văd aceasta ca îndreptare în toate celelalte fapte ale sale.” Și de la Yaḥyā ibn Abī Kaṯīr: „Niciun om nu și-a îndreptat vorbirea fără să recunosc aceasta în celelalte fapte ale lui și niciun om nu și-a stricat vorbirea fără să recunosc aceasta în celelalte fapte ale lui.”

Muslim a relatat în Ṣaḥīḥ (2581), de la Abū Hurayra, că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Știți cine este falitul?” Au răspuns: „Falitul dintre noi este cel care nu are nici dirham, nici bunuri.” A spus: „Falitul din comunitatea mea este cel care vine în Ziua Învierii cu rugăciune, post și zakāt, dar vine după ce l-a insultat pe unul, l-a calomniat pe altul, a luat averea unuia, a vărsat sângele altuia și l-a lovit pe altul. Acestuia i se dă din faptele sale bune și aceluia din faptele sale bune. Dacă faptele sale bune se sfârșesc înainte să fie achitat ceea ce datorează, sunt luate dintre păcatele lor și aruncate asupra lui, apoi este aruncat în Foc.”

Muslim a relatat în Ṣaḥīḥ (2564), de la Abū Hurayra, Allah să fie mulțumit de el, un hadith lung, la sfârșitul căruia se spune: „Îi ajunge unui om ca rău să-l disprețuiască pe fratele său musulman. Tot ce îi aparține musulmanului este inviolabil pentru alt musulman: sângele său, averea sa și onoarea sa.”

Al-Buḫārī a relatat în Ṣaḥīḥ (1739), iar Muslim în Ṣaḥīḥ, cu formularea lui al-Buḫārī, de la Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de amândoi: „Trimisul lui Allah ﷺ le-a ținut oamenilor o cuvântare în Ziua Jertfei și a spus: «O, oameni, ce zi este aceasta?» Au răspuns: «O zi sacră.» A întrebat: «Ce ținut este acesta?» Au răspuns: «Un ținut sacru.» A întrebat: «Ce lună este aceasta?» Au răspuns: «O lună sacră.» A spus: «Sângele, averile și onoarea voastră sunt inviolabile între voi, asemenea sacralității acestei zile a voastre, în acest ținut al vostru, în această lună a voastră.» A repetat de mai multe ori, apoi și-a ridicat capul și a spus: «O, Allah, am transmis? O, Allah, am transmis?»” Ibn ʿAbbās a spus: „Pe Cel în mâna Căruia se află sufletul meu, acesta este sfatul său către comunitatea sa! Cel prezent să-i transmită celui absent! Nu vă întoarceți după mine necredincioși, tăindu-vă unii altora grumajii!”

Muslim a relatat în Ṣaḥīḥ (2674), de la Abū Hurayra, Allah să fie mulțumit de el, că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Cel care cheamă la călăuzire va avea o răsplată asemenea răsplăților celor care îl urmează, fără ca aceasta să scadă ceva din răsplățile lor. Cel care cheamă la rătăcire va purta un păcat asemenea păcatelor celor care îl urmează, fără ca aceasta să scadă ceva din păcatele lor.”

Al-Ḥāfiẓ al-Munḏirī a spus în At-Tarġīb wa-t-tarhīb (1/65), comentând hadithul „Când moare fiul lui Adam, faptele sale se întrerup, în afară de trei…”: „Cel care copiază o cunoaștere folositoare primește răsplata sa și răsplata celor care o citesc, o copiază ori o aplică după el, atât timp cât scrisul său și aplicarea lui dăinuie, potrivit acestui hadith și altora asemănătoare. Cel care copiază ceva nefolositor care atrage păcat poartă povara sa și povara celor care citesc, copiază ori aplică după el, atât timp cât scrisul său și aplicarea lui dăinuie, potrivit hadithurilor amintite despre cel care întemeiază un obicei bun ori rău. Allah știe mai bine.”

Al-Buḫārī a relatat în Ṣaḥīḥ (6502), de la Abū Hurayra, Allah să fie mulțumit de el, că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Allah a spus: «Celui care se arată dușman unui prieten al Meu îi declar război.»” Acesta este un fragment al hadithului.