Fiți blânzi unii cu alții, oameni ai Sunnei!

Preaînaltul a spus:

Acest verset nobil poruncește evitarea multor bănuieli, arată că unele sunt păcat și interzice spionarea. Spionarea este cercetarea defectelor oamenilor și apare în urma bănuielii rele.

Profetul ﷺ a spus: „Feriți-vă de bănuială, căci bănuiala este cea mai mincinoasă vorbire! Nu căutați vești ascunse, nu vă spionați, nu vă invidiați, nu vă urâți și nu vă întoarceți spatele unii altora! Fiți, robi ai lui Allah, frați!” Al-Buḫārī (6064) și Muslim (2563).

Conducătorul credincioșilor, ʿUmar ibn al-Ḫaṭṭāb, Allah să fie mulțumit de el, a spus: „Să nu presupui despre un cuvânt ieșit de la fratele tău credincios decât bine, atât timp cât îi poți găsi o înțelegere bună.” Ibn Kaṯīr a menționat aceasta în exegeza versetului din Sura al-Ḥujurāt.

Bakr ibn ʿAbd Allāh al-Muzanī a spus, după cum apare în biografia sa din Tahḏīb at-Tahḏīb: „Ferește-te de vorbirea în care, dacă ai dreptate, nu ești răsplătit, iar dacă greșești, păcătuiești: bănuiala rea despre fratele tău.”

Abū Qilāba ʿAbd Allāh ibn Zayd al-Jarmī a spus, după cum apare în Al-Ḥilya a lui Abū Nuʿaym (2/285): „Dacă îți ajunge despre fratele tău ceva ce îți displace, caută-i pe cât poți o scuză. Dacă nu găsești, spune-ți: poate fratele meu are o scuză pe care nu o cunosc.”

Sufyān ibn Ḥusayn a spus: „Am vorbit de rău un om în fața lui Iyās ibn Muʿāwiya. M-a privit în față și a întrebat: «Ai luptat împotriva romanilor?» Am spus: «Nu.» A întrebat: «Dar împotriva celor din Sind, din India sau a turcilor?» Am spus: «Nu.» A zis: «Romanii, cei din Sind, din India și turcii sunt în siguranță față de tine, dar fratele tău musulman nu este?!» După aceea nu am mai făcut-o.” Ibn Kaṯīr, Al-Bidāya wa-n-nihāya, 13/121.

Eu spun: cât de frumos este acest răspuns al lui Iyās ibn Muʿāwiya, cunoscut pentru istețimea sa! Răspunsul este o pildă a istețimii sale.

Abū Ḥātim Ibn Ḥibbān al-Bustī a spus în Rawḍat al-ʿuqalāʾ (p. 131): „Omul cu judecată trebuie să se țină de siguranță, lăsând spionarea defectelor oamenilor și preocupându-se de îndreptarea propriilor defecte. Cel preocupat de defectele sale în locul defectelor altuia își odihnește trupul și nu-și ostenește inima. De fiecare dată când își descoperă un defect, îi pare mai puțin grav un defect asemănător pe care îl vede la fratele său. Cel care se ocupă cu defectele oamenilor în locul propriilor defecte își orbește inima, își ostenește trupul și ajunge să-și părăsească cu greu propriile defecte.”

A spus (p. 133): „Spionarea este una dintre ramurile ipocriziei, așa cum buna părere este una dintre ramurile credinței. Omul cu judecată are o părere bună despre frații săi și își păstrează pentru sine grijile și tristețile; neștiutorul are o părere rea despre frații săi și nu se gândește la propriile fărădelegi și mâhniri.”