Text integral · Pasaje · 9
Inovația punerii oamenilor la încercare prin persoane
بدعة امتحان الناس بالأشخاص
Printre inovațiile condamnabile apărute în această vreme se află faptul că unii oameni ai Sunnei îi pun pe alții la încercare prin persoane. Motivul poate fi asprimea față de persoana prin care sunt încercați ori lauda exagerată față de alta. Dacă rezultatul încercării corespunde cu ceea ce dorește cel care o impune, omul primește bun venit, laudă și elogiu. Altfel, partea lui este discreditarea, declararea drept inovator, părăsirea și avertizarea împotriva lui. Urmează citate din Šayḫ al-Islām Ibn Taymiyya: la început, declararea drept inovație a încercării prin persoane din asprime față de ele, iar la sfârșit, declararea drept inovație a încercării prin alte persoane din laudă exagerată față de ele. El, Allah să aibă milă de el, a spus în Majmūʿ al-fatāwā (3/413–414), vorbind despre Yazīd ibn Muʿāwiya: „Corectă este poziția imamilor: să nu fie ales pentru o iubire aparte și nici blestemat. Chiar dacă a fost păcătos ori nedrept, Allah îi iartă pe păcătos și pe nedrept, îndeosebi dacă a făcut fapte bune mari. Al-Buḫārī a relatat în Ṣaḥīḥ de la Ibn ʿUmar, Allah să fie mulțumit de amândoi, că Profetul ﷺ a spus: «Primei armate care atacă Constantinopolul îi este iertat.» Conducătorul primei armate care l-a atacat era Yazīd ibn Muʿāwiya, iar împreună cu el era Abū Ayyūb al-Anṣārī, Allah să fie mulțumit de el…
Trebuie păstrată cumpătarea în aceasta și evitată pomenirea lui Yazīd ibn Muʿāwiya și punerea musulmanilor la încercare prin el, căci aceasta este dintre inovațiile potrivnice oamenilor Sunnei și ai comunității.”
A mai spus (3/415): „La fel sunt dezbinarea comunității și punerea ei la încercare prin ceea ce Allah și Trimisul Său ﷺ nu au poruncit.”
A spus (20/164): „Nimeni nu are dreptul să așeze în fața comunității o persoană la a cărei cale să cheme și pe baza căreia să arate prietenie și dușmănie, în afara Profetului ﷺ, nici să așeze pentru ea un cuvânt pe baza căruia să arate prietenie și dușmănie, în afara cuvintelor lui Allah și ale Trimisului Său și a ceea ce comunitatea a acceptat în unanimitate. Aceasta este fapta adepților inovațiilor, care își așază o persoană ori o vorbă prin care dezbină comunitatea și pe baza acelei vorbe ori apartenențe arată prietenie și dușmănie.”
A spus (28/15–16): „Dacă profesorul ori îndrumătorul poruncește părăsirea unei persoane, nesocotirea, discreditarea, îndepărtarea ei ori ceva asemănător, trebuie cercetat: dacă a săvârșit un păcat potrivit Legii revelate, este pedepsită pe măsura păcatului, fără sporire; dacă nu a săvârșit un păcat potrivit Legii revelate, nu este îngăduit să fie pedepsită în vreun fel pentru dorința profesorului ori a altuia.
Profesorii nu au dreptul să-i împartă pe oameni în tabere și să facă ceea ce aduce între ei dușmănie și ură. Să fie, dimpotrivă, ca niște frați care se ajută în bine și evlavie, după cum Allah Preaînaltul a spus:
ۘ وَتَعَاوَنُوا۟ عَلَى ٱلْبِرِّ وَٱلتَّقْوَىٰ ۖ وَلَا تَعَاوَنُوا۟ عَلَى ٱلْإِثْمِ وَٱلْعُدْوَٰنِ
Ajutați-vă în bine și evlavie și nu vă ajutați în păcat și nedreptate!”
Coran 5:2 · fragment
Dacă în această vreme ar fi îngăduit ca oamenii să fie puși la încercare printr-o persoană pentru a afla cine este dintre oamenii Sunnei și cine nu, cel mai îndreptățit ar fi Šayḫ al-Islām, muftiul lumii și imamul oamenilor Sunnei din vremea sa, șeicul nostru ʿAbd al-ʿAzīz ibn ʿAbd Allāh ibn Bāz, mort la 27 Muḥarram 1420 H. Allah să aibă milă de el, să-l ierte și să-i sporească răsplata! Cei de seamă și oamenii de rând l-au cunoscut pentru întinderea cunoașterii, mulțimea folosului, sinceritatea, blândețea, compasiunea și grija pentru îndrumarea și îndreptarea oamenilor. Așa îl socotim, fără a garanta înaintea lui Allah curăția cuiva. Avea o cale aparte în chemarea la Allah, în a-i învăța pe oameni binele, în poruncirea binelui și oprirea răului, caracterizată prin blândețe și bunătate în sfatul său și în numeroasele răspunsuri date altora. O cale dreaptă care îi îndreaptă pe oamenii Sunnei, fără să-i combată;2 îi ridică, fără să li se împotrivească; îi înalță, fără să-i înfiereze. O cale care adună și nu dezbină, unește și nu sfâșie, îndrumă și nu risipește, ușurează și nu îngreunează. Câtă nevoie au cei preocupați de cunoaștere și cei care o caută să urmeze această cale dreaptă și această metodă măreață, care aduce bine musulmanilor și îndepărtează paguba de la ei!
Adepții și cei urmați care au căzut în această încercare trebuie să se elibereze de această cale care i-a dezbinat pe oamenii Sunnei și i-a făcut dușmani unii altora. Adepții să abandoneze încercarea și tot ceea ce rezultă din ea: ură, părăsire și ruperea legăturilor. Să fie frați uniți, care se ajută în bine și evlavie. Iar cei urmați să se dezică de această cale în care au fost urmați și să-și declare dezicerea de ea și de fapta celor care o practică. Astfel, adepții scapă de această încercare, iar cei urmați scapă de răspunderea de a fi pricinuit încercarea și pagubele pe care le aduce lor și altora.
Notele originale
Printre cei atinși de săgețile discreditării și împotrivirii unor oameni care se forțează în aceasta, dar care au primit îndreptare, sprijin și încurajare de la venerabilul șeic ʿAbd al-ʿAzīz ibn Bāz, Allah să aibă milă de el, se află doi oameni virtuoși care predau în Moscheea Profetului, iar lecțiile lor sunt difuzate la radio. Unul dintre ei predă acolo de peste cincizeci de ani. Prima dată când l-am văzut predând acolo a fost după sezonul pelerinajului din anul 1376 H. După ce șeicul ʿAbd al-ʿAzīz ibn Bāz a trecut de la conducerea Universității Islamice din Medina la conducerea Cercetării Științifice și Fatwa din Riad, de fiecare dată când îl întâlneam mă întreba despre lecțiile din Moscheea Profetului și despre profesorii de acolo și întreba în mod deosebit despre acel om virtuos. Al doilea se ocupă de cunoaștere și se îngrijește de predare: predă în Moscheea Profetului, în Jeddah și în Mecca. Am auzit de la un profesor al Universității Islamice din Medina că a intrat în moscheea șeicului ʿAbd al-ʿAzīz ibn Bāz din Mecca și l-a găsit pe acel om virtuos ținând o lecție în prezența venerabilului șeic. Când veneau întrebările din lecție, răspundea șeicul ʿAbd al-ʿAzīz, Allah să aibă milă de el. Acestea sunt două exemple ale îndreptării, sprijinului și încurajării pe care le dădea celor preocupați de predarea cunoașterii.