Cele patru principii

Să știi — fie ca Allah să te călăuzească spre ascultarea de El! — că al-ḥanīfiyyah, religia lui Ibrāhīm, înseamnă să-L adori pe Allah, consacrându-I în întregime religia, după cum a spus Preaînaltul: «Nu i-am creat pe djinni și pe oameni decât ca să Mă adore» [Adh-Dhāriyāt 51:56].

Comentariul

«Să știi — fie ca Allah să te călăuzească!» Aceasta este o rugă a șeicului — fie ca Allah să aibă milă de el! Așa se cuvine să procedeze învățătorul: să se roage pentru cel care învață.

Ascultarea de Allah înseamnă îndeplinirea poruncilor Sale și ferirea de cele pe care El le-a interzis.

«Al-ḥanīfiyyah, religia lui Ibrāhīm.» Allah — Măreț și Preaînalt — i-a poruncit Profetului nostru să urmeze religia lui Ibrāhīm. Preaînaltul a spus:

Apoi ți-am revelat: „Urmează religia lui Ibrāhīm, care era ḥanīf și nu era dintre politeiști”.

Al-ḥanīfiyyah este religia celui care este ḥanīf, adică religia lui Ibrāhīm — binecuvântarea și pacea fie asupra sa! Un ḥanīf este cel care se îndreaptă către Allah și se întoarce de la orice altceva în afară de El: își îndreaptă inima și faptele către Allah, iar toate intențiile și scopurile sale Îi sunt consacrate Lui, întorcându-se de la celelalte. Allah ne-a poruncit să urmăm religia lui Ibrāhīm:

Și nu v-a pus nicio greutate în religie, religia părintelui vostru Ibrāhīm.

Religia lui Ibrāhīm înseamnă «să-L adori pe Allah, consacrându-I în întregime religia». Aceasta este al-ḥanīfiyyah. El nu a spus numai «să-L adori pe Allah», ci a spus: «consacrându-I în întregime religia», adică ferindu-te de politeism. Dacă politeismul se amestecă în adorare, o anulează; ea nu poate fi adorare decât dacă este curată de politeismul major și de cel minor.

După cum a spus Preaînaltul:

Și nu li s-a poruncit decât să-L adore pe Allah, consacrându-I în întregime religia, fiind ḥunafāʾ.

Ḥunafāʾ este pluralul cuvântului ḥanīf, adică acela care este sincer în adorarea lui Allah Atotputernicul și Mărețul.

Allah le-a poruncit tuturor făpturilor această adorare, după cum a spus Preaînaltul:

Nu i-am creat pe djinni și pe oameni decât ca să Mă adore.

«Să Mă adore» înseamnă să-Mi consacre numai Mie adorarea. Înțelepciunea creării făpturilor este, așadar, ca ele să-L adore pe Allah Atotputernicul și Mărețul, consacrându-I în întregime religia. Unii s-au supus și alții nu s-au supus, însă aceasta este înțelepciunea pentru care au fost creați. Cel care adoră pe altcineva în afară de Allah se împotrivește înțelepciunii creării făpturilor, poruncii și Legii Sale.

Ibrāhīm este părintele profeților veniți după el; toți sunt dintre urmașii săi. De aceea, Allah — Măreț și Preaînalt — a spus:

Și am așezat în urmașii lui profeția și Cartea.

Ei sunt cu toții dintre fiii lui Isrāʾīl, nepotul lui Ibrāhīm — pacea fie asupra sa! —, cu excepția lui Muḥammad ﷺ, care este dintre urmașii lui Ismāʿīl. Așadar, toți profeții de după Ibrāhīm sunt dintre fiii lui Ibrāhīm — binecuvântarea și pacea fie asupra sa! —, ca o cinstire pentru el.

Allah l-a făcut imam pentru oameni, adică un model de urmat:

El a spus: „Te voi face imam pentru oameni”,

adică un model.

Ibrāhīm a fost o comunitate,

adică un imam care este urmat. Allah le-a poruncit tuturor făpturilor aceasta, după cum a spus Preaînaltul:

Nu i-am creat pe djinni și pe oameni decât ca să Mă adore.

Ibrāhīm i-a chemat pe oameni să-L adore pe Allah Atotputernicul și Mărețul, la fel ca ceilalți profeți. Toți profeții i-au chemat pe oameni la adorarea lui Allah și la părăsirea adorării oricui altcuiva în afară de El, după cum a spus Preaînaltul:

Am trimis în fiecare comunitate un mesager: „Adorați-L pe Allah și feriți-vă de ṭāghūt!”.

Cât despre legiuiri — poruncile, interdicțiile, cele îngăduite și cele oprite —, acestea diferă de la o comunitate la alta, în funcție de nevoi. Allah rânduiește o lege, apoi o abrogă prin alta, până când a venit Legea Islamului, care a abrogat toate legiuirile și a rămas până la venirea Ceasului. Însă fundamentul religiei profeților — monoteismul — nu a fost abrogat și nu va fi abrogat. Religia lor este una singură: Islamul, în sensul consacrării sincere lui Allah prin monoteism. Legiuirile pot să difere și pot fi abrogate; însă, în ceea ce privește monoteismul și credința, de la Ādam până la ultimul dintre profeți, toți cheamă la monoteism și la adorarea lui Allah. Adorarea lui Allah înseamnă ascultarea de El, în fiecare vreme, potrivit legiuirilor pe care El le-a poruncit. Când o legiuire este abrogată, a urma legea care o înlocuiește este adorare; a urma legea abrogată nu este adorarea lui Allah.