Cele patru principii

Al patrulea principiu: politeiștii din vremea noastră sunt mai adânciți în politeism decât cei de odinioară. Cei de odinioară săvârșeau politeism în vremuri de bunăstare, dar Îi consacrau numai lui Allah adorarea în vremuri de greutate. Politeismul celor din vremea noastră însă este neîntrerupt, atât în bunăstare, cât și în greutate.

Comentariul

Al patrulea principiu, care este și ultimul: politeiștii din vremea noastră săvârșesc un politeism mai mare decât cei de odinioară, la care a fost trimis Trimisul lui Allah ﷺ.

Motivul este limpede: Allah — Măreț și Preaînalt — a arătat că politeiștii de odinioară Îi consacrau adorarea numai lui Allah când greutatea se întețea. Nu invocau pe altcineva în afară de Allah Atotputernicul și Mărețul, știind că numai Allah îi izbăvește de nenorociri, după cum a spus Preaînaltul:

Când vă atinge nenorocirea pe mare, cei pe care îi invocați dispar, în afară de El. Dar când El vă izbăvește și vă aduce pe uscat, vă întoarceți de la El. Omul este nerecunoscător.

În celălalt verset:

Când îi acoperă un val asemenea umbrelor, Îl invocă pe Allah, consacrându-I în întregime religia,

adică Îi consacră numai Lui ruga.

Dar după ce El îi izbăvește și îi aduce pe uscat, unii dintre ei rămân pe o cale de mijloc.

În celălalt verset:

Dar când El îi izbăvește și îi aduce pe uscat, iată-i că Îi asociază pe alții.

Cei de odinioară săvârșeau, așadar, politeism în vremuri de bunăstare, invocând idolii, pietrele și copacii. Când însă ajungeau în greutate și erau în pragul pieirii, nu invocau nici idol, nici copac, nici piatră și nicio altă făptură, ci Îl invocau numai pe Allah — Slăvit și Preaînalt. Dacă numai Allah — Măreț și Preaînalt — izbăvește de nenorociri, cum să fie invocat altcineva în vremuri de bunăstare?

Cât despre politeiștii din această vreme — adică cei de mai târziu, la care politeismul a apărut în această comunitate a lui Muḥammad —, politeismul lor este neîntrerupt, atât în bunăstare, cât și în greutate. Nu-I consacră numai lui Allah adorarea nici măcar în greutate. Dimpotrivă, cu cât li se întețește greutatea, cu atât li se întețesc politeismul și chemările către Al-Ḥasan, Al-Ḥusayn, ʿAbd al-Qādir, Ar-Rifāʿī și alții. Acesta este un lucru cunoscut. Se povestesc despre ei lucruri uimitoare pe mare: când greutatea se întețește, încep să strige numele apropiaților lui Allah și ale oamenilor drepți și să le ceară ajutorul în afara lui Allah Atotputernicul și Mărețul. Aceasta deoarece propovăduitorii neadevărului și ai rătăcirii le spun: «Noi vă izbăvim din mări. Dacă vi se întâmplă ceva, strigați numele noastre și vă vom izbăvi.» Așa se povestește despre șeicii ordinelor sufite. Citiți, dacă doriți, Ṭabaqāt a lui Ash-Shaʿrānī: veți găsi acolo lucruri care fac pielea să se înfioare, dintre cele pe care el le numește minunile apropiaților lui Allah, anume că ei îi izbăvesc din mări și că unul dintre ei își întinde mâna în mare, ridică întreaga corabie și o scoate pe uscat fără ca mânecile sale să se ude, precum și alte vorbe deșarte și superstiții de-ale lor. Politeismul lor este, așadar, neîntrerupt, atât în bunăstare, cât și în greutate, și sunt mai adânciți în el decât politeiștii de odinioară.

De asemenea, după cum a spus șeicul în Kashf ash-Shubuhāt,¹¹ mai există o deosebire: «Cei de odinioară adorau ființe drepte dintre îngeri, profeți și apropiați ai lui Allah. Aceștia însă adoră oameni dintre cei mai nelegiuiți și ei înșiși recunosc aceasta. Cei pe care îi numesc al-aqṭāb și al-aghwāth nu se roagă, nu postesc și nu se feresc de adulter, de sodomie și de fapte rușinoase, fiindcă, după pretenția lor, ei nu mai au obligații religioase. Pentru ei nu mai există oprit și îngăduit; acestea ar fi numai pentru oamenii de rând. Ei recunosc că stăpânii lor nu se roagă, nu postesc și nu se feresc de fapte rușinoase: Al-Ḥallāj, Ibn ʿArabī, Ar-Rifāʿī, Al-Badawī și alții.»

Dovada este cuvântul Preaînaltului: «Când se urcă pe corabie, Îl invocă pe Allah, consacrându-I în întregime religia. Dar când El îi izbăvește și îi aduce pe uscat, iată-i că Îi asociază pe alții» [Al-ʿAnkabūt 29:65]. Allah știe cel mai bine!

Binecuvântarea și pacea lui Allah să fie asupra Profetului nostru Muḥammad, asupra familiei și companionilor săi!

Comentariul

Șeicul a adus dovada că politeiștii de mai târziu sunt mai adânciți în politeism și îl săvârșesc într-o formă mai gravă decât cei de odinioară, fiindcă aceia Îi consacrau numai lui Allah adorarea în greutate și săvârșeau politeism în bunăstare. El a invocat cuvântul Preaînaltului:

Când se urcă pe corabie, Îl invocă pe Allah, consacrându-I în întregime religia.

Binecuvântarea și pacea lui Allah să fie asupra Profetului nostru Muḥammad, asupra întregii sale familii și a tuturor companionilor săi!