Text integral · Pasaje · 57
Dreptul al nouălea — Drepturile musulmanilor în general
Aceste drepturi sunt foarte numeroase. Printre ele se află cele relatate în Ṣaḥīḥ, unde Profetul ﷺ a spus:
حق المسلم على المسلم ست: إذا لقيته فسلِّم عليه، وإذا دعاك فأجبه، وإذا استنصحك فانصحه، وإذا عطس فحمد الله فشمته، وإذا مرض فعده، وإذا مات فاتبعه
„Drepturile musulmanului asupra musulmanului sunt șase: când îl întâlnești, salută-l; când te invită, răspunde-i invitației; când îți cere sfatul, sfătuiește-l; când strănută și Îl laudă pe Allah, roagă-te pentru el; când se îmbolnăvește, vizitează-l; iar când moare, însoțește-i cortegiul funerar.”36
Acest hadith lămurește mai multe drepturi dintre musulmani.
**Primul drept — Salutul.** Salutul este o Sunnah stăruitor recomandată și unul dintre mijloacele apropierii și iubirii dintre musulmani, după cum se poate vedea și după cum arată cuvintele Profetului ﷺ:
والله لا تدخلوا الجنة حتى تؤمنوا، ولا تؤمنوا حتى تحابوا، أفلا أخبركم بشيء إذا فعلتموه تحاببتم؟ أفشوا السلام بينكم
„Pe Allah, nu veți intra în Paradis până când nu veți crede și nu veți crede până când nu vă veți iubi. Să vă spun un lucru pe care, dacă îl faceți, vă veți iubi? Răspândiți salutul între voi!”37
Trimisul lui Allah ﷺ îi saluta cel dintâi pe cei pe care îi întâlnea și îi saluta pe copii când trecea pe lângă ei.
Sunnah este ca cel mic să-l salute pe cel mare, cei puțini pe cei mulți, iar cel călare pe cel care merge pe jos. Dacă însă cel căruia i se cuvine să înceapă nu o face, să înceapă celălalt, pentru ca salutul să nu se piardă. Dacă cel mic nu salută, să salute cel mare; iar dacă cei puțini nu salută, să salute cei mulți, pentru a dobândi răsplata.
ʿAmmār ibn Yāsir, Allah să fie mulțumit de amândoi, a spus:
ثلاث من جمعهن فقد استكمل الإيمان: الإنصاف من نفسك، وبذل السلام للعالم، والإنفاق من الإقتار
„Cel care adună trei lucruri își desăvârșește credința: să fie drept chiar împotriva sa, să-i salute pe toți și să cheltuiască în bine chiar din puținul pe care îl are.”38
Dacă a începe salutul este Sunnah, a răspunde este o îndatorire colectivă: dacă o împlinește un număr de oameni de ajuns, ceilalți sunt scutiți. Când cineva salută un grup, iar unul dintre ei răspunde, este de ajuns și pentru ceilalți. Allah Preaînaltul a spus:
وَإِذَا حُيِّيتُم بِتَحِيَّةٍ فَحَيُّوا۟ بِأَحْسَنَ مِنْهَآ أَوْ رُدُّوهَآ
„Când sunteți salutați, răspundeți cu un salut mai bun sau întoarceți-l pe același!”
[An-Nisāʾ, 4:86 — fragment]
Nu este de ajuns să răspunzi salutului păcii numai cu
أهلًا وسهلًا
„Bun venit!”,
fiindcă acesta nu este nici mai bun, nici asemenea lui. Dacă spune:
السلام عليكم
„Pacea fie asupra voastră!”,
să răspundă:
عليكم السلام
„Asupra voastră fie pacea!”
Iar dacă spune:
أهلًا
„Bun venit!”,
să răspundă tot cu
أهلًا
„Bun venit!”,
asemenea cu asemenea. Dacă adaugă un salut, este și mai bine.
**Al doilea drept — Când te invită, răspunde-i invitației.** Dacă te invită în casa sa la mâncare sau pentru altceva, răspunde-i. A răspunde invitației este o Sunnah stăruitor recomandată, fiindcă îl bucură pe cel care te-a chemat și aduce iubire și apropiere. De aici se deosebește ospățul de nuntă: a răspunde invitației la el este obligatoriu, în condițiile cunoscute, potrivit cuvintelor Profetului ﷺ:
ومن لم يجب؛ فقد عصى الله ورسوله
„Cel care nu răspunde invitației a fost neascultător față de Allah și de Trimisul Său.”39
Se poate ca îndemnul
إذا دعاك فأجبه
„Când te cheamă, răspunde-i”
să cuprindă și chemarea pentru a-l sprijini și ajuta, fiindcă ți se poruncește să-i răspunzi. Dacă te cheamă să-l ajuți să ducă un lucru, să-l pună jos sau la altceva asemenea, ți se poruncește să-l ajuți, potrivit cuvintelor Profetului ﷺ:
المؤمن للمؤمن كالبنيان يشد بعضه بعضًا
„Credinciosul este pentru credincios asemenea unei clădiri ale cărei părți se întăresc unele pe altele.”40
**Al treilea drept — Când îți cere sfatul, sfătuiește-l.** Dacă vine la tine să-ți ceară sfatul într-o privință, sfătuiește-l, fiindcă aceasta face parte din religie. Profetul ﷺ a spus:
الدين النصيحة، لله ولكتابه ورسوله ولأئمة المسلمين وعامتهم
„Religia înseamnă devotament sincer față de Allah, Cartea Sa și Trimisul Său, precum și bunăvoință și sfat sincer pentru conducătorii musulmanilor și oamenii de rând dintre ei.”41
Dacă nu vine să-ți ceară sfatul, dar lucrul pe care urmează să-l facă îi aduce o vătămare sau un păcat, trebuie să-l sfătuiești chiar dacă nu a venit la tine. Aceasta ține de îndepărtarea vătămării și a răului de la musulmani. Dacă însă ceea ce urmează să facă nu-i aduce nici vătămare, nici păcat, dar tu socotești că altceva ar fi mai folositor, nu ești dator să-i spui ceva decât dacă îți cere sfatul: atunci sfătuirea devine o îndatorire.
**Al patrulea drept — Când strănută și Îl laudă pe Allah, roagă-te pentru el.** Spune-i:
يرحمك الله
„Allah să aibă milă de tine!”,
ca răspuns de mulțumire pentru că L-a lăudat pe Domnul său când a strănutat. Dacă strănută fără să-L laude pe Allah, nu are acest drept și nu i se spune această rugă, fiindcă răsplata faptului că nu L-a lăudat pe Allah este să nu se rostească pentru el această rugă.
A-i spune această rugă celui care a strănutat și L-a lăudat pe Allah este obligatoriu, iar el trebuie să răspundă:
يهديكم الله ويصلح بالكم
„Allah să vă călăuzească și să vă îndrepte starea!”
Dacă strănutul continuă și i-ai spus ruga de trei ori, a patra oară spune-i:
عافاك الله
„Allah să te însănătoșească!”,
în loc de
يرحمك الله
„Allah să aibă milă de tine!”
**Al cincilea drept — Când se îmbolnăvește, vizitează-l.** A-l cerceta pe bolnav înseamnă a-l vizita. Acesta este un drept asupra fraților săi musulmani, iar ei sunt datori să-l împlinească. Cu cât bolnavul are asupra ta un drept mai apropiat, prin rudenie, prietenie sau vecinătate, cu atât vizitarea sa este mai stăruitor cerută.
Vizita se face potrivit stării bolnavului și bolii sale. Împrejurările pot cere vizite dese sau, dimpotrivă, rare. Cel mai bine este să se țină seama de împrejurări.
Sunnah pentru cel care vizitează un bolnav este să-l întrebe despre starea sa, să se roage pentru el și să-i deschidă ușa ușurării și a speranței. Aceasta este una dintre marile pricini ale sănătății și vindecării. Să-i amintească de căință într-un fel care să nu-l înspăimânte. De pildă, să-i spună:
إنك في مرضك هذا تكتسب خيرًا، فإن المرض يكفِّر الله به الخطايا ويمحو به السيئات، ولعلك تكتسب بانحباسك أجرًا كثيرًا بكثرة الذكر والاستغفار والدعاء
„Prin această boală dobândești bine, fiindcă Allah șterge prin boală greșelile și înlătură păcatele. Poate că, rămânând acasă, dobândești o răsplată mare prin multă pomenire, cerere de iertare și rugă.”
**Al șaselea drept — Când moare, însoțește-i cortegiul funerar.** Aceasta este o îndatorire a musulmanului față de fratele său și are o mare răsplată. S-a relatat în mod autentic de la Profet ﷺ că a spus:
من تبع الجنازة حتى يُصلَّى عليها؛ فله قيراط، ومن تبعها حتى تدفن؛ فله قيراطان
„Cel care urmează cortegiul funerar până când se face rugăciunea pentru cel mort are un qīrāṭ, iar cel care îl urmează până la îngropare are două qīrāṭ-uri.”
A fost întrebat:
وما القيراطان؟
„Ce sunt cele două qīrāṭ-uri?”
El a răspuns:
مثل الجبلين العظيمين
„Asemenea a doi munți mari.”42
Printre drepturile musulmanului asupra musulmanului se află să nu-i facă rău, fiindcă vătămarea musulmanilor este un păcat mare. Allah Preaînaltul a spus:
وَٱلَّذِينَ يُؤْذُونَ ٱلْمُؤْمِنِينَ وَٱلْمُؤْمِنَـٰتِ بِغَيْرِ مَا ٱكْتَسَبُوا۟ فَقَدِ ٱحْتَمَلُوا۟ بُهْتَـٰنًا وَإِثْمًا مُّبِينًا
„Cei care îi vatămă pe credincioși și pe credincioase fără ca aceștia să fi făcut ceva au luat asupra lor o calomnie și un păcat vădit.”
[Al-Aḥzāb, 33:58]
De obicei, pe cel care îl asuprește și îl vatămă pe fratele său, Allah îl pedepsește în această lume, înainte de Viața de Apoi. Trimisul lui Allah ﷺ a spus:
لا تباغضوا ولا تدابروا وكونوا عباد الله إخوانًا، المسلم أخو المسلم لا يظلمه ولا يخذله ولا يحقره، بحسب امرئ من الشر أن يحقر أخاه المسلم، كل المسلم على المسلم حرام، دمه وماله وعرضه
„Nu vă urâți și nu vă întoarceți spatele unii altora! Fiți frați, robi ai lui Allah! Musulmanul este fratele musulmanului: nu-l nedreptățește, nu-l lasă fără sprijin și nu-l disprețuiește. Îi este de ajuns unui om ca rău să-l disprețuiască pe fratele său musulman. Tot ce ține de musulman este inviolabil pentru celălalt musulman: sângele, averea și onoarea sa.”43
Drepturile musulmanului asupra musulmanului sunt numeroase, dar cuvintele Profetului ﷺ
المسلم أخو المسلم
„Musulmanul este fratele musulmanului”
le pot cuprinde pe toate. Când omul împlinește cele cerute de această frăție, se străduiește să-i caute fratelui său binele în toate și să se ferească de orice i-ar face rău.
Notele originale
Relatat de Muslim, Cartea salutului, capitolul despre răspunsul la salut ca drept al musulmanului asupra musulmanului, nr. 2162. Al-Bukhārī l-a relatat cu o formulare apropiată, în care sunt „cinci” în loc de „șase”, în Cartea înmormântărilor, capitolul despre porunca însoțirii cortegiilor funerare, nr. 1240.
Relatat de Muslim, Cartea credinței, capitolul despre faptul că numai credincioșii intră în Paradis și că iubirea pentru credincioși face parte din credință, nr. 54.
Menționat de al-Bukhārī, Cartea credinței, capitolul 20, „Răspândirea salutului face parte din Islam”.
Relatat de Muslim, Cartea căsătoriei, capitolul despre porunca de a răspunde invitației, nr. 1432. Al-Bukhārī l-a relatat cu același înțeles în Cartea căsătoriei, capitolul despre cel care nu răspunde invitației și astfel nu ascultă de Allah și de Trimisul Său, nr. 5177.
Relatat de al-Bukhārī, Cartea nedreptăților, capitolul despre sprijinirea celui nedreptățit, nr. 2446, și de Muslim, Cartea bunătății, a legăturilor de rudenie și a bunelor purtări, capitolul despre mila, afecțiunea și sprijinul reciproc dintre credincioși, nr. 2585.
Menționat de al-Bukhārī, fără întregul lanț de transmitere, în Cartea credinței, capitolul despre cuvintele Profetului ﷺ „Religia este sinceritate”, p. 35 în ediția Bayt al-Afkār ad-Dawliyyah, și relatat de Muslim, Cartea credinței, capitolul despre faptul că religia este sinceritate, nr. 55.
Relatat de al-Bukhārī, Cartea înmormântărilor, capitolul despre cel care așteaptă până la îngropare, nr. 1325, și de Muslim, Cartea înmormântărilor, capitolul despre meritul rugăciunii funerare și al însoțirii cortegiului, nr. 945.
Relatat de al-Bukhārī, Cartea bunelor purtări, capitolul despre interzicerea invidiei și a întoarcerii spatelui, nr. 6065, și capitolul despre ruperea legăturilor, nr. 6076; și de Muslim, Cartea bunătății, a legăturilor de rudenie și a bunelor purtări, capitolul despre interzicerea nedreptățirii, abandonării și disprețuirii musulmanului, nr. 2564.