Text integral · Pasaje · 17
Dreptul al treilea — Drepturile părinților
Nimeni nu tăgăduiește binele pe care părinții li-l fac copiilor. Părinții sunt pricina venirii copilului pe lume și au un mare drept asupra lui: l-au crescut când era mic, au trudit pentru odihna sa și au vegheat pentru ca el să doarmă. Mama ta te poartă în pântece, iar tu trăiești din hrana și sănătatea ei, de obicei timp de nouă luni, după cum Allah a arătat prin cuvintele Sale:
حَمَلَتْهُ أُمُّهُۥ وَهْنًا عَلَىٰ وَهْنٍ
„Mama sa l-a purtat îndurând slăbiciune peste slăbiciune.”
[Luqmān, 31:14 — fragment]
Apoi urmează îngrijirea și alăptarea timp de doi ani, cu trudă, osteneală și greutate.
La fel, tatăl se străduiește pentru traiul și hrana ta de când ești mic până când ajungi să te poți îngriji singur și se străduiește să te crească și să te îndrume, când tu nu poți nici să te aperi de rău, nici să-ți aduci vreun folos.
De aceea, Allah i-a poruncit copilului bunătate și recunoștință față de părinții săi. Preaînaltul a spus:
وَوَصَّيْنَا ٱلْإِنسَـٰنَ بِوَٰلِدَيْهِ حَمَلَتْهُ أُمُّهُۥ وَهْنًا عَلَىٰ وَهْنٍ وَفِصَـٰلُهُۥ فِى عَامَيْنِ أَنِ ٱشْكُرْ لِى وَلِوَٰلِدَيْكَ إِلَىَّ ٱلْمَصِيرُ
„Noi i-am poruncit omului [bunătate] față de părinții săi. Mama sa l-a purtat îndurând slăbiciune peste slăbiciune, iar înțărcarea lui este în doi ani. Fii mulțumitor față de Mine și față de părinții tăi! La Mine este întoarcerea.”
[Luqmān, 31:14]
Preaînaltul a mai spus:
وَقَضَىٰ رَبُّكَ أَلَّا تَعْبُدُوٓا۟ إِلَّآ إِيَّاهُ وَبِٱلْوَٰلِدَيْنِ إِحْسَـٰنًا ۚ إِمَّا يَبْلُغَنَّ عِندَكَ ٱلْكِبَرَ أَحَدُهُمَآ أَوْ كِلَاهُمَا فَلَا تَقُل لَّهُمَآ أُفٍّ وَلَا تَنْهَرْهُمَا وَقُل لَّهُمَا قَوْلًا كَرِيمًا وَٱخْفِضْ لَهُمَا جَنَاحَ ٱلذُّلِّ مِنَ ٱلرَّحْمَةِ وَقُل رَّبِّ ٱرْحَمْهُمَا كَمَا رَبَّيَانِى صَغِيرًا
„Domnul tău a hotărât să nu adorați decât pe El și să vă purtați frumos cu părinții. Dacă unul dintre ei sau amândoi ajung la bătrânețe alături de tine, nu le spune nici «Uf!», nu-i certa și vorbește-le cu vorbe alese. Coboară asupra lor aripa smereniei, din milă, și spune: «Doamne, ai milă de ei așa cum m-au crescut când eram mic!»”
[Al-Isrāʾ, 17:23–24]
Dreptul părinților asupra ta este să fii bun cu ei: să le faci bine prin vorbe și fapte, cu averea și cu trupul tău. Să le împlinești porunca în ceea ce nu este neascultare față de Allah și nu-ți aduce vătămare; să le vorbești blând, să-i întâmpini cu fața senină și să-i slujești așa cum li se cuvine. Să nu te arăți supărat de ei la bătrânețe, boală sau slăbiciune și să nu socotești aceasta o povară. Vei ajunge și tu în locul lor: vei fi părinte, așa cum au fost ei, vei ajunge bătrân alături de copiii tăi, dacă îți este dat să trăiești, așa cum au ajuns ei alături de tine, și vei avea nevoie de bunătatea copiilor tăi, așa cum ei au avut nevoie de a ta. Dacă ai fost bun cu ei, bucură-te de răsplata îmbelșugată și de răsplătirea cu aceeași măsură. Celui care este bun cu părinții săi îi vor fi buni și copiii săi; iar celui care se poartă rău cu părinții săi îi vor răspunde și copiii cu răutate. Răsplata este de felul faptei: după cum faci, așa ți se va face.
Allah a ridicat dreptul părinților la un rang mare și înalt, punându-l după dreptul Său, care cuprinde dreptul Său și dreptul Trimisului Său ﷺ. Preaînaltul a spus:
وَٱعْبُدُوا۟ ٱللَّهَ وَلَا تُشْرِكُوا۟ بِهِۦ شَيْـًٔا ۖ وَبِٱلْوَٰلِدَيْنِ إِحْسَـٰنًا
„Adorați-L pe Allah, nu-I faceți niciun asociat și purtați-vă frumos cu părinții!”
[An-Nisāʾ, 4:36 — fragment]
Și a spus:
أَنِ ٱشْكُرْ لِى وَلِوَٰلِدَيْكَ إِلَىَّ ٱلْمَصِيرُ
„Fii mulțumitor față de Mine și față de părinții tăi! La Mine este întoarcerea.”
[Luqmān, 31:14 — fragment]
Profetul ﷺ a pus bunătatea față de părinți înaintea luptei pe calea lui Allah, după cum se află în hadithul lui Ibn Masʿūd, Allah să fie mulțumit de el. El a spus:
قلت: يا رسول الله: أي العمل أحب إلى الله؟ قال: الصلاة على وقتها، قلت: ثم أي؟ قال: بر الوالدين، قلت: ثم أي؟ قال: الجهاد في سبيل الله
„Am întrebat: «Trimis al lui Allah, care faptă este cea mai iubită de Allah?» El a răspuns: «Rugăciunea la timpul ei.» Am întrebat: «Apoi care?» El a spus: «Bunătatea față de părinți.» Am întrebat: «Apoi care?» El a spus: «Lupta pe calea lui Allah.»”
Relatat de al-Bukhārī și Muslim.4
Aceasta arată însemnătatea dreptului părinților, pe care mulți oameni l-au pierdut, ajungând să se poarte rău cu ei și să rupă legăturile. Îl vezi pe unul care nu-i recunoaște nici tatălui, nici mamei vreun drept, ba poate chiar îi disprețuiește, îi înjosește și se socotește mai presus de ei. Un asemenea om își va întâlni răsplata mai devreme sau mai târziu.
Notele originale
Relatat de al-Bukhārī, Cartea timpilor rugăciunii, capitolul despre meritul rugăciunii la timpul ei, nr. 527, și de Muslim, Cartea credinței, capitolul despre faptul că a crede în Allah Preaînaltul este cea mai bună faptă, nr. 85.