Text integral · Pasaje · 15
Dreptul al șaptelea — Drepturile conducătorilor și ale supușilor
Conducătorii sunt cei care se ocupă de treburile musulmanilor, fie având o răspundere generală, precum conducătorul suprem al statului, fie una deosebită, precum conducătorul unei anumite instituții sau al unei anumite lucrări. Toți aceștia au un drept pe care cei aflați sub conducerea lor trebuie să-l împlinească, după cum și aceștia au drepturi asupra lor.
Drepturile supușilor asupra conducătorilor sunt ca ei să împlinească răspunderea pe care Allah le-a încredințat-o și i-a obligat s-o poarte: să le dorească binele celor aflați sub conducerea lor și să-i călăuzească pe calea dreaptă care le asigură binele acestei lumi și al Vieții de Apoi. Aceasta se face urmând calea credincioșilor, calea pe care a fost Trimisul lui Allah ﷺ. În ea se află fericirea lor și a tuturor celor aflați sub conducerea lor. Ea este și cel mai puternic mijloc prin care supușii sunt mulțumiți de conducători, rămân legați de ei, se supun poruncilor lor și păzesc lucrurile încredințate. De cel care se teme de Allah se vor teme și oamenii. Iar celui care caută mulțumirea lui Allah, Allah îi este de ajuns împotriva poverii oamenilor și îi face mulțumiți de el, fiindcă inimile sunt în mâna lui Allah și El le întoarce cum voiește.
Drepturile conducătorilor asupra supușilor sunt: să le dorească sincer binele în treburile încredințate lor, să le amintească atunci când uită, să se roage pentru ei când se abat de la adevăr și să le împlinească poruncile în ceea ce nu este neascultare față de Allah. Prin aceasta se păstrează temeinicia și rânduiala treburilor. Împotrivirea și neascultarea față de ei răspândesc dezordinea și strică treburile. De aceea, Allah a poruncit ascultarea de El, de Trimisul Său și de cei învestiți cu autoritate. Preaînaltul a spus:
يَـٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوٓا۟ أَطِيعُوا۟ ٱللَّهَ وَأَطِيعُوا۟ ٱلرَّسُولَ وَأُو۟لِى ٱلْأَمْرِ مِنكُمْ
„O, voi cei care credeți! Ascultați de Allah, ascultați de Trimis și de cei dintre voi învestiți cu autoritate!”
[An-Nisāʾ, 4:59 — fragment]
Profetul ﷺ a spus:
على المرء المسلم السمع والطاعة فيما أحب وكره، إلا أن يؤمر بمعصية، فإذا أمر بمعصية، فلا سمع ولا طاعة
„Musulmanul este dator să asculte și să se supună în ceea ce îi place și în ceea ce îi displace, în afară de cazul în care i se poruncește o neascultare față de Allah. Dacă i se poruncește o neascultare, atunci nu este nici ascultare, nici supunere.”
Convenit de al-Bukhārī și Muslim.27
ʿAbd Allāh ibn ʿAmr ibn al-ʿĀṣ, Allah să fie mulțumit de amândoi, a spus:
كنا مع رسول الله ﷺ في سفر فنزلنا منزلًا فنادى منادي رسول الله ﷺ فقال: الصلاة جامعة، فاجتمعنا إلى رسول الله ﷺ فقال: إنه لم يكن من نبي بعثه الله إلا كان حقًّا عليه أن يدل أمته على خير ما يعلمه لهم، وينذرهم شر ما يعلمه لهم، وإن أمتكم هذه جعلت عافيتها في أولها، وسيصيب آخرها بلاء وأمور تنكرونها، وتجيء فتنة يرقق بعضها بعضًا، تجيء الفتنة فيقول المؤمن: هذه مهلكتي. وتجيء الفتنة فيقول المؤمن: هذه هذه، فمن أحب أن يزحزح عن النار ويدخل الجنة؛ فلتأته منيته وهو يؤمن بالله واليوم الآخر، وليأت إلى الناس الذي يحب أن يؤتى إليه، ومن بايع إمامًا فأعطاه صفقة يده وثمرة قلبه فليطعه إن استطاع، فإن جاء آخر ينازعه فاضربوا عنق الآخر
„Ne aflam cu Trimisul lui Allah ﷺ într-o călătorie și ne-am oprit într-un loc. Vestitorul Trimisului lui Allah ﷺ a chemat: «Adunați-vă la rugăciune!» Ne-am strâns în jurul Trimisului lui Allah ﷺ, iar el a spus: «Niciun profet trimis de Allah nu a fost scutit de îndatorirea de a-și îndruma comunitatea spre binele pe care îl cunoștea pentru ea și de a o preveni împotriva răului pe care îl cunoștea pentru ea. Această comunitate a voastră și-a avut bunăstarea la început, iar pe cei de la sfârșitul ei îi vor lovi nenorociri și lucruri pe care le veți dezaproba. Vor veni încercări, iar fiecare o va face pe cea de dinainte să pară ușoară. Va veni o încercare, iar credinciosul va spune: „Aceasta mă va nimici.” Apoi va veni alta, iar credinciosul va spune: „Aceasta, aceasta!” Cel care dorește să fie îndepărtat de Foc și să intre în Paradis să întâmpine moartea crezând în Allah și în Ziua de Apoi și să se poarte cu oamenii așa cum dorește să se poarte ei cu el. Cel care i-a depus unui conducător legământul de ascultare, dându-i mâna și sinceritatea inimii sale, să-l asculte pe cât poate. Dacă vine altul să-i dispute conducerea, loviți-l pe celălalt peste grumaz.»”
Relatat de Muslim.28
Un om l-a întrebat pe Profet ﷺ:
يا نبي الله أرأيت إن قامت علينا أمراء يسألوننا حقهم ويمنعوننا حقنا فما تأمرنا؟
„Profet al lui Allah, dacă asupra noastră ajung conducători care ne cer dreptul lor, dar ne opresc dreptul nostru, ce ne poruncești?”
El s-a întors de la el. Apoi omul l-a întrebat a doua oară, iar Trimisul lui Allah ﷺ a spus:
اسمعوا وأطيعوا فإنما عليهم ما حمِّلوا وعليكم ما حمِّلتم
„Ascultați și supuneți-vă! Ei răspund pentru ceea ce le-a fost încredințat, iar voi răspundeți pentru ceea ce v-a fost încredințat.”29
Un alt drept al conducătorilor asupra supușilor este ca aceștia să-i ajute în îndatoririle lor: să le fie sprijin în împlinirea lucrurilor încredințate și fiecare să-și cunoască rolul și răspunderea în societate, pentru ca treburile să meargă cum se cuvine. Dacă supușii nu-i ajută pe conducători să-și poarte răspunderile, acestea nu vor fi împlinite așa cum trebuie.
Notele originale
Relatat de al-Bukhārī, Cartea luptei și a expedițiilor, capitolul despre ascultarea și supunerea față de conducător, nr. 2955, și de Muslim, Cartea conducerii, capitolul despre îndatorirea de a asculta conducătorii în ceea ce nu este păcat și interzicerea ascultării lor în păcat, nr. 1839.
Relatat de Muslim, Cartea conducerii, capitolul despre îndatorirea respectării legământului dat califilor, în ordinea în care l-au primit, nr. 1844.
Relatat de Muslim, Cartea conducerii, capitolul despre ascultarea conducătorilor chiar dacă ei opresc drepturile, nr. 1846.