Text integral · Pasaje · 29
Dreptul al patrulea — Drepturile copiilor
Copiii îi cuprind atât pe băieți, cât și pe fete. Drepturile lor sunt multe. Printre cele mai însemnate se află educația, adică dezvoltarea religiei și a caracterului în sufletele lor, pentru a dobândi o parte însemnată din acestea. Allah Preaînaltul a spus:
يَـٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ قُوٓا۟ أَنفُسَكُمْ وَأَهْلِيكُمْ نَارًا وَقُودُهَا ٱلنَّاسُ وَٱلْحِجَارَةُ
„O, voi cei care credeți! Păziți-vă pe voi înșivă și familiile voastre de un Foc al cărui combustibil sunt oamenii și pietrele!”
[At-Taḥrīm, 66:6 — fragment]
Profetul ﷺ a spus:
كلكم راعٍ وكلكم مسؤول عن رعيته، والرجل راعٍ في أهله ومسؤول عن رعيته
„Fiecare dintre voi este păstor și fiecare este răspunzător pentru turma sa. Bărbatul este păstor în familia sa și răspunzător pentru turma sa.”5
Copiii sunt, așadar, un lucru încredințat părinților, iar cei doi vor fi întrebați despre ei în Ziua Învierii. Prin educarea lor religioasă și morală, părinții își împlinesc răspunderea pentru cei aflați în grija lor, iar copiii se îndreaptă și devin bucuria ochilor părinților în această lume și în Viața de Apoi. Allah Preaînaltul spune:
وَٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ وَٱتَّبَعَتْهُمْ ذُرِّيَّتُهُم بِإِيمَـٰنٍ أَلْحَقْنَا بِهِمْ ذُرِّيَّتَهُمْ وَمَآ أَلَتْنَـٰهُم مِّنْ عَمَلِهِم مِّن شَىْءٍ ۚ كُلُّ ٱمْرِئٍۭ بِمَا كَسَبَ رَهِينٌ
„Pe cei care au crezut și pe care urmașii lor i-au urmat în credință îi vom uni cu urmașii lor și nu le vom micșora cu nimic faptele. Fiecare om este zălog pentru ceea ce a agonisit.”
[Aṭ-Ṭūr, 52:21]
ألتناهم
„Nu le vom micșora”
înseamnă că nu le vom scădea nimic.
Profetul ﷺ spune:
إذا مات ابن آدم انقطع عمله إلا من ثلاث: صدقة جارية، أو علم ينتفع به من بعده، أو ولد صالح يدعو له
„Când fiul lui Adam moare, faptele sale se întrerup, în afară de trei: o milostenie care continuă să aducă folos, o cunoaștere de care oamenii se folosesc după el sau un copil drept care se roagă pentru el.”6
Acesta este unul dintre roadele educării copilului: când este crescut bine, el le este de folos părinților chiar și după moarte.
Mulți părinți au tratat cu ușurință acest drept, și-au lăsat copiii să se piardă și i-au uitat, de parcă n-ar avea nicio răspundere pentru ei. Nu întreabă unde s-au dus, când s-au întors sau cine le sunt prietenii și tovarășii. Nu-i îndrumă spre bine și nu-i opresc de la rău.
Este de mirare că aceștia se îngrijesc atât de mult de averile lor: le păzesc, le sporesc și veghează asupra a ceea ce le face bine, deși, de cele mai multe ori, sporesc și îmbunătățesc această avere pentru alții. De copii însă nu le pasă, deși a-i păzi este mai îndreptățit și mai folositor în această lume și în Viața de Apoi. Așa cum părintele este dator să hrănească trupul copilului cu mâncare și băutură și să-l acopere cu îmbrăcăminte, tot astfel este dator să-i hrănească inima cu cunoaștere și credință și să-i îmbrace sufletul cu veșmântul evlaviei: acesta este mai bun.
Printre drepturile copiilor se află întreținerea lor după cuviință, fără risipă și fără lipsuri. Aceasta este o datorie față de ei și o formă de mulțumire pentru binefacerea lui Allah, care i-a dat părintelui avere. Cum să-i lipsească de bani în timpul vieții și să fie zgârcit cu ei, strângându-i pentru ca ei să-i ia oricum după moartea sa? Dacă este zgârcit chiar și cu cele pe care le datorează, ei pot lua din averea sa cât le este de ajuns, după cuviință, așa cum Trimisul lui Allah ﷺ i-a dat această hotărâre lui Hind bint ʿUtbah, Allah să fie mulțumit de ea.
Un alt drept al copiilor este să nu fie preferat unul înaintea altuia în daruri. Să nu le dea unora dintre copii ceva și să-i lipsească pe ceilalți, fiindcă aceasta este nedreptate și asuprire, iar Allah nu-i iubește pe cei nedrepți. În plus, aceasta îi înstrăinează pe cei lipsiți și naște dușmănie între ei și cei care au primit daruri. Ba poate apărea dușmănie și între cei lipsiți și părinții lor.
În unele familii, un copil se deosebește de ceilalți prin bunătatea și grija față de părinți, iar părintele îi dă numai lui un dar pentru această bunătate. Aceasta însă nu îndreptățește favorizarea sa. Celui care se deosebește prin bunătate nu i se poate da o plată pentru ea, fiindcă răsplata bunătății sale este la Allah. Mai mult, favorizarea sa printr-un dar îl poate face să fie încântat de sine și să-și socotească bunătatea un merit asupra celorlalți, iar pe altul îl poate înstrăina și face să stăruie în purtarea rea. Apoi, noi nu știm: stările se pot schimba, cel bun poate ajunge rău, iar cel rău bun, fiindcă inimile sunt în mâna lui Allah și El le întoarce cum voiește.
În cele două Ṣaḥīḥ-uri — Ṣaḥīḥ al-Bukhārī și Ṣaḥīḥ Muslim — se relatează de la an-Nuʿmān ibn Bashīr că tatăl său, Bashīr ibn Saʿd, i-a dăruit un rob tânăr și i-a spus aceasta Profetului ﷺ. Profetul ﷺ l-a întrebat:
أكلَّ ولدك نحلتَه مثل هذا؟
„Le-ai făcut tuturor copiilor tăi un asemenea dar?”
El a răspuns:
لا
„Nu.”
Atunci Trimisul lui Allah ﷺ a spus:
فأرجعه
„Ia-l înapoi!”7
Într-o altă relatare:
اتقوا الله واعدلوا بين أولادكم
„Temeți-vă de Allah și fiți drepți între copiii voștri!”8
Iar într-o altă formulare:
أشهد على هذا غيري، فإني لا أشهد على جور
„Ia pe altcineva martor pentru aceasta, fiindcă eu nu sunt martor la o nedreptate.”9
Trimisul lui Allah ﷺ a numit favorizarea unor copii înaintea altora nedreptate, iar nedreptatea este asuprire și este oprită.
Dacă însă îi dă unuia ceva de care acesta are nevoie, iar altul nu are nevoie — de pildă, dacă unul dintre copii are nevoie de rechizite, tratament sau căsătorie —, nu este nimic rău să-i dea în mod deosebit ceea ce îi trebuie. Această deosebire este făcută din pricina nevoii și se aseamănă, astfel, cu întreținerea.
Când părintele își împlinește îndatoririle de educare și întreținere a copilului, este de așteptat ca și copilul să fie ajutat să se poarte bine cu părintele și să-i respecte drepturile. Iar când părintele neglijează aceste îndatoriri, este vrednic de pedeapsa ca fiul să-i tăgăduiască dreptul și să fie încercat prin purtarea lui rea, ca răsplată potrivită. După cum faci, așa ți se va face.
Notele originale
Relatat de al-Bukhārī, Cartea rugăciunii de vineri, capitolul despre rugăciunea de vineri în sate și orașe, nr. 893, și de Muslim, Cartea conducerii, capitolul despre meritul conducătorului drept și pedeapsa celui nedrept, nr. 1829.
Relatat de Muslim, Cartea testamentului, capitolul despre răsplata care îi ajunge omului după moarte, nr. 1631.
Relatat de al-Bukhārī, Cartea darurilor, capitolul despre darul făcut copilului, nr. 2587, și de Muslim, Cartea darurilor, capitolul despre dezaprobarea favorizării unor copii în daruri, nr. 1623.
Relatat de al-Bukhārī, Cartea darurilor, capitolul despre luarea de martori pentru un dar, nr. 2587, și de Muslim, Cartea darurilor, capitolul despre dezaprobarea favorizării unor copii în daruri, nr. 1623.
Relatat de al-Bukhārī, Cartea mărturiilor, capitolul despre a nu depune mărturie pentru o nedreptate când ți se cere, nr. 2650, și de Muslim, Cartea darurilor, capitolul despre dezaprobarea favorizării unor copii în daruri, nr. 1623.