Căsătoria

Înainte de a vorbi despre această chestiune, trebuie să știm cu certitudine că toate rânduielile Legii sunt pline de înțelepciune și așezate la locul lor. În ele nu există nimic fără rost sau nechibzuit, fiindcă vin de la Cel Înțelept și Bineștiutor. Dar le este cunoscută făpturilor toată această înțelepciune? Omul are o cunoaștere, o gândire și o minte limitate; nu poate ști totul și nici nu poate primi înțelegerea tuturor lucrurilor. Allah Preaînaltul spune:

„Nu vi s-a dat din știință decât puțin.”

Trebuie, așadar, să primim cu mulțumire rânduielile pe care Allah le-a legiuit pentru robii Săi, fie că le cunoaștem înțelepciunea, fie că nu. Dacă nu o cunoaștem, aceasta nu înseamnă că în realitate nu există înțelepciune, ci că mințile și înțelegerea noastră sunt prea mărginite pentru a o cuprinde. Înțelepciunile căsătoriei sunt numeroase. Printre ele:

**1. Păzirea și ocrotirea fiecăruia dintre soți.** Profetul a spus:

„Tineri, cel dintre voi care are putința să se căsătorească să o facă, fiindcă aceasta îl ajută mai mult să-și plece privirea și să-și păzească părțile intime.”¹⁶

**2. Păzirea societății de rău și de destrămarea moravurilor.** Dacă nu ar exista căsătoria, viciile s-ar răspândi între bărbați și femei.

**3. Desfătarea fiecărui soț cu celălalt**, împreună cu drepturile și buna conviețuire care i se cuvin. Bărbatul o ocrotește pe femeie și îi asigură, după buna cuviință, hrana, băutura, locuința și îmbrăcămintea. Profetul a spus:

„Ele au asupra voastră dreptul la hrană și îmbrăcăminte după buna cuviință.”¹⁷

Și femeia îl ocrotește pe bărbat, împlinindu-și îndatoririle de grijă și bună orânduire în casă. Profetul a spus:

„… Femeia este păstoriță în casa soțului ei și răspunde de turma sa.”¹⁸

**4. Întărirea legăturilor dintre familii și triburi.** Câte două familii sunt depărtate și nu se cunosc, iar prin căsătorie se apropie și se leagă! De aceea Allah a pomenit afinitatea alături de rudenia de sânge, după cum s-a arătat.

**5. Dăinuirea neamului omenesc într-un chip sănătos.** Căsătoria este pricina urmașilor, prin care omul dăinuiește. Allah Preaînaltul spune:

„Oameni! Temeți-vă de Domnul vostru, care v-a creat dintr-un singur suflet, a creat din el perechea sa și a răspândit din cei doi mulți bărbați și femei.”

Fără căsătorie, s-ar ajunge inevitabil la unul dintre două lucruri: **1.** dispariția omului; **2.** apariția unor oameni proveniți din desfrâu, care nu-și cunosc obârșia și nu sunt crescuți pe temeiuri morale.

Aici doresc să fac o scurtă paranteză despre limitarea nașterilor. A limita urmașii la un anumit număr este împotriva celor urmărite de Legiuitor. Profetul a poruncit căsătoria cu femeia roditoare, adică aceea care naște mulți copii, și a arătat drept motiv că se va mândri cu mulțimea noastră înaintea comunităților sau a profeților. Juriștii au spus că este bine ca bărbatul să se căsătorească cu o femeie cunoscută pentru rodnicia ei: fie prin ea însăși, dacă a mai fost căsătorită și se știe că a născut mulți copii, fie prin rudele ei, precum mama sau sora, dacă nu a mai fost căsătorită.

Ce îndeamnă însă la limitarea urmașilor? Teama de lipsa mijloacelor de trai sau teama de osteneala creșterii copiilor? Dacă este primul motiv, aceasta înseamnă o părere rea despre Allah Preaînaltul. Când Allah creează o făptură, îi dă și mijloacele de trai. El spune:

„Nu există nicio viețuitoare pe pământ fără ca Allah să-i asigure hrana.”

„Câte viețuitoare nu-și poartă hrana! Allah le hrănește pe ele și pe voi. El este Cel care Aude Totul, Atoateștiutorul.”

Despre cei care își omoară copiii de teama sărăciei, El spune:

„Noi le dăm lor hrană, precum și vouă.”

Dacă motivul limitării este teama de osteneala creșterii copiilor, aceasta este o greșeală. Câți copii puțini la număr nu au adus o mare osteneală la creștere și câți copii mulți nu au fost mai ușor de crescut decât alții mult mai puțini! Greutatea sau ușurința creșterii depind de înlesnirea lui Allah. Cu cât robul se teme de Domnul său și urmează căile Legii, cu atât Allah îi ușurează treaba. Allah Preaînaltul spune:

„Celui care se teme de Allah, El îi înlesnește treaba.”

Odată ce s-a arătat că limitarea nașterilor contravine Legii, intră aici și distanțarea sarcinilor potrivit stării mamei? **Răspuns:** Nu. Distanțarea sarcinilor potrivit stării mamei nu este în niciun fel aceeași cu limitarea numărului lor. Prin distanțare înțeleg ca soții sau unul dintre ei să folosească o metodă care împiedică sarcina într-o anumită perioadă, fără a o împiedica în alta. Aceasta este îngăduită dacă ambii soți consimt. De pildă, soția este slăbită, sarcina îi sporește slăbiciunea sau boala și rămâne des însărcinată. Ea poate folosi, cu învoirea soțului, pastilele care împiedică sarcina o anumită vreme; nu este nicio problemă. Companionii practicau retragerea în timpul Profetului și nu li s-a interzis, iar retragerea este unul dintre mijloacele de împiedicare a sarcinii în urma acelui raport intim.