Căsătoria

Printre dovezile bunei orânduiri a Islamului și ale preciziei sale în legiferare se află faptul că a stabilit condiții pentru contracte, de care depind validitatea, aplicabilitatea și continuarea lor. Fiecare contract are condiții fără de care nu este încheiat în mod valabil. Aceasta dovedește limpede temeinicia și desăvârșirea Legii și faptul că ea vine de la Cel Înțelept și Bineștiutor, care cunoaște ceea ce le este de folos făpturilor și le rânduiește ceea ce le îndreaptă religia și viața lumească, pentru ca lucrurile să nu rămână fără ordine și fără hotare. Printre aceste contracte este și contractul de căsătorie. Dintre condițiile sale le amintim pe cele mai însemnate:

**1. Consimțământul celor doi soți.** Nu este valabilă constrângerea bărbatului să se căsătorească cu o femeie pe care nu o dorește, nici constrângerea femeii să se căsătorească cu un bărbat pe care nu îl dorește. Allah Preaînaltul spune:

„Voi, cei care credeți! Nu vă este îngăduit să moșteniți femeile împotriva voinței lor.”

Profetul a spus:

„Femeia care a mai fost căsătorită nu va fi dată în căsătorie până nu este consultată, iar fecioara nu va fi dată în căsătorie până nu i se cere învoirea.”

Ei au întrebat: „Trimis al lui Allah, cum își dă ea învoirea?” El a răspuns:

„Prin tăcere.”⁵

Profetul a interzis, așadar, ca femeia să fie dată în căsătorie fără consimțământul ei, fie că este fecioară, fie că a mai fost căsătorită. Cea care a mai fost căsătorită trebuie să-și exprime consimțământul prin cuvinte. Pentru fecioară este de ajuns tăcerea, deoarece se rușinează să-și spună limpede învoirea.

Dacă refuză căsătoria, nimănui nu îi este îngăduit să o silească, nici măcar tatălui ei, fiindcă Profetul a spus:

„Tatăl îi cere învoirea fecioarei.”⁶

Tatăl nu păcătuiește dacă nu o mărită într-o asemenea situație, fiindcă ea însăși a refuzat, dar trebuie să o ocrotească și să-i păzească cinstea.

Dacă o cer doi bărbați, iar ea spune: „Îl vreau pe acesta”, în timp ce tutorele spune: „Căsătorește-te cu celălalt”, ea va fi căsătorită cu cel pe care îl dorește, dacă este potrivit pentru ea. Dacă nu este potrivit, tutorele o poate împiedica să se căsătorească cu el și nu păcătuiește în această situație.

**2. Tutorele matrimonial.** Căsătoria nu este valabilă fără tutore, fiindcă Profetul a spus:

„Nu există căsătorie fără tutore.”⁷

Dacă femeia se mărită singură, căsătoria sa este nulă, fie că încheie ea însăși contractul, fie că împuternicește pe cineva să-l încheie.

Tutorele este un bărbat major, sănătos la minte și cu judecată dreaptă, dintre rudele sale pe linie agnatică: tatăl, bunicul din partea tatălui, fiul, fiul fiului oricât de departe ar coborî, fratele bun, fratele din partea tatălui, unchiul patern bun, unchiul patern din partea tatălui și fiii acestora, în ordinea apropierii. Frații din partea mamei, fiii lor, tatăl mamei și unchii materni nu au tutelă matrimonială, fiindcă nu sunt rude agnatice.

Întrucât tutorele este indispensabil pentru căsătorie, el trebuie să aleagă pe cel mai potrivit și mai bun dintre pretendenți. Dacă există unul singur, potrivit, iar ea consimte, tutorele trebuie să o căsătorească cu el.

Să ne oprim puțin pentru a înțelege răspunderea mare pe care o poartă tutorele față de cea pe care Allah i-a încredințat-o. Ea este o încredințare aflată în grija lui; trebuie să o ocrotească și să o așeze acolo unde i se cuvine. Nu îi este îngăduit să o rețină pentru scopurile sale personale sau să o căsătorească cu un om nepotrivit, din lăcomie pentru ceea ce i se dă lui. Aceasta este trădare. Allah Preaînaltul spune:

„Voi, cei care credeți! Nu-L trădați pe Allah și pe Trimis și nu trădați cu bună știință cele încredințate vouă.”

„Allah nu-l iubește pe niciun trădător nerecunoscător.”

Profetul a spus:

„Fiecare dintre voi este păstor și fiecare dintre voi răspunde de turma sa.”⁸

Vedeți unii oameni cărora le este cerută fiica de un bărbat potrivit, dar îl refuză, apoi refuză un altul și încă unul. Un asemenea om își pierde tutela matrimonială, iar femeia va fi căsătorită de alt tutore, în ordinea apropierii.