Calitățile robilor Celui Milostiv

**A treia însușire.** Allah, Cel Atotputernic și Măreț, spune:

„Și cei care spun: «Doamne al nostru, îndepărtează de noi pedeapsa Gheenei, căci pedeapsa ei este o nenorocire stăruitoare!»”

„«Ea este, cu adevărat, o rea așezare și un rău loc de ședere!»”

Deși fac fapte bune și Îl adoră pe Allah, robii Celui Milostiv se tem de pedeapsa și de mânia Lui. Aceasta este starea credincioșilor desăvârșiți, așa cum spune Allah, Preaslăvitul:

„Și cei care dau ceea ce dau, în timp ce inimile lor sunt cuprinse de teamă, fiindcă se vor întoarce la Domnul lor.”

Adică ei aduc adorarea și faptele de ascultare pe care le aduc, iar inimile lor se tem ca faptele să nu le fie respinse și, după aceea, să-i ajungă pedeapsa lui Allah, Preaslăvitul.

Aceasta este o însușire măreață a robilor Celui Milostiv: ei își săvârșesc bine faptele, temându-se în același timp ca acestea să nu le fi fost primite.

ʿĀʾisha, Allah să fie mulțumit de ea, a spus: „L-am întrebat pe Trimisul lui Allah, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui, despre versetul «Și cei care dau ceea ce dau, în timp ce inimile lor sunt cuprinse de teamă»: «Sunt aceștia cei care beau vin și fură?» El a răspuns: «Nu, fiică a lui Aṣ-Ṣiddīq! Ei sunt cei care postesc, se roagă și dau milostenie, dar se tem ca acestea să nu le fie primite.»”⁸

Al-Ḥasan al-Baṣrī, Allah să aibă milă de el, a spus: „Credinciosul unește binefacerea cu teama, iar ipocritul unește fapta rea cu sentimentul siguranței.” Apoi Al-Ḥasan a recitat:⁹

„Cei care sunt cuprinși de teamă față de Domnul lor.”

Ipocritul — căutăm adăpost la Allah — face rău și, în pofida acestui lucru, se simte la adăpost de pedeapsa lui Allah și nu se teme. Credinciosul este altfel: teama de pedeapsa lui Allah îl oprește de la săvârșirea păcatelor, iar speranța în mila lui Allah îl îndeamnă să sporească în fapte virtuoase și în fapte care îl apropie de El. Allah, Preaînaltul, spune:

„Aceia pe care îi cheamă caută ei înșiși mijlocul de apropiere de Domnul lor, întrecându-se care să fie mai aproape; nădăjduiesc în mila Lui și se tem de pedeapsa Lui. Pedeapsa Domnului tău este, cu adevărat, ceva de care trebuie să te ferești.”

Cuvintele robilor Celui Milostiv din ruga amintită — „Doamne al nostru, îndepărtează de noi pedeapsa Gheenei” — cuprind și cererea ca El să îndepărteze cauzele care duc la pedeapsa Focului, dăruindu-i robului izbânda de a se ține departe de ele. S-a transmis în mod autentic că Profetul, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui, a învățat-o pe ʿĀʾisha, mama credincioșilor, Allah să fie mulțumit de ea, să se roage astfel: „O, Allah, Îți cer Paradisul și orice vorbă sau faptă care apropie de el și caut adăpost la Tine de Foc și de orice vorbă sau faptă care apropie de el.”¹⁰

Cuvintele lor „pedeapsa ei este o nenorocire stăruitoare” înseamnă că este neîncetată, inseparabilă și aspră. Iar „o rea așezare și un rău loc de ședere” înseamnă: ce rea așezare și ce rea petrecere fără sfârșit!