Text integral · Pasaje · 3
Una dintre zilele care îl umilesc cel mai mult pe Șayṭān
Ṭalḥah ibn ʿUbayd Allāh ibn Karīz, Allah să aibă milă de el, a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:
مَا رُئِيَ الشَّيْطَانُ يَوْمًا هُوَ أَصْغَرُ، وَلَا أَدْحَرُ، وَلَا أَحْقَرُ، وَلَا أَغْيَظُ مِنْهُ فِي يَوْمِ عَرَفَةَ، وَمَا ذَاكَ إِلَّا لِمَا رَأَى مِنْ تَنَزُّلِ الرَّحْمَةِ، وَتَجَاوُزِ اللَّهِ عَنِ الذُّنُوبِ الْعِظَامِ
„Șayṭān nu a fost văzut în vreo zi mai micșorat, mai alungat, mai disprețuit și mai mânios decât în ziua de ʿArafah. Aceasta este doar din pricina a ceea ce vede: pogorârea îndurării și trecerea cu vederea de către Allah a păcatelor mari.”34
Șayṭān este mâniat și mâhnit de eliberarea robilor din Foc, de pogorârea îndurării și de iertarea păcatelor în acea zi. Însă el se întoarce dezamăgit, pierzător și izgonit.
Notele originale
Relatat de imamul Mālik în Al-Muwaṭṭaʾ, nr. 944. Lanțul acestei relatări este statornicit până la Ṭalḥah ibn ʿUbayd Allāh, care face parte din generația de după companioni; prin urmare, relatarea este mursal, atribuită direct Profetului fără menționarea verigii dintre ei. Al-Ḥāfiẓ Ibn ʿAbd al-Barr, Allah să aibă milă de el, a spus: „Înțelesul acestei relatări este păstrat prin numeroase căi de transmitere.”