Text integral · Pasaje · 4
Domnul Preaînalt Se apropie de robii Săi
În relatarea anterioară a Mamei credincioșilor ʿĀʾishah, Allah să fie mulțumit de ea, se află cuvintele:
... وَإِنَّهُ لَيَدْنُو، ثُمَّ يُبَاهِي بِهِمُ الْمَلَائِكَةَ، فَيَقُولُ: مَا أَرَادَ هَؤُلَاءِ؟
„…El Se apropie, apoi Se mândrește cu ei înaintea îngerilor și spune: «Ce și-au dorit aceștia?»”21
Cuvintele sale ﷺ: „El Se apropie” înseamnă că Allah Preaînaltul coboară la cerul cel mai de jos și Se apropie de robii Săi aflați la ʿArafāt cu o apropiere potrivită gloriei, măreției și desăvârșirii Sale, fără a stabili modalitatea ei, fără a o asemăna cu cea a făpturilor, fără denaturare și fără negare. Această coborâre și apropiere de oamenii de la ʿArafah țin de mila lui Allah, căci din ele urmează multe bunuri și binecuvântări și se pogoară îndurările. Astfel se află în relatarea în care Profetul ﷺ i-a răspuns unuia dintre companioni, când acesta l-a întrebat despre răsplata celui care stă la ʿArafah. El ﷺ a spus:
أَمَّا وُقُوفُكَ بِعَرَفَةَ؛ فَإِنَّ اللَّهَ عَزَّ وَجَلَّ يَنْزِلُ إِلَى السَّمَاءِ الدُّنْيَا فَيُبَاهِي بِهِمُ الْمَلَائِكَةَ، يَقُولُ: هَؤُلَاءِ عِبَادِي، جَاءُونِي شُعْثًا غُبْرًا، مِنْ كُلِّ فَجٍّ عَمِيقٍ، يَرْجُونَ رَحْمَتِي وَيَخَافُونَ عَذَابِي وَلَمْ يَرَوْنِي، فَكَيْفَ لَوْ رَأَوْنِي؟ فَلَوْ كَانَ عَلَيْكَ مِثْلُ رَمْلِ عَالِجٍ، أَوْ مِثْلُ أَيَّامِ الدُّنْيَا، أَوْ مِثْلُ قَطْرِ السَّمَاءِ ذُنُوبًا غَسَلَهَا اللَّهُ عَنْكَ
„Cât despre șederea ta la ʿArafah, Allah Atotputernicul coboară la cerul cel mai de jos și Se mândrește cu ei înaintea îngerilor, spunând: «Aceștia sunt robii Mei. Au venit la Mine cu părul răvășit și prăfuiți, din toate trecătorile îndepărtate, nădăjduind mila Mea și temându-se de pedeapsa Mea, deși nu M-au văzut. Cum ar fi dacă M-ar vedea?» Chiar de ai avea păcate cât nisipul de la ʿĀlij22, cât zilele acestei lumi sau cât picăturile ploii din cer, Allah le-ar spăla de pe tine.”23
Notele originale
Relatarea a fost citată anterior: Muslim, nr. 1348.
ʿĀlij: nisip mult, adunat și îngrămădit unul peste altul.
Relatat de al-Ṭabarānī în Al-Muʿjam al-kabīr, nr. 13566. Al-Albānī l-a considerat bun în Ṣaḥīḥ al-jāmiʿ, nr. 1360.