Text integral · Pasaje · 9
Allah Se mândrește cu oamenii de la ʿArafah înaintea îngerilor
ʿAbd Allāh ibn ʿAmr ibn al-ʿĀṣ, Allah să fie mulțumit de el și de tatăl său, a relatat că Profetul ﷺ a spus:
إِنَّ اللَّهَ عَزَّ وَجَلَّ يُبَاهِي مَلَائِكَتَهُ عَشِيَّةَ عَرَفَةَ بِأَهْلِ عَرَفَةَ فَيَقُولُ: انْظُرُوا إِلَى عِبَادِي أَتَوْنِي شُعْثًا غُبْرًا
„Allah Atotputernicul Se mândrește înaintea îngerilor Săi cu oamenii de la ʿArafah în după-amiaza zilei de ʿArafah și spune: «Priviți-i pe robii Mei! Au venit la Mine cu părul răvășit și prăfuiți.»”24
În relatarea anterioară a Mamei credincioșilor ʿĀʾishah, Allah să fie mulțumit de ea, se află și cuvintele sale ﷺ:
ثُمَّ يُبَاهِي بِهِمُ الْمَلَائِكَةَ
„Apoi Se mândrește cu ei înaintea îngerilor.”
Aceasta este o mare virtute pentru oamenii de la ʿArafah: Stăpânul lumilor Se mândrește cu ei înaintea adunării cerești a îngerilor nobili și drepți, deși El nu are nevoie de robii Săi, nici de pelerinajul și rugile lor. Preaînaltul a spus:
يَـٰٓأَيُّهَا ٱلنَّاسُ أَنتُمُ ٱلْفُقَرَآءُ إِلَى ٱللَّهِ ۖ وَٱللَّهُ هُوَ ٱلْغَنِىُّ ٱلْحَمِيدُ إِن يَشَأْ يُذْهِبْكُمْ وَيَأْتِ بِخَلْقٍ جَدِيدٍ وَمَا ذَٰلِكَ عَلَى ٱللَّهِ بِعَزِيزٍ
„O, oameni! Voi sunteți cei care au nevoie de Allah, iar Allah nu are nevoie de nimeni, El este Cel Vrednic de Laudă. Dacă voiește, vă îndepărtează și aduce o nouă creație. Iar aceasta nu este greu pentru Allah.”
Coran, Fāṭir 35:15–17
Deși nu are nicio nevoie de făpturile Sale, El Se mândrește cu oamenii aflați în acest loc înaintea îngerilor, pentru a-i cinsti.
Faptul că Se mândrește cu ei înaintea îngerilor arată că Allah le-a iertat păcatele și le-a trecut cu vederea faptele rele. Pelerinii au venit din țări diferite, căutând mila Stăpânului robilor, dorind să dobândească mulțumirea Sa și grădinile Paradisului și să fie eliberați de Foc. Allah i-a cinstit iertându-le păcatele și Se mândrește cu ei înaintea îngerilor. Este statornicit de la Profet ﷺ că el a spus despre cel care stă la ʿArafah:
إِنَّ اللَّهَ عَزَّ وَجَلَّ يَهْبِطُ إِلَى سَمَاءِ الدُّنْيَا يُبَاهِي بِكُمُ الْمَلَائِكَةَ، يَقُولُ: عِبَادِي جَاءُونِي شُعْثًا مِنْ كُلِّ فَجٍّ عَمِيقٍ، يَرْجُونَ رَحْمَتِي، فَلَوْ كَانَتْ ذُنُوبُكُمْ كَعَدَدِ الرَّمْلِ أَوْ كَقَطْرِ الْمَطَرِ أَوْ كَزَبَدِ الْبَحْرِ، لَغَفَرْتُهَا، أَفِيضُوا عِبَادِي مَغْفُورًا لَكُمْ، وَلِمَنْ شَفَعْتُمْ لَهُ
„Allah Atotputernicul coboară la cerul cel mai de jos și Se mândrește cu voi înaintea îngerilor, spunând: «Robii Mei au venit la Mine cu părul răvășit, din toate trecătorile îndepărtate, nădăjduind mila Mea. Chiar dacă păcatele voastre ar fi cât firele de nisip, cât picăturile ploii sau cât spuma mării, le-aș ierta. Mergeți mai departe, robii Mei! Sunteți iertați, voi și cei pentru care ați mijlocit.»”25
Notele originale
Relatat de imamul Aḥmad, nr. 8047. Al-Albānī l-a considerat autentic în Ṣaḥīḥ al-jāmiʿ, nr. 1868.
Relatat de al-Bazzār în Musnad-ul său, nr. 6177. Al-Albānī l-a considerat bun în Ṣaḥīḥ al-targhīb wa-l-tarhīb, nr. 1112.