Talbiyah: înțelesuri și învățăminte

Din punct de vedere lingvistic, talbiyah este substantivul verbal al verbului labbā (لبّى), format după modelul zakkā (زكّى). Se spune: «Labbaytu bi-l-ḥajji talbiyatan» — am rostit talbiyah pentru pelerinaj. Uneori se spune și «labbaʾtu», cu hamzah, deși forma de bază nu conține hamzah. Se spune «labbaytu al-rajula» atunci când îi spui unui om «labbayk».⁹

Despre originea înțelesului ei, Ibn al-Qayyim, Allah să aibă milă de el, a spus:

„Există opt păreri despre înțelesul talbiyei:

**Prima:** un răspuns la chemarea Ta urmat de un alt răspuns. Tocmai de aceea talbiyah se repetă, pentru a arăta răspunsul neîncetat.

**A doua:** o supunere față de Tine urmată de o nouă supunere. Este legată de expresia «labbabtu al-rajula», folosită când îl apuci pe un om de gulerul hainei. De aici vine și expresia «fa-labbabtuhu bi-ridāʾihi» — l-am prins de gulerul mantiei. Sensul este: m-am supus Ție și mi-am făcut sufletul ascultător față de Tine, smerit și plecat, așa cum este adus la supunere cel prins de gulerul mantiei și apucat de haine.

**A treia:** provine din expresia «labba bi-l-makān», adică a rămas într-un loc și nu l-a părăsit. Sensul este: rămân statornic în ascultarea Ta și mă țin neabătut de ea. Aceasta este explicația aleasă de autorul lucrării al-Ṣiḥāḥ.¹⁰

**A patra:** provine din expresia «dārī talubbu dāraka» — casa mea este orientată spre casa ta și se află în fața ei. Sensul este: vin înaintea Ta cu ceea ce iubești și mă îndrept către Tine. Autorul lucrării al-Ṣiḥāḥ a transmis această explicație de la al-Khalīl.

**A cincea:** înseamnă iubire pentru Tine urmată de o nouă iubire. Este legată de expresia «imraʾah labbah», folosită pentru o femeie care își iubește copilul.

**A șasea:** este luată din lubb al-shayʾ, miezul curat al unui lucru. De aici vin expresia «lubb al-ṭaʿām» — partea aleasă a hranei — și lubb al omului, adică mintea și inima sa. Sensul este: Ți-am consacrat cu sinceritate mintea și inima mea și Ți-am închinat partea cea mai lăuntrică și mai curată a ființei mele.

**A șaptea:** provine din expresiile «fulān rakhiyy al-labab» și «fī lababin rakhiyyin», care descriu o stare de larghețe și un piept deschis. Sensul este: am pieptul deschis și inima largă pentru a primi chemarea Ta și a-i răspunde; mă îndrept către Tine cu inima deschisă, așa cum cel care iubește se îndreaptă către cel iubit, fără silă și fără forțare.

**A opta:** provine din al-ilbāb, care înseamnă apropiere. Sensul este: mă apropii de Tine iar și iar, asemenea celui care iubește și se apropie de cel iubit.”¹¹

Pe scurt, adevărul talbiyei este răspunsul la chemarea lui Allah, supunerea față de porunca Sa, împlinirea Legii Sale, plecarea în fața hotărârii Sale și intrarea în ascultarea Sa. Prin ea, pelerinul intră în ascultarea lui Allah și se angajează să Îi urmeze porunca și să se supună Legii Sale. El arată că împlinește porunca Stăpânului, Creatorului și Ocrotitorului său, care l-a chemat la pelerinaj.

Deși acest pelerinaj îl costă multă avere, oboseală și trudă, el răspunde chemării:

Răspund chemării Tale, o, Allah, răspund chemării Tale!

Adică un răspuns urmat de un alt răspuns, o ascultare urmată de o nouă ascultare, o împlinire a poruncilor urmată de o nouă împlinire și o supunere urmată de o altă supunere.

Ibn al-Qayyim, Allah să aibă milă de el, a descris această priveliște măreață astfel:

În deșert proclamă: „Răspundem chemării Tale, Domnul nostru! Ție Îți aparțin stăpânirea și lauda pe care Tu o cunoști.”

El i-a chemat, iar ei I-au răspuns cu bunăvoire și iubire; Iar când L-au chemat, El era mai aproape de ei decât erau ei de El.

Îi vezi pe cămile istovite, cu părul vâlvoi, Prăfuiți, dar în această stare sunt mai veseli și mai mulțumiți.

Din râvnă și-au părăsit ținuturile și familiile; Nu i-au oprit plăcerile lor și traiul răsfățat.

Din ținuturile și trecătorile pământului pornesc, Pe jos ori călare, și lui Allah I s-au supus.¹²

Așadar, cel pe care Allah l-a cinstit cu această talbiyah și cu acest răspuns la chemarea Sa trebuie să se întoarcă din pelerinajul la Casa cea Sfântă a lui Allah cu acest folos măreț și cu acest rod însemnat: stăruința în împlinirea poruncilor lui Allah, în supunerea față de El și în răspunsul la chemarea Sa, în toate faptele de ascultare și toate felurile de adorare, precum și ferirea de cele oprite și interzise.