Text integral · Pasaje · 19
Talbiyah, îndreptarea sufletelor și îndepărtarea de cele interzise
Printre foloasele talbiyei se numără faptul că ea șlefuiește sufletul celui care o rostește, îi îndreaptă inima și îl ajută să se îndepărteze de cele interzise. Încă de când începe să rostească talbiyah, pelerinul se angajează să stea departe de toate lucrurile oprite în starea de iḥrām, așa cum a spus Preaînaltul:
ٱلْحَجُّ أَشْهُرٌ مَّعْلُومَـٰتٌ ۚ فَمَن فَرَضَ فِيهِنَّ ٱلْحَجَّ فَلَا رَفَثَ وَلَا فُسُوقَ وَلَا جِدَالَ فِى ٱلْحَجِّ
Pelerinajul are loc în luni cunoscute. Cel care se angajează să săvârșească pelerinajul în ele să nu aibă relații intime, să nu săvârșească păcate și să nu se certe în timpul pelerinajului.
Coran, al-Baqarah 2:197 (fragment)
Profetul ﷺ spune:
مَنْ حَجَّ لِلَّهِ فَلَمْ يَرْفُثْ وَلَمْ يَفْسُقْ رَجَعَ كَيَوْمِ وَلَدَتْهُ أُمُّهُ
„Cel care săvârșește pelerinajul pentru Allah, fără să aibă relații intime și fără să săvârșească păcate, se întoarce ca în ziua în care l-a născut mama sa.”24
Îl vezi cât de disciplinat este în ritualurile sale și cum îi întreabă mereu pe oamenii învățați, cu întrebări amănunțite, despre cele de la care este oprit, pentru ca pelerinajul lui să fie ferit de păcat și de încălcări. Se ferește de atingerea parfumului, are grijă să nu își taie din păr, evită să își acopere capul și procedează la fel în privința celorlalte lucruri oprite în iḥrām.
Dacă astfel este starea lui când părăsește și se îndepărtează de interdicțiile pelerinajului, cum ar trebui să fie starea lui față de marile păcate și de fărădelegile grave?! Îi răspunde el Stăpânului său îndepărtându-se și ferindu-se de ele?! Sau își murdărește sufletul prin păcate nimicitoare, nelegiuiri și neascultare?
De aceea, când Profetul ﷺ le-a vorbit oamenilor la pelerinaj, le-a spus:
أَلَا إِنَّمَا هُنَّ أَرْبَعٌ: أَنْ لَا تُشْرِكُوا بِاللَّهِ شَيْئًا، وَلَا تَقْتُلُوا النَّفْسَ الَّتِي حَرَّمَ اللَّهُ إِلَّا بِالْحَقِّ، وَلَا تَزْنُوا، وَلَا تَسْرِقُوا
„Luați aminte! Sunt patru: să nu Îi faceți niciun asociat lui Allah, să nu ucideți sufletul pe care Allah l-a făcut inviolabil decât cu drept, să nu săvârșiți adulter și să nu furați.”25
Tot la pelerinaj, el a spus:
فَإِنَّ دِمَاءَكُمْ وَأَمْوَالَكُمْ وَأَعْرَاضَكُمْ عَلَيْكُمْ حَرَامٌ، كَحُرْمَةِ يَوْمِكُمْ هَذَا، فِي بَلَدِكُمْ هَذَا، فِي شَهْرِكُمْ هَذَا
„Sângele vostru, averile voastre și onoarea voastră vă sunt inviolabile, asemenea sfințeniei acestei zile a voastre, în această cetate a voastră, în această lună a voastră.”26
De asemenea, la pelerinaj, el ﷺ a spus:
الْمُجَاهِدُ مَنْ جَاهَدَ نَفْسَهُ فِي طَاعَةِ اللَّهِ، وَالْمُهَاجِرُ مَنْ هَجَرَ الْخَطَايَا وَالذُّنُوبَ
„Cel care se străduiește este acela care se luptă cu propriul suflet pentru a-L asculta pe Allah, iar cel care emigrează este acela care părăsește greșelile și păcatele.”27
Așadar, în pelerinajul său, Trimisul lui Allah ﷺ a vorbit pe larg despre evitarea lucrurilor interzise și a celor oprite, căci pelerinajul este o mare ocazie de a trece de la o stare rea la una bună și desăvârșită și de la neascultare și păcate la ascultare și la fapte care apropie de Allah. Omul se întoarce astfel din pelerinaj cu o pagină nouă și într-o stare diferită de cea în care se afla.
De aceea, învățații spun că unul dintre semnele primirii pelerinajului este ca starea robului după pelerinaj să fie mai bună decât cea de dinainte. Una dintre dovezi este cuvântul Stăpânului nostru:
وَمَن يَقْتَرِفْ حَسَنَةً
Iar celui care dobândește o faptă bună,
Coran, al-Shūrā 42:23 (fragment)
adică o faptă de ascultare și de adorare a lui Allah,
نَّزِدْ لَهُۥ فِيهَا حُسْنًا
îi vom spori binele în ea.
Coran, al-Shūrā 42:23 (fragment)
Allah îi deschide inima, îi ușurează lucrurile și îi dă izbândă să săvârșească alte fapte de ascultare. Când omul iese din ascultarea pelerinajului după ce l-a împlinit bine, binele de care are parte sporește după pelerinaj și i se deschid porțile binelui prin harul și binefacerea lui Allah. Aceasta este un mijloc pentru dobândirea mulțumirii Sale și a cinstirii de a câștiga grădinile desfătării. Profetul ﷺ a spus:
وَالْحَجُّ الْمَبْرُورُ لَيْسَ لَهُ جَزَاءٌ إِلَّا الْجَنَّةُ
„Pelerinajul primit nu are altă răsplată decât Raiul.”28
Notele originale
Relatat de al-Bukhārī în al-Ṣaḥīḥ (1521), a cărui formulare este citată, și de Muslim în al-Ṣaḥīḥ (1350).
Relatat de Aḥmad în al-Musnad (18990); al-Albānī a declarat autentic lanțul său în al-Silsilah al-Ṣaḥīḥah (1759).
Relatat de al-Bukhārī în al-Ṣaḥīḥ (1739), din relatarea lui Ibn ʿAbbās, și de Muslim în al-Ṣaḥīḥ (1679), din relatarea lui Abū Bakrah.
Relatat de Aḥmad în al-Musnad (23958); al-Albānī l-a declarat autentic în al-Silsilah al-Ṣaḥīḥah (549).
Relatat de al-Bukhārī în al-Ṣaḥīḥ (1773) și de Muslim în al-Ṣaḥīḥ (1349).