Talbiyah: înțelesuri și învățăminte

Cuvintele talbiyei sunt cuvinte prin care se afirmă unicitatea lui Allah. Așa s-a relatat de la Jābir ibn ʿAbd Allāh, Allah să fie mulțumit de amândoi, în lunga sa relatare în care a descris pelerinajul Profetului ﷺ. El a spus: „Atunci a rostit cu glas tare mărturisirea unicității lui Allah:”

„Răspund chemării Tale, o, Allah, răspund chemării Tale! Răspund chemării Tale, Tu nu ai niciun asociat, răspund chemării Tale! Cu adevărat, lauda și binefacerea Îți aparțin, precum și stăpânirea. Tu nu ai niciun asociat.”¹⁶

El a numit, așadar, cuvintele talbiyei „mărturisirea unicității”. Ele sunt cuvinte de afirmare a unicității lui Allah, de sinceritate față de El, de respingere a asocierii și de dezicere de aceasta.

De aceea, repetarea acestor cuvinte de către pelerin în deplasările sale din timpul pelerinajului înseamnă reînnoirea monoteismului, întărirea lui în inimă și sporirea locului pe care îl ocupă în suflet. Începutul lor este: „Răspund chemării Tale, o, Allah, răspund chemării Tale! Răspund chemării Tale, Tu nu ai niciun asociat, răspund chemării Tale!”, iar sfârșitul lor este: „Cu adevărat, lauda și binefacerea Îți aparțin, precum și stăpânirea. Tu nu ai niciun asociat.” Astfel, ele reunesc, la început și la sfârșit, cele două feluri ale monoteismului: cel practic și cel întemeiat pe cunoaștere. Căci monoteismul pentru care Allah ne-a creat este de două feluri:

**Primul: monoteismul practic**, adică adorarea numai a lui Allah și închinarea sinceră a religiei numai Lui. Allah a spus:

Nu i-am creat pe djinni și pe oameni decât ca să Mă adore.

Adică să Îl adore numai pe Allah, închinându-I Lui religia cu sinceritate. Acesta este cuprins în talbiyah, în cuvintele: „Răspund chemării Tale, o, Allah, răspund chemării Tale! Răspund chemării Tale, Tu nu ai niciun asociat, răspund chemării Tale!”

**Al doilea: monoteismul întemeiat pe cunoaștere**, adică a-L cunoaște pe Allah, măreția, slava, desăvârșirea și maiestatea Sa, domnia, stăpânirea și cârmuirea Sa, precum și harul și binefacerile Sale față de robi. El, Preaînaltul, a spus:

Allah este Cel care a creat șapte ceruri și tot atâtea pământuri. Porunca coboară între ele, pentru ca voi să știți că Allah are putere asupra tuturor lucrurilor și că Allah cuprinde toate lucrurile cu știința Sa.

El a arătat astfel că scopul creării făpturilor este cunoașterea lui Allah, a măreției, desăvârșirii și slavei Sale, a numelor și însușirilor Sale. Acesta este cuprins în cuvintele talbiyei: „Cu adevărat, lauda și binefacerea Îți aparțin, precum și stăpânirea. Tu nu ai niciun asociat.”

Talbiyah cuprinde, așadar, cele două feluri de monoteism: începutul ei este monoteism practic, iar sfârșitul ei este monoteism întemeiat pe cunoaștere.

Tot astfel, talbiyah cuprinde cei doi stâlpi ai monoteismului: negarea și afirmarea. Mărturisirea „Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah” neagă mai întâi adorarea oricui în afară de Allah, prin cuvintele „Nu există altă divinitate”, apoi afirmă adorarea Lui în toate înțelesurile ei numai pentru Allah, prin cuvintele „în afară de Allah”.

Cuvintele celui care rostește talbiyah, „Tu nu ai niciun asociat”, cuprind latura negării, iar cuvintele sale, „Răspund chemării Tale, o, Allah, răspund chemării Tale!”, cuprind latura afirmării.

Când pelerinul repetă cuvintele talbiyei, simțind înțelesul și semnificația lor, monoteismul se adâncește în inima sa, se reînnoiește în sufletul său și își sporește roadele: sinceritatea față de Allah. Însă cel care le rostește fără să le înțeleagă înțelesul și fără să știe ce arată ele — cu atât mai puțin să le împlinească scopul — poate ajunge să facă tocmai ceea ce le contrazice.

De aceea, printre cei care rostesc talbiyah se poate găsi câte unul care spune în ruga sa: „Ajutor, cutare! Ajută-mă, cutare!”, căutând refugiu și cerând salvare altcuiva decât lui Allah! Unde mai sunt atunci cuvintele „Răspund chemării Tale, Tu nu ai niciun asociat”?! Unde sunt „Cu adevărat, lauda și binefacerea Îți aparțin, precum și stăpânirea”?! Unde este credința sa că numai Allah deține stăpânirea, dăruirea, harul și binefacerea și că întreaga cârmuire se află în mâinile lui Allah?!

Înțelesul talbiyei este, pe scurt, ca robul să Îi închine lui Allah religia cu sinceritate și să Îl adore numai pe El: cu smerenie și supunere, cu nădejde și dorință, prin rugă și teamă, prin prosternare și înclinare, prin jertfă și legământ și prin toate celelalte feluri de adorare.

Cel care rostește talbiyah cu adevărat și sinceritate nu se roagă, nu cere salvare, ajutor și sprijin decât de la Allah, nu se încrede decât în Allah și nu Îi închină nimănui altcuiva vreun act de adorare. El a spus:

Spune: „Rugăciunea mea, jertfa mea, viața mea și moartea mea Îi aparțin lui Allah, Stăpânul lumilor. El nu are niciun asociat. Aceasta mi s-a poruncit și eu sunt primul dintre musulmani.”

Ibn al-Qayyim, Allah să aibă milă de el, a spus: „Cât despre pelerinaj, el are o altă însemnătate, pe care nu o înțeleg decât cei care se țin de religia curată, cei care au primit o parte din iubire. Însemnătatea lui este prea înaltă pentru a fi cuprinsă în cuvinte. El este o însușire proprie acestei religii drepte, până într-acolo încât, în cuvintele Sale, Preaînaltul:

Închinându-vă cu sinceritate numai lui Allah.

s-a spus că înțelesul este: «pelerini». Allah a făcut din Casa Sa cea Sfântă un sprijin pentru oameni. Ea este stâlpul lumii, pe care se sprijină zidirea ei. Dacă toți oamenii ar părăsi pelerinajul pentru un an, cerul s-ar prăbuși pe pământ. Așa a spus tălmăcitorul Coranului, Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de amândoi. Casa cea Sfântă este, așadar, sprijinul lumii, iar acest sprijin dăinuiește atât timp cât la această Casă se săvârșește pelerinajul.

Pelerinajul este, astfel, însușirea proprie religiei drepte, sprijinul ei, iar rugăciunea este taina cuvintelor robului: «Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah». El se întemeiază pe monoteismul curat și pe iubirea sinceră. Înseamnă chemarea celui iubit a celor pe care îi iubește și invitarea lor la Casa Sa și la locul cinstirii Sale. De aceea, când intră în acest act de adorare, deviza lor este: «Răspund chemării Tale, o, Allah, răspund chemării Tale!», răspunsul celui care iubește la chemarea Iubitului său. Tocmai de aceea talbiyah are o asemenea însemnătate înaintea lui Allah: cu cât robul o rostește mai mult, cu atât este mai iubit și mai prețuit de Stăpânul său. Nu se mai poate opri din a spune: «Răspund chemării Tale, o, Allah, răspund chemării Tale!», până ce i se taie răsuflarea.

Cât despre tainele acestui act de adorare — intrarea în starea de iḥrām, părăsirea obiceiurilor, descoperirea capului, lepădarea hainelor obișnuite, înconjurarea Casei, șederea la ʿArafah, aruncarea pietricelelor și celelalte ritualuri ale pelerinajului — ele sunt lucruri a căror frumusețe este mărturisită de mințile sănătoase și de firile drepte. Acestea înțeleg că nu există înțelepciune mai presus de înțelepciunea Celui care le-a rânduit.”¹⁷