Metoda lui Muḥammad ibn ʿAbd al-Wahhāb în alcătuirea scrierilor sale

Sunna — Învățătura și practica Profetului Muḥammad, transmise în relatările despre el.

Hadith — Relatare despre cuvintele, faptele ori aprobările Profetului Muḥammad.

Athar — Relatare transmisă de la companioni sau de la alți înaintași, deosebită în această lucrare de hadithul profetic.

Tawḥīd — Unicitatea lui Allah; în discuția despre adorare, a-L adora numai pe Allah.

Șirk — Asocierea altcuiva cu Allah în ceea ce Îi aparține numai Lui, în special în adorare.

Bidʿa — Inovație introdusă în religie, contrară Cărții, Sunnei și căii înaintașilor.

Fiqh — Înțelegerea religiei; în capitolul juridic, cunoașterea normelor practice și a dovezilor lor.

Madhhab — Școală sau cale juridică de studiere și înțelegere a normelor islamice.

Taqlīd — Urmarea părerii unui învățat fără cercetarea dovezii ei, deosebită în text de folosirea înțelegerii sale pentru a ajunge la dovadă.

Salaf — Înaintașii acestei comunități: companionii și cei care le-au urmat cu bună purtare.

Najd — În sensul de bază explicat în text, ținut înalt, opus unui ținut jos; identificarea geografică a termenului în relatările citate este discutată de autor.

Ṭāghūt — Ceea ce este adorat în locul lui Allah și de care porunca revelată cere îndepărtarea.

Ṭayālisān — Mantii sau pelerine, amintite în relatarea despre cei care îl vor urma pe ad-Dajjāl.