Metoda lui Muḥammad ibn ʿAbd al-Wahhāb în alcătuirea scrierilor sale

Prioritățile șeicului și imamului în alcătuirea scrierilor

Chemarea șeicului Muḥammad ibn ʿAbd al-Wahhāb — Allah să aibă milă de el — este întemeiată pe Cartea lui Allah și pe Sunna Trimisului Său ﷺ, precum și pe lămurirea crezului sănătos, desprins din aceste două izvoare limpezi. De aceea, prioritățile sale în scris au fost explicarea crezului, preocuparea pentru înțelesurile cuvintelor lui Allah, Puternic și Măreț, cunoașterea hadithurilor Trimisului ﷺ și explicarea normelor juridice întemeiate pe textele Legii. Preocuparea sa dintâi și cea mai mare parte a atenției sale s-au îndreptat spre lămurirea unicității adorării, pentru care au fost trimiși trimișii și au fost pogorâte Cărțile. Allah, Puternic și Măreț, a spus:

„Noi am trimis în fiecare comunitate un trimis: «Adorați-L pe Allah și feriți-vă de ṭāghūt!»”

Și a spus:

„Noi nu am trimis înaintea ta niciun trimis fără să-i revelăm: «Nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de Mine, așadar adorați-Mă!»”

A alcătuit astfel numeroase cărți despre unicitatea lui Allah. Cele mai importante sunt Kitāb at-tawḥīd alladhī huwa ḥaqqu llāhi ʿalā l-ʿabīd, Al-Uṣūl ath-thalātha wa-adillatuhā și Kașf aș-șubuhāt.

Metoda sa de alcătuire a cărții Kitāb at-tawḥīd

Kitāb at-tawḥīd alladhī huwa ḥaqqu llāhi ʿalā l-ʿabīd este cea mai importantă și cea mai amplă carte a șeicului — Allah să aibă milă de el — despre crez. Cuprinde șaizeci și șase de capitole. Primul este „Virtutea unicității lui Allah și păcatele pe care aceasta le ispășește”, iar ultimul este capitolul despre cuvântul lui Allah Preaînaltul:

„Ei nu L-au prețuit pe Allah după adevărata Sa măreție, iar întregul pământ va fi în Pumnul Său în Ziua Învierii…”

Înaintea primului capitol a pus titlul „Cartea unicității lui Allah”, sub care a redat cinci versete, un hadith și o relatare de la un companion. Versetele sunt cuvintele lui Allah, Puternic și Măreț:

„Nu i-am creat pe djinni și pe oameni decât ca să Mă adore.”

Și cuvintele Sale:

„Noi am trimis în fiecare comunitate un trimis: «Adorați-L pe Allah și feriți-vă de ṭāghūt!»”

Și cuvintele Sale:

„Domnul tău a hotărât să nu adorați pe nimeni în afară de El și să vă purtați bine cu părinții.”

Și cuvintele Sale:

„Adorați-L pe Allah și nu-I asociați nimic!”

Și cuvintele Sale:

„Spune: «Veniți să vă citesc ceea ce Domnul vostru v-a oprit: să nu-I asociați nimic…»”

După versetele din Sura al-Anʿām a redat relatarea lui Ibn Masʿūd — Allah să fie mulțumit de el — privitoare la ele. Apoi a redat hadithul lui Muʿādh ibn Jabal — Allah să fie mulțumit de el —, asupra autenticității căruia există acord, despre dreptul lui Allah asupra robilor și dreptul robilor asupra lui Allah. Metoda sa de alcătuire a cărții cuprinde următoarele:

1. De la începutul până la sfârșitul cărții, șeicul și imamul prezintă versete, hadithuri și relatări de la înaintașii comunității: companionii și cei de după ei care le-au urmat calea și metoda. Această lucrare seamănă cu felul în care imamul al-Bukhārī — Allah să aibă milă de el — a alcătuit Al-Jāmiʿ aṣ-ṣaḥīḥ, în special Cartea unicității lui Allah, ultima carte din Ṣaḥīḥ al-Bukhārī. Acolo, metoda lui al-Bukhārī este să prezinte versete, hadithuri și relatări. Cartea unicității lui Allah din Ṣaḥīḥ al-Bukhārī are cincizeci și opt de capitole. Primul este „Cele relatate despre chemarea de către Profet ﷺ a comunității sale la unicitatea lui Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul”. El a inclus acolo hadithul lui Muʿādh ibn Jabal — Allah să fie mulțumit de el — despre dreptul lui Allah asupra robilor și dreptul robilor asupra lui Allah. Numărul capitolelor despre unicitatea lui Allah la imamul al-Bukhārī și la imamul Muḥammad ibn ʿAbd al-Wahhāb este apropiat: în Aṣ-Ṣaḥīḥ sunt cincizeci și opt, iar la imamul Muḥammad ibn ʿAbd al-Wahhāb sunt șaizeci și șase.

2. Când prezintă versetele, hadithurile și relatările, așază mai întâi versetele, apoi hadithurile și apoi relatările. Excepția este atunci când o relatare este legată de un verset sau de un hadith: o pune înainte datorită acelei legături.

3. Cartea cuprinde versete, hadithuri și relatări, iar prin aceasta valoarea și rangul ei sunt înalte. Șeicul — Allah să aibă milă de el — nu are în ea alte cuvinte proprii decât chestiunile pe care le prezintă la sfârșitul fiecărui capitol, deduse din versete, hadithuri și relatări. Acestea arată puterea înțelegerii sale și precizia deducțiilor sale și le ascut mintea celor care caută cunoașterea, ajutându-i să identifice pasajele din care au fost deduse chestiunile respective.

4. Capitolele acestei cărți afirmă unicitatea lui Allah, adică adorarea numai a Lui, și avertizează împotriva a ceea ce contrazice însăși temelia acestei unicități — asocierea cu Allah — sau desăvârșirea ei — asocierea mică și inovațiile religioase. Printre capitolele din Kitāb at-tawḥīd care afirmă unicitatea lui Allah sunt: „Virtutea unicității lui Allah și păcatele pe care aceasta le ispășește”; „Cel care înfăptuiește cu adevărat unicitatea lui Allah va intra în Rai fără socoteală și fără pedeapsă”; „Chemarea la mărturisirea că nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de Allah”; „Explicarea unicității lui Allah și a mărturisirii că nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de Allah”.

Printre capitolele despre ceea ce contrazice temelia unicității lui Allah, adică asocierea, se află: „A cere ajutor în primejdie altcuiva decât lui Allah sau a invoca pe altcineva este o formă de asociere”; „Cele relatate despre sacrificarea pentru altcineva decât Allah”; „A face un legământ de adorare pentru altcineva decât Allah este o formă de asociere”; „A cere ocrotire altcuiva decât lui Allah este o formă de asociere”; capitolul despre cuvântul lui Allah Preaînaltul:

„Îi asociază ei ceea ce nu creează nimic, ci este creat, și care nu le poate da niciun ajutor…?”

Și capitolul despre cuvântul lui Allah Preaînaltul:

„Nu-I faceți, așadar, semeni lui Allah, de vreme ce știți!”

Printre capitolele despre ceea ce contrazice desăvârșirea unicității lui Allah, adică inovațiile religioase și asocierea mică, se află: „Cele relatate despre faptul că exagerarea în privința oamenilor drepți a fost pricina necredinței urmașilor lui Adam și a părăsirii religiei lor”; „Avertizarea aspră privind adorarea lui Allah lângă mormântul unui om drept; cum rămâne atunci cu adorarea celui îngropat acolo?!”; „Cele relatate despre faptul că exagerarea în privința mormintelor oamenilor drepți le transformă în idoli adorați în locul lui Allah”; „Felul în care Cel Ales ﷺ a apărat unicitatea lui Allah și a închis orice cale care duce la asociere”; „A spune: «Ceea ce Allah voiește și tu voiești»”.