Greșeli săvârșite de unii pelerini

Este stabilit că Profetul ﷺ a aruncat șapte pietricele la Jamrat al-ʿAqabah — ultima jamrah, cea dinspre Mecca — în cursul dimineții zilei jertfei, spunând Allāhu akbar la fiecare pietricică.³⁰ Fiecare era de mărimea pietricelelor folosite la aruncarea prin pocnire cu degetele, adică puțin mai mare decât un bob de năut.

În Sunan an-Nasāʾī, al-Faḍl ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de amândoi — care călărea în spatele Profetului ﷺ de la Muzdalifah spre Minā — a relatat: „El” — adică Profetul ﷺ — „a coborât în Muḥassir și a spus: «Folosiți pietricele de mărimea celor aruncate prin pocnire cu degetele, cu care se aruncă la jamrah.»” Relatatorul a spus: „Profetul ﷺ făcea un gest cu mâna asemenea celui care aruncă prin pocnire cu degetele.”³¹

În Musnadul imamului Aḥmad, de la Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de amândoi — Yaḥyā a spus: „ʿAwf nu știe dacă era ʿAbd Allāh ori al-Faḍl” — se relatează: „În dimineața aruncării la al-ʿAqabah, Trimisul lui Allah ﷺ mi-a spus, pe când se afla pe animalul său de călărie: «Hai, adună-mi!» I-am adunat pietricele de mărimea celor aruncate prin pocnire cu degetele. Le-a așezat în palmă și a spus de două ori: «Cu unele ca acestea.» A făcut un gest cu mâna” — Yaḥyā a arătat că o ridicase — „și a spus: «Feriți-vă de exagerare! Cei dinaintea voastră au pierit din pricina exagerării în religie.»”³²

Umm Sulaymān, fiica lui ʿAmr ibn al-Aḥwaṣ, Allah să fie mulțumit de ea, a spus: „L-am văzut pe Profet ﷺ în ziua jertfei, aruncând la Jamrat al-ʿAqabah din fundul văii și spunând: «O, oameni! Să nu vă omorâți unii pe alții! Când aruncați la jamrah, aruncați cu pietricele de mărimea celor folosite la aruncarea prin pocnire cu degetele.»” Relatat de Aḥmad.³³

În Ṣaḥīḥ al-Bukhārī se relatează că Ibn ʿUmar, Allah să fie mulțumit de amândoi, arunca șapte pietricele la prima jamrah, spunând Allāhu akbar după fiecare. Apoi înainta până ajungea pe un loc neted, se întorcea spre qiblah și rămânea mult timp în picioare, făcând rugi și ridicând mâinile. Apoi arunca la cea din mijloc, se îndrepta spre stânga, ajungea pe un loc neted și rămânea mult timp îndreptat spre qiblah, făcând rugi cu mâinile ridicate. Apoi arunca la Jamrat al-ʿAqabah din fundul văii, fără să se oprească după ea, și pleca. Spunea: „Așa l-am văzut pe Profet ﷺ făcând.”³⁴

Aḥmad și Abū Dāwūd au relatat de la ʿĀʾishah, Allah să fie mulțumit de ea, că Profetul ﷺ a spus: „Înconjurarea Casei, parcurgerea distanței dintre aṣ-Ṣafā și al-Marwah și aruncarea pietricelelor au fost rânduite pentru pomenirea lui Allah.”³⁵

Greșelile pe care le săvârșesc unii pelerini sunt:

1. Cred că pietricelele trebuie neapărat adunate din Muzdalifah. Se ostenesc să le adune noaptea și să le poarte cu ei în zilele petrecute la Minā. Dacă unul își pierde pietricelele, se întristează foarte mult și le cere însoțitorilor să-i dăruiască din pietricelele de Muzdalifah care le-au rămas.

Din cele de mai sus s-a înțeles că aceasta nu are temei în ceea ce s-a transmis de la Profet ﷺ. El i-a cerut lui Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de amândoi, să-i adune pietricele pe când se afla pe animalul său de călărie. Se pare că această oprire era lângă jamrah: nu s-a păstrat vreo relatare că s-ar fi oprit mai înainte, după plecarea din Muzdalifah. În plus, atunci avea nevoie de ele; nu ar fi poruncit să fie adunate mai devreme, fără folos și cu osteneala de a le purta.

2. Cred că, prin aruncarea la jamarāt, aruncă în diavoli. De aceea numesc jamarātul „diavoli” și spun: „Am aruncat în diavolul cel mare” ori „cel mic”, sau „Am aruncat în tatăl diavolilor”, înțelegând prin acesta jamrah cea mare, Jamrat al-ʿAqabah, și folosesc alte asemenea expresii nepotrivite acestor locuri de ritual.

Îi vezi aruncând pietricelele cu forță și violență, strigând și înjurându-i pe acești pretinși diavoli. Am văzut chiar pe cineva urcând pe una dintre ele și lovind-o cu încălțămintea și cu pietre mari, cu furie și înverșunare. Pietricelele aruncate de oameni îl loveau, dar el devenea tot mai furios și mai violent în lovituri. Cei din jur râdeau în hohote, de parcă ar fi asistat la o farsă teatrală. Am văzut acestea înainte să fie construite podurile și să fie înălțați stâlpii jamarātului.

Toate acestea se întemeiază pe credința că pelerinii aruncă în diavoli, credință care nu are un temei autentic pe care să se poată sprijini. Ai aflat deja înțelepciunea rânduirii aruncării la jamarāt: ea a fost rânduită pentru pomenirea lui Allah, Cel plin de măreție. De aceea Profetul ﷺ spunea Allāhu akbar după fiecare pietricică.

3. Aruncă la jamarāt cu pietre mari, cu sandale, încălțări, cizme și bucăți de lemn. Aceasta este o mare greșeală, contrară celor rânduite de Profet ﷺ pentru comunitatea sa prin faptă și poruncă. El a aruncat cu pietricele de mărimea celor folosite la aruncarea prin pocnire cu degetele, a poruncit comunității sale să arunce cu unele asemenea și a avertizat împotriva exagerării în religie. Pricina acestei mari greșeli este credința pomenită mai înainte, că ar arunca în diavoli.

4. Înaintează spre jamarāt cu violență și asprime, fără smerenie față de Allah și fără milă față de robii Săi. Din fapta lor rezultă supărări și vătămări pentru musulmani, schimburi de insulte și bătăi care prefac acest act de adorare și acest loc de ritual într-o scenă de ceartă și încăierare. Astfel, actul este îndepărtat de scopul pentru care a fost rânduit și de felul în care îl împlinea Profetul ﷺ. În Musnad, Qudāmah ibn ʿAbd Allāh ibn ʿAmmār a spus: „L-am văzut pe Profet ﷺ în ziua jertfei aruncând la Jamrat al-ʿAqabah de pe o cămilă roșcată, fără lovituri, fără îndepărtarea oamenilor și fără strigăte de «La o parte! La o parte!»”. Relatat de at-Tirmidhī, care a spus: „Ḥasan ṣaḥīḥ.”³⁶

5. Nu se opresc pentru rugă după aruncarea la prima și la a doua jamrah în zilele de Tashrīq. Ai aflat deja că, după aruncarea la acestea, Profetul ﷺ se oprea îndreptat spre qiblah, cu mâinile ridicate, și se ruga îndelung.

Oamenii renunță la această oprire din neștiința Sunnei ori din dorința multora de a se grăbi și de a încheia actul de adorare.

Ce bine ar fi dacă pelerinul ar învăța rânduielile pelerinajului înainte de a pleca, pentru a-L adora pe Allah cu bună cunoaștere și pentru a-l urma cu adevărat pe Profet ﷺ! Dacă cineva ar vrea să călătorească într-un oraș, l-ai vedea întrebând care este drumul, ca să ajungă îndrumat. Dar cel care vrea să urmeze calea ce duce la Allah și la Paradisul Său? Nu se cuvine cu atât mai mult să întrebe despre ea înainte de a porni, ca să ajungă la țintă?

6. Aruncă toate pietricelele deodată, dintr-o singură mână. Aceasta este o greșeală gravă. Învățații au spus că, dacă cineva aruncă mai multe pietricele deodată, nu i se socotește decât una. Este obligatoriu să le arunce una câte una, așa cum a făcut Profetul ﷺ.

7. Adaugă la aruncare rugi care nu s-au transmis de la Profet ﷺ, precum: „O, Allah, fă-o pricină de mulțumire pentru Cel Milostiv și de mânie pentru diavol.” Uneori rostesc aceasta și lasă takbīrul transmis de la Profet ﷺ. Mai potrivit este să se limiteze la ceea ce s-a transmis de la Profet ﷺ, fără adaos și fără scădere.

8. Nu acordă însemnătatea cuvenită îndeplinirii personale a aruncării la jamarāt: îi vezi împuternicind pe alții să arunce în locul lor, deși sunt în stare s-o facă, pentru a scăpa de îmbulzeală și de osteneala faptei. Aceasta se împotrivește poruncii lui Allah de a duce pelerinajul la îndeplinire, căci El spune:

Duceți la îndeplinire Ḥajjul și ʿUmrah pentru Allah!

Cel care este în stare să arunce are, așadar, obligația să facă aceasta el însuși și să rabde greutatea și oboseala. Pelerinajul este o formă de jihād, în care există în mod inevitabil efort și greutate. Pelerinul să se teamă de Domnul său și să-și ducă ritul la îndeplinire așa cum i-a poruncit Allah, atât cât îi stă în putere.