Greșeli săvârșite de unii pelerini

Este stabilit că Profetul ﷺ Îl preamărea pe Allah spunând Allāhu akbar ori de câte ori ajungea la Piatra Neagră.¹⁸ Între colțul yemenit și Piatra Neagră spunea:

Domnul nostru, dă-ne bine în această lume și bine în Viața de Apoi și păzește-ne de chinul Focului!¹⁹

Și a spus: „Înconjurarea Casei, parcurgerea distanței dintre aṣ-Ṣafā și al-Marwah și aruncarea pietricelelor au fost rânduite pentru pomenirea lui Allah.”²⁰

Greșeala unor oameni care fac ṭawāf constă în a stabili pentru fiecare circuit o anumită rugă, fără să spună alta. Dacă termină circuitul înainte de încheierea rugii, o întrerup, chiar dacă mai au de spus un singur cuvânt, pentru a începe ruga nouă a circuitului următor. Iar dacă termină ruga înaintea circuitului, tac. De la Profet ﷺ nu s-a transmis o rugă aparte pentru fiecare circuit al ṭawāfului. Șeicul Islamului Ibn Taymiyyah, Allah să aibă milă de el, a spus: „Nu există în el” — adică în ṭawāf — „o formulă de pomenire delimitată, transmisă de la Profet ﷺ prin poruncă, rostire ori învățare. Dimpotrivă, omul se roagă prin toate rugile îngăduite de Lege. Cât despre rugile anume pe care mulți le pomenesc pentru locul de sub jgheab și alte asemenea, ele nu au temei.”²¹

Prin urmare, cel care face ṭawāf cere binele acestei lumi și al Vieții de Apoi așa cum dorește și Îl pomenește pe Allah Preaînaltul prin orice pomenire rânduită: tasbīḥ, taḥmīd, tahlīl, takbīr ori recitarea Coranului.

O altă greșeală a unora este să ia aceste rugi scrise și să le rostească fără să le cunoască înțelesul. Uneori în ele se află greșeli de tipar ori de copiere care răstoarnă cu totul sensul: dintr-o rugă în folosul celui care face ṭawāf se face una împotriva lui. El ajunge să se roage împotriva sa fără să-și dea seama. Am auzit în această privință lucruri de-a dreptul uimitoare.

Dacă cel care face ṭawāf I-ar cere Domnului său ceea ce dorește și înțelege, urmărind înțelesul cuvintelor sale, aceasta ar fi mai bine și mai folositor pentru el și ar însemna o mai bună imitare și urmare a Trimisului lui Allah ﷺ.

O altă greșeală este ca un grup să se adune în jurul unui conducător care îi poartă în ṭawāf și le dictează ruga cu glas tare, iar ei să-l urmeze într-un singur glas. Glasurile se ridică, se face dezordine, iar ceilalți oameni care fac ṭawāf sunt tulburați, încât nu mai știu ce spun. Aceasta înlătură smerenia și îi supără pe robii lui Allah în acest loc de siguranță. Profetul ﷺ a ieșit la oameni pe când ei se rugau și recitau cu glas tare și a spus: „Fiecare dintre voi vorbește în taină cu Domnul său. Să nu vă acoperiți, așadar, unii pe alții ridicând glasul la recitarea Coranului.” Relatat de Mālik în al-Muwaṭṭaʾ.²² Ibn ʿAbd al-Barr a spus: „Este un hadith autentic.”²³

Ce bine ar fi dacă acest conducător, când ajunge cu grupul la Kaʿbah, s-ar opri și le-ar spune: „Faceți cutare lucru, spuneți cutare lucru și rugați-vă așa cum doriți”, apoi ar merge împreună cu ei în locul de ṭawāf, pentru ca niciunul să nu greșească. Astfel, ei ar face ṭawāf cu smerenie și liniște, rugându-L pe Domnul lor, cu teamă și nădejde, pentru ceea ce doresc, înțelegând și urmărind sensul cuvintelor lor, iar ceilalți ar fi feriți de supărarea produsă de ei.