Explicarea celor zece lucruri care anulează Islamul

Al șaptelea: Vrăjitoria (siḥr) - care include farmecele prin care o persoană ajunge să urăscă ceva ce înainte îi plăcea (as-sarf), sau să iubească ceva ce nu-și dorea (al-ʿaṭf). Așadar, oricine o practică sau este mulțumit ca ea să fie făcută, a comis necredință. Dovada se află în cuvintele lui Allah: „Și niciunul dintre acești doi (îngeri) nu învățau pe nimeni fără să-i spună mai întâi: «Noi suntem doar o ispită (pentru oameni), așa că nu fi necredincios.»” (Sura Al-Baqarah, 2:102)

Explicație

Acest lucru se datorează faptului că vrăjitorul, a cărui magie provine prin intermediul diavolilor (shayāṭīn), trebuie - fără îndoială - să comită forme de shirk față de jinni, pentru ca aceștia să-l ajute. Astfel, între jinn și vrăjitor se stabilește o relație reciprocă: vrăjitorul îi slujește pe jinni, iar jinni îl ajută pe el. Însă jinnul nu-l slujește pe vrăjitor decât dacă acesta comite shirk față de Allah - de exemplu:

• invocându-l în locul lui Allah,
• aducându-i sacrificii,
• sau îndeplinind alte fapte de adorare pentru el.

Diavolul îi poate ordona vrăjitorului să calce pe mushaf (Coran) cu picioarele, să urineze pe mushaf, sau să îl murdărească cu necurății.

După ce vrăjitorul comite aceste acte de necredință, diavolul îl ajută - fie informându-l despre lucruri ascunse, fie furând ceva pentru el, fie răspunzându-i atunci când acesta îi poruncește să lovească o persoană etc.

Prin urmare, oricine practică vrăjitoria sau este mulțumit cu ea, comite necredință, deoarece cel care este mulțumit de un act de kufr este asemenea celui care îl face.

Dovada se află în cuvintele lui Allah:

„Și niciunul dintre acești doi nu învățau pe nimeni fără să-i spună: «Noi suntem doar o ispită, așa că nu fi necredincios.»” (Sura Al-Baqarah, 2:102)

Aceasta este forma de vrăjitorie în care vrăjitorul colaborează cu diavolii.

Cât despre tipul de vrăjitorie în care nu există contact cu diavolii - precum cel care folosește leacuri, substanțe halucinogene sau otrăvuri pentru a le face rău oamenilor și a le lua banii pe nedrept —, dacă el consideră aceasta permisă, atunci și el a comis necredință.

Iar dacă el consideră că a lua averea oamenilor pe nedrept și a le face rău este permis, atunci a comis necredință.

Dar dacă nu consideră acest lucru permis, atunci el a comis un păcat major, deoarece nu a avut contact cu diavolii. Însă în ceea ce privește vrăjitorul care are contact cu diavolii, acela a comis un act de necredință, pentru că, în acest caz, vrăjitorul continuă să trăiască în starea de necredință.