Text integral · Pasaje · 16
Al Zecelea Anulator
Al zecelea: Îndepărtarea de religia lui Allah - prin neînvățarea ei sau prin neaplicarea ei - este un act de necredință. Dovada se află în cuvintele lui Allah: „Și cine este mai nedrept decât cel căruia i se amintesc versetele Domnului său, iar el se întoarce de la ele? Cu adevărat, Noi vom lua răzbunare de la cei vinovați.” (Sura As-Sajdah, 32:22) Nu există nicio diferență, în privința acestor zece anulatori, între cel care le comite în glumă, cel care le comite serios sau cel care le comite din teamă. Toți aceștia cad în necredință. Excepție face doar cel constrâns (forțat). Toate aceste zece lucruri se numără printre cele mai periculoase și cele mai frecvente. De aceea, musulmanul trebuie să fie precaut și să se teamă de ele pentru sine. Căutăm refugiu la Allah de ceea ce atrage mânia Sa și pedeapsa Sa dureroasă. Fie ca pacea și binecuvântările lui Allah să fie asupra celui mai bun dintre creațiile Sale, Muhammad ﷺ.
Explicație
Autorul menționează că nu există nicio diferență în ceea ce privește aceste zece anulatoare între:
- cel care le comite intenționat,
- cel care le comite în glumă,
- sau cel care le comite din frică - toți aceștia cad în necredință.
De exemplu, dacă o persoană comite unul dintre aceste acte și apoi spune: „Am glumit”, totuși devine necredincioasă, chiar dacă a făcut-o în joacă.
Dacă o face intenționat, cu convingere, este și mai evident că este necredincios. Dacă o face din teamă - tot cade în necredință.
Nimeni nu este scuzat în aceste cazuri, în afară de cel care este constrâns (forțat) - și anume cel care este pus într-o situație critică, cum ar fi atunci când cineva îi pune o sabie la gât și îi spune: „Tăgăduiește credința, altfel te vom ucide.”
Această persoană nu devine necredincioasă, cu condiția ca inima lui să rămână statornică în credință. Însă dacă inima sa se împacă cu necredința, atunci el devine necredincios.
Așadar, există cinci situații:
1. Când persoana o face intenționat → necredință
2. Când o face în glumă sau pentru a-i face pe alții să râdă → necredință
3. Când o face din frică → necredință
4. Când o face sub constrângere, dar inima lui acceptă necredința → necredință
5. Când o face sub constrângere, dar inima lui rămâne statornică în credință → nu este necredincios.
Dovada se află în cuvintele lui Allah: „Cine nu crede în Allah după ce a crezut - în afară de cel care este forțat, dar a cărui inimă este statornică în credință —, însă cei care-și deschid piepturile pentru necredință, asupra lor este mânia lui Allah și ei vor avea o pedeapsă mare.” (Sura An-Naḥl, 16:106)
Și Allah știe cel mai bine. Fie ca pacea și binecuvântările lui Allah să fie asupra Profetului nostru Muhammad ﷺ, asupra familiei sale și companionilor săi.