Explicarea celor zece lucruri care anulează Islamul

Al treilea: Oricine nu-i consideră pe politeiști drept necredincioși, sau are îndoieli în privința necredinței lor, sau consideră că religiile și credințele lor sunt corecte, a căzut în necredință.

Explicație

Sensul acestui anulator este: ca o persoană să nu creadă că politeiștii se află în necredință.

Termenul „politeiști” este unul general și îi include pe toți cei care nu cred - deci orice necredincios este un politeist. Așadar, oricine nu consideră un necredincios drept necredincios, el însuși devine necredincios, la fel ca acela.

De exemplu, oricine nu-i consideră pe evrei, creștini, magieni (adoratorii focului), închinători la idoli, ipocriți sau comuniști drept necredincioși, atunci el însuși este necredincios. La fel și cel care are îndoieli în privința necredinței lor - cum ar fi cineva care spune: „Nu sunt sigur, este posibil ca evreii să fie pe adevăr.” Sau zice: „Este în regulă ca oamenii să urmeze iudaismul, creștinismul sau islamul - toate sunt religii cerești.”

Așa cum spun unii în zilele noastre, chemând la „unirea celor trei religii”. Oricine crede astfel este necredincios.

Omul trebuie să creadă cu convingere că evreii sunt necredincioși și că religia lor este falsă. El trebuie să se dezică de ei și de religia lor, să îi urască și să manifeste vrăjmășie față de ei de dragul lui Allah. La fel și față de creștini - trebuie să creadă că sunt necredincioși. La fel și față de închinătorii la idoli, magieni și toate celelalte tipuri de necredincioși. De asemenea, o persoană comite necredință dacă se îndoiește că aceștia sunt necredincioși - de exemplu, dacă spune: „Nu știu dacă evreii sunt necredincioși sau nu, poate că sunt pe adevăr.” Aceasta este necredință. Trebuie să fie convins și ferm că ei se află în necredință.

La fel, devine necredincios și cel care consideră că religiile lor sunt corecte, spunând: „Ei sunt pe o religie adevărată” sau „religia lor este dreaptă”. Aceasta îl face necredincios la fel ca ei. Motivul este că oricine nu-i consideră pe politeiști drept necredincioși, nu a necrezut în ṭāghūt (divinitățile și religiile false).

Iar tawḥīd-ul (unicitatea lui Allah) nu poate exista decât prin două lucruri:

1. Credința în Allah, și

2. Necredința în ṭāghūt (divinitățile sau religiile false).

Așadar, oricine nu-i consideră pe politeiști, evrei și creștini drept necredincioși, nu a respins religia falsă (ṭāghūt). Prin urmare, tawḥīd-ul său nu este valid și nu are credință (īmān).

Aceste două condiții sunt esențiale pentru tawḥīd:

1. Respingerea ṭāghūt-ului, și

2. Credința în Allah.

Acest sens este cuprins în expresia „Lā ilāha illā Allāh” (Nu există divinitate vrednică de adorare în afară de Allah).

• „Lā ilāha” (Nu există divinitate vrednică de adorare): reprezintă respingerea ṭāghūt- ului.
• „illā Allāh” (în afară de Allah): reprezintă credința în Allah.

Aceasta, pentru că „Lā ilāha illā Allāh” neagă toate formele de adorare îndreptate către altcineva decât Allah. A necrede în ṭāghūt înseamnă a respinge și a nega orice adorare făcută altcuiva decât lui Allah, a te dezice de ea și de cei care o practică, și a le arăta dușmănie de dragul lui Allah.

Aceasta este semnificația expresiei „a necrede în ṭāghūt”.

Așadar, dușmănia față de politeiști și ura față de ei de dragul lui Allah sunt obligatorii.

Allah spune despre Ibrahim (Avraam):

„Aveți într-adevăr o frumoasă pildă în Ibrahim și în cei care erau cu el, când le-au spus poporului lor: «Noi ne dezicem de voi și de ceea ce adorați în afară de Allah. Noi vă respingem, iar între noi și voi s-a arătat vrăjmășie și ură pentru totdeauna, până când veți crede numai în Allah.»” (Sura Al-Mumtaḥanah, 60:4) Aceasta este Hanīfiyyah, religia dreaptă a lui Ibrahim - să-L adori pe Allah cu sinceritate, dedicând întreaga religie numai Lui, și să te dezici de adorarea oricărui altceva în afară de El, respingând-o și urând-o, în timp ce îi urăști și te opui celor care o practică.