De ce diferă învățații

Dovada a ajuns la învățat, dar el a înțeles din ea altceva decât sensul urmărit.

Vom da două exemple.

Primul este din Carte, iar al doilea din Sunnah.

**1. Din Coran:** Allah Preaînaltul spune:

Învățații — Allah să aibă milă de ei — au avut opinii diferite asupra sensului cuvintelor „ori ați atins femeile”. Unii au înțeles că este vorba despre orice atingere; alții, despre atingerea însoțită de dorință; iar alții au înțeles că este vorba despre raportul conjugal. Aceasta din urmă era opinia lui Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de amândoi.

Dacă meditezi asupra versetului, vei vedea că dreptatea este de partea celui care consideră că este vorba despre raportul conjugal. Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, a menționat două feluri de purificare cu apă: purificarea de impuritatea rituală minoră și de cea majoră.

În privința impurității minore, El spune:

Iar în privința impurității majore, spune:

Elocvența și claritatea exprimării cer ca, și în cazul purificării prin *tayammum*, să fie menționate cele două situații care impun aceste purificări. Cuvintele Sale:

arată situația care impune purificarea de impuritatea rituală minoră. Iar cuvintele Sale:

arată situația care impune purificarea de impuritatea rituală majoră.

Dacă am înțelege aici „atingerea” în sensul atingerii propriu-zise, versetul ar menționa două situații care impun purificarea de impuritatea minoră și niciuna care să impună purificarea de impuritatea majoră. Aceasta ar contrazice elocvența Coranului. Cei care au înțeles că versetul se referă la orice atingere au spus că abluțiunea unui bărbat se anulează dacă atinge pielea unei femei. Alții au spus că se anulează dacă o atinge cu dorință și nu se anulează dacă atingerea este fără dorință. Opinia corectă este că abluțiunea nu se anulează în niciuna dintre cele două situații. S-a relatat că Trimisul lui Allah, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa, a sărutat-o pe una dintre soțiile sale, apoi a mers la rugăciune fără să își refacă abluțiunea.²⁵ Relatarea a venit pe mai multe căi care se întăresc reciproc.

**2. Din Sunnah:** când Trimisul lui Allah, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa, s-a întors din bătălia Confederaților și a lăsat armele, a venit Jibrīl și i-a spus: „Noi nu am lăsat armele; pornește împotriva celor din Banū Qurayẓah.” Trimisul lui Allah le-a poruncit companionilor să plece și a spus: „Nimeni să nu facă rugăciunea de ʿAṣr decât la Banū Qurayẓah.”²⁶ Companionii au înțeles diferit aceste cuvinte. Unii au considerat că Trimisul dorea să se grăbească la drum, astfel încât să ajungă la Banū Qurayẓah înainte de intrarea timpului rugăciunii de ʿAṣr. Când timpul rugăciunii a venit și ei se aflau încă pe drum, s-au rugat și nu au amânat rugăciunea până la ieșirea timpului ei.

Alții au înțeles că Trimisul lui Allah dorea să nu se roage decât după ce ajungeau la Banū Qurayẓah. Au amânat-o până au ajuns acolo și astfel au făcut-o după ieșirea timpului ei.

Fără îndoială, dreptatea este de partea celor care s-au rugat în timpul prescris, deoarece textele privind obligativitatea rugăciunii la timpul ei sunt clare și neechivoce, în vreme ce acest text poate fi înțeles în mai multe feluri. Metoda corectă de înțelegere este să interpretăm textul susceptibil de mai multe înțelesuri în lumina celui neechivoc.

Așadar, una dintre cauzele divergențelor este înțelegerea dovezii într-un alt sens decât cel urmărit de Allah și de Trimisul Său. Aceasta este a patra cauză.