De ce diferă învățații

Dovada nu a ajuns la cel care a susținut o opinie diferită și a greșit în hotărârea sa.

Această cauză nu îi privește numai pe cei de după companioni, ci se întâlnește atât la companioni, cât și la cei care au venit după ei. Vom da două exemple de acest fel care s-au petrecut în vremea companionilor.

**Primul exemplu:** știm din relatarea consemnată în Ṣaḥīḥ al-Bukhārī și în alte culegeri că emirul credincioșilor, ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb — Allah să fie mulțumit de el — a plecat spre ținutul al-Shām. Pe drum i s-a spus că acolo izbucnise o epidemie de ciumă. S-a oprit și a început să se consulte cu companionii — Allah să fie mulțumit de ei. I-a consultat pe emigranți și pe anṣāri, iar aceștia au avut două opinii diferite. Opinia care a cântărit mai mult a fost aceea de a se întoarce.

În timpul acestor discuții și consultări a venit ʿAbd al-Raḥmān ibn ʿAwf, care lipsise pentru a rezolva o trebuință. El a spus: „Am cunoaștere despre această chestiune. L-am auzit pe Trimisul lui Allah, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa, spunând: «Dacă auziți că ea a izbucnit într-un ținut, nu intrați în el. Iar dacă izbucnește acolo unde vă aflați, nu ieșiți fugind de ea.»”¹² Această hotărâre le fusese necunoscută chiar și marilor companioni dintre emigranți și anṣāri, până când a venit ʿAbd al-Raḥmān și le-a transmis acest hadith.

**Un alt exemplu:** ʿAlī ibn Abī Ṭālib — Allah să fie mulțumit de el — și ʿAbd Allāh ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de amândoi — considerau că femeia însărcinată căreia îi moare soțul trebuie să respecte perioada de așteptare până la împlinirea celui mai lung dintre cele două termene: patru luni și zece zile sau nașterea copilului. Potrivit lor, dacă năștea înainte de împlinirea celor patru luni și zece zile, perioada de așteptare nu se încheia, ci continua până la împlinirea acestora. Dacă cele patru luni și zece zile treceau înainte să nască, ea rămânea în perioada de așteptare până năștea. Aceasta deoarece Allah Preaînaltul spune:

Și El spune:

Între cele două versete există o relație în care fiecare este general într-o privință și particular în alta. Îmbinarea a două texte aflate într-o asemenea relație se face prin adoptarea situației care le împlinește pe amândouă. Nu exista altă cale de a face aceasta decât cea urmată de ʿAlī și Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de ei. Sunnah oferă însă o lămurire care are întâietate față de acest raționament. S-a transmis în mod autentic de la Trimisul lui Allah, în relatarea despre Subayʿah al-Aslamiyyah, că ea a născut la câteva nopți după moartea soțului, iar Trimisul lui Allah i-a îngăduit să se recăsătorească.¹⁵ Aceasta înseamnă că aplicăm versetul din sura aṭ-Ṭalāq, numită și „sura cea mică a Femeilor”, și anume caracterul general al cuvintelor Sale:

Știu cu certitudine că, dacă acest hadith ar fi ajuns la ʿAlī și la Ibn ʿAbbās, ei l-ar fi urmat fără îndoială și nu și-ar fi păstrat propria opinie.