De ce diferă învățații

Hadithul a ajuns la învățat, dar acesta l-a uitat. Preaslăvit este Cel care nu uită! Câți oameni nu uită un hadith sau chiar un verset! Într-o zi, Trimisul lui Allah, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa, i-a condus pe companioni în rugăciune și a omis din uitare un verset. Ubayy ibn Kaʿb — Allah să fie mulțumit de el — se afla printre ei. După ce a încheiat rugăciunea, Profetul i-a spus: „De ce nu mi l-ai amintit?”¹⁹ Și el era cel căruia îi era trimisă revelația! Domnul său îi spusese:

Un alt exemplu de hadith care ajunge la cineva și este apoi uitat este întâmplarea lui ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb cu ʿAmmār ibn Yāsir — Allah să fie mulțumit de amândoi. Trimisul lui Allah i-a trimis să îndeplinească o însărcinare, iar amândoi, ʿAmmār și ʿUmar, au ajuns în stare de impuritate rituală majoră. ʿAmmār a judecat după înțelegerea sa și a socotit că purificarea cu pământ este asemenea purificării cu apă. S-a rostogolit pe pământ așa cum se rostogolește un animal, pentru ca pământul să îi atingă întregul corp, așa cum ar fi trebuit să îl cuprindă apa, apoi s-a rugat. ʿUmar, în schimb, nu s-a rugat. După aceea au venit la Trimisul lui Allah, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa, iar el le-a arătat ce era corect. I-a spus lui ʿAmmār: „Ți-ar fi fost de ajuns să faci astfel cu mâinile.” A atins pământul cu mâinile o singură dată, apoi a trecut mâna stângă peste cea dreaptă și a șters dosurile palmelor și fața.

ʿAmmār — Allah să fie mulțumit de el — relata acest hadith atât înainte, cât și în timpul conducerii lui ʿUmar. Într-o zi, ʿUmar l-a chemat și l-a întrebat: „Ce este acest hadith pe care îl relatezi?” ʿAmmār i l-a spus și l-a întrebat: „Nu îți amintești când Trimisul lui Allah ne-a trimis să îndeplinim o însărcinare și am ajuns în stare de impuritate rituală majoră? Tu nu te-ai rugat, iar eu m-am rostogolit pe pământ. Atunci Profetul a spus: «Ți-ar fi fost de ajuns să faci cutare și cutare.»” ʿUmar nu și-a amintit însă întâmplarea și i-a spus: „Teme-te de Allah, o, ʿAmmār!” ʿAmmār i-a răspuns: „Dacă dorești, având în vedere ascultarea pe care Allah mi-a poruncit să ți-o dau, nu îl voi mai relata.” ʿUmar i-a spus: „Te lăsăm în răspunderea pentru ceea ce ți-ai asumat”, adică: relatează-l oamenilor.²¹

Așadar, ʿUmar uitase că Profetul stabilise purificarea cu pământ, *tayammum*, atât pentru impuritatea rituală majoră, cât și pentru cea minoră. ʿAbd Allāh ibn Masʿūd — Allah să fie mulțumit de el — i-a împărtășit opinia. Între el și Abū Mūsā — Allah să fie mulțumit de amândoi — a avut loc o discuție pe această temă. Abū Mūsā i-a amintit cuvintele lui ʿAmmār către ʿUmar, iar Ibn Masʿūd a spus: „Nu ai văzut că ʿUmar nu a fost convins de cuvintele lui ʿAmmār?” Abū Mūsā a răspuns: „Să lăsăm cuvintele lui ʿAmmār. Ce spui despre acest verset?”, referindu-se la versetul din sura al-Māʾidah. Ibn Masʿūd nu a răspuns nimic.

Fără îndoială, dreptatea este însă de partea celor care spun că persoana aflată în stare de impuritate rituală majoră face *tayammum*, la fel cum face și cea aflată în stare de impuritate rituală minoră. Ideea este că omul poate uita, iar hotărârea Legii îi poate rămâne necunoscută. Atunci poate susține o opinie pentru care este scuzat. Cel care cunoaște însă dovada nu mai are această scuză. Acestea sunt două cauze.