Cum se conduce musulmanul în vremuri de tulburare

Lauda Îi aparține lui Allah. Lauda Îi aparține lui Allah, Cel care a spus:

Lauda Îi aparține lui Allah, Cel care a spus:

Mărturisesc că nu există alt dumnezeu vrednic de adorare în afară de Allah, Singur, fără asociat: mărturisirea celui a cărui inimă și al cărui suflet au fost pătrunse de cuvântul unicității lui Allah și care a cunoscut astfel vorbele și faptele pe care Allah le iubește și de care este mulțumit.

Mărturisesc că Muḥammad este robul și Trimisul lui Allah, alesul și prietenul Său apropiat. El este vestitorul și prevenitorul: a adus vestea bună și a avertizat, a vorbit și a învățat. Ferice de cel care urmează Sunna sa, îi calcă pe urme și se călăuzește după îndrumarea sa. Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace lui, familiei sale, companionilor săi și celor care urmează călăuzirea lor până în Ziua Judecății. Acestea fiind spuse:

Fraților! Căutați adăpost la Allah, slăvit și preaînalt este El, de tulburări. Căutați adăpost la Allah de tulburările care ard religia, mintea, trupul și orice bine. Căutați adăpost la Allah de ele, căci într-o tulburare nu este niciodată vreun bine. Profetul ﷺ căuta adesea adăpost la Allah de tulburări și avertiza împotriva lor.

De aceea, când al-Bukhārī, Allah să aibă milă de el, a inclus în Ṣaḥīḥ-ul său Cartea tulburărilor, a început-o cu acest capitol: „Cuvintele lui Allah Preaînaltul: «Feriți-vă de o încercare care nu îi va lovi numai pe cei nedrepți dintre voi» și avertismentele Trimisului lui Allah ﷺ împotriva tulburărilor.”

Când vin tulburările, ele nu îl lovesc numai pe cel nedrept, ci îi lovesc pe toți. Odată venite, nu îi mai lasă celui care ar avea ceva de spus putința de a îndrepta lucrurile. Trebuie să ne ferim de ele înainte să se producă și să ne ținem cu adevărat cât mai departe de tot ce ne apropie sau ne aduce în preajma unei tulburări. Înmulțirea tulburărilor este unul dintre semnele vremurilor de pe urmă. În relatarea autentică, Profetul ﷺ a spus:

Când apar tulburările, ele aduc cu sine o stricăciune care apropie venirea Ceasului. Din mila sa față de noi, Profetul lui Allah ﷺ ne-a avertizat împotriva tuturor tulburărilor.

Allah, slăvit și preaînalt este El, ne-a avertizat prin cuvintele Sale:

Ibn Kathīr, Allah să aibă milă de el, a spus în explicarea acestui verset: „Deși cei cărora li se adresa erau companionii Trimisului lui Allah ﷺ, versetul îi cuprinde pe toți musulmanii, deoarece Profetul ﷺ avertiza împotriva tulburărilor.”

Al-Ālūsī a spus și el în comentariul său, la acest verset: „Încercarea din cuvintele «Feriți-vă de o încercare care nu îi va lovi numai pe cei nedrepți dintre voi» a fost explicată prin mai multe lucruri. Printre ele: atitudinea împăciuitoare care compromite poruncirea binelui și oprirea răului; dezbinarea și neînțelegerile; renunțarea la dezaprobarea inovațiilor atunci când apar; precum și altele.” El a spus: „Fiecare înțeles se aplică potrivit împrejurărilor.”

Adică, dacă vremea este una a dezbinării și neînțelegerii, să ne avertizăm unii pe alții cu aceste cuvinte: „Feriți-vă de o încercare care nu îi va lovi numai pe cei nedrepți dintre voi.” Feriți-vă de o dezbinare și de o neînțelegere ale căror urmări nu îl lovesc numai pe cel nedrept, ci pe toți. Efectele dezbinării și neînțelegerii, de pildă, nu se limitează la cel care a fost nedrept.

De aceea, am dorit cu acest prilej să reamintim acest lucru. Vedem, cu voia lui Allah, o trezire islamică bine îndrumată în această țară, care se ocupă de unicitatea lui Allah și susține chemarea la ea într-o vreme în care nu vedem pe alții împlinind această chemare decât pe cei pe care Allah îi voiește.

A fost, așadar, necesar să le reamintim lor și nouă tuturor că trebuie să ne îngrijim de cunoașterea folositoare, de credința înaintașilor dreptcredincioși și de credința oamenilor Sunnei și ai comunității.

Sperăm ca această trezire binecuvântată să răspândească religia lui Allah și să îi facă pe oameni să iubească Legea revelată și statornicia. Sperăm să rămână întemeiată pe cunoașterea folositoare, fiindcă tinerii noștri sunt astăzi foarte dornici de ea și de cuvintele oamenilor Sunnei și ai comunității.

De aceea, socotesc că îmi revine să le transmit, să le reamintesc și să le explic ceea ce cunosc din cuvintele învățaților noștri și ale oamenilor Sunnei și ai comunității, întemeiate pe cuvintele Celui Ales ﷺ și, mai înainte de acestea, pe cuvintele Domnului, slăvit este El.

Dacă nu se ține seama de starea tulburărilor și nu sunt privite urmările lor, viitorul va aduce o situație rea, dacă învățații nu au discernământul pătrunzător și înțelegerea dreaptă prin care să întâmpine noile împrejurări și tulburările potrivit voii lui Allah și îndrumării Trimisului Său ﷺ.

Trebuie, așadar, respectate regulile și principiile. Prin reguli, omul se păzește de greșeală. Dacă primim regulile Legii și principiile care trebuie urmate, ne ținem de ele și le urmăm calea, vom dobândi, cu voia lui Allah, binefaceri pe care nu le vom regreta niciodată.

Trebuie să cunoști regula fiecărei chestiuni, musulmanule, ca să te poți păzi de a fi târât sau de a te îndrepta singur către un lucru al cărui deznodământ bun nu îl cunoști ori despre care nu știi dacă va duce la un folos sau la un rău. Înțelegem astfel că trebuie să respectăm regulile și principiile explicate de oamenii Sunnei și ai comunității.

Ce înseamnă o regulă specifică și un principiu general? Regula specifică, într-o anumită chestiune, este ceea ce ne face cunoscut criteriul care guvernează problemele aceluiași capitol și la care se întorc ele. Principiul general este o normă cuprinzătoare la care se întorc probleme din capitole diferite.

De aceea, este necesar să primim regulile și principiile urmate de oamenii Sunnei și ai comunității. Profetul ﷺ a spus:

Da. Companionii au văzut neînțelegeri după moartea sa ﷺ și nu au fost salvați decât prin faptul că s-au ținut de principiile limpezi urmate de Cel Ales ﷺ și de califii bine îndrumați de după el.

Foloasele respectării regulilor și principiilor

În primul rând: respectarea regulilor și principiilor păzește înțelegerea musulmanului de concepții pe care Legea nu le încuviințează și îi disciplinează gândirea. Se știe că, atunci când musulmanul își formează o imagine despre o chestiune fără o regulă sau un principiu la care să se întoarcă, mintea lui poate rătăci în felurite direcții în privința conduitei sale personale, familiale, sociale sau a comunității sale. Înțelegi astfel însemnătatea acestor reguli și principii: ele disciplinează mintea musulmanului și felul în care înțelege lucrurile, din care se nasc faptele sale personale, familiale și sociale.

În al doilea rând: respectarea regulilor și principiilor mai are un folos, acela de a-l păzi pe musulman de greșeală. Dacă, în noile împrejurări sau când apar tulburări, își urmează propria părere, le analizează numai cu mintea sa și le judecă singur, fără regulile și principiile oamenilor Sunnei și ai comunității, nu este la adăpost de greșeală. Iar când greșește, urmarea nu este bună: greșeala se dezvoltă, se ramifică și se poate mări tot mai mult.

Respectarea regulilor și principiilor are, așadar, un folos foarte mare: ne păzește de greșeală. De ce? Cine a formulat aceste reguli și principii și ne-a călăuzit prin ele? Oamenii Sunnei și ai comunității, potrivit dovezilor. Cine urmează dovada și îi urmează pe oamenii Sunnei și ai comunității nu va regreta niciodată.

În al treilea rând: respectarea acestor reguli și principii îl ferește pe musulman de păcat. Dacă își urmează propria părere — sau dacă tu îți urmezi părerea și ceea ce socotești corect — fără să țină seama de aceste reguli și principii, nu ești la adăpost de păcat, fiindcă nu cunoști urmările viitoare ale spuselor și faptelor tale când îți urmezi părerea ori ceea ce ți s-a părut corect. Dacă însă primești regulile și principiile generale arătate de dovezi, vei fi ferit, cu voia lui Allah, de păcat. Allah, slăvit și preaînalt este El, te va scuza, fiindcă ai urmat dovada. A procedat bine cel care s-a oprit la ceea ce i-a fost transmis.

Prin aceste trei foloase, fraților, ne devine limpede nevoia de a primi regulile și principiile pe care urmează să le explicăm. Temeiul și dovada lor provin din unul dintre două lucruri:

Primul: regula ori principiul este enunțat în dovezile Legii, fie în Coran, fie în Sunna, iar oamenii Sunnei și ai comunității au primit ceea ce arată acele dovezi din Coran sau din sunna Celui Ales ﷺ.

Al doilea: temeiul său se află în conduita practică demnă de urmat a companionilor Trimisului lui Allah ﷺ. Companionii, urmașii lor și învățații oamenilor Sunnei și ai comunității au avut o conduită practică atunci când au apărut tulburări și s-au schimbat împrejurările. Au respectat acele principii, s-au sprijinit pe dovezi, le-au aplicat și le-au păzit în fapt.

De aceea, discernământul și mintea noastră nu se vor abate dacă primim ceea ce au pus ei în practică, dovezile pe care s-au sprijinit și calea pe care au urmat-o.

Din mila Sa față de noi, Allah nu ne-a lăsat fără un model de urmat. Învățații oamenilor Sunnei și ai comunității sunt cei la a căror înțelegere, judecată și cuvinte ne întoarcem, fiindcă au învățat din Lege, din principiile ei generale și din regulile care trebuie respectate ceea ce îi păzește de greșeală și de pierderea cumpătului.

Îți devine astfel limpede obligația de a primi regulile și principiile pe care le voi aminti acum. Îți devin limpezi și folosul lor, nevoia de a le urma și binele pe care îl aduc pentru tine și pentru societatea ta atunci când le primești și le respecți. Ferice de cel care urmează un îndrumător bine călăuzit și ceea ce arată dovezile: ferice de el pentru calea și călăuzirea sa, pe care nu le va regreta niciodată.