Cum se conduce musulmanul în vremuri de tulburare

Al cincilea principiu este că musulmanul trebuie să cântărească stindardele ridicate în vreme de tulburare — fie ale statelor, fie ale celor care cheamă la o cauză — cu măsura dreaptă a Legii, măsura oamenilor Sunnei și ai comunității. Cine o folosește va cântări drept, fără nedreptate, după cum Allah a spus despre balanța Sa:

Tot astfel, oamenii Sunnei și ai comunității au balanțe drepte cu care cântăresc treburile, ideile, împrejurările și diferitele stindarde atunci când situațiile se schimbă. Potrivit explicațiilor învățaților chemării noastre și ale învățaților oamenilor Sunnei și ai comunității, aceste balanțe sunt de două feluri. Ascultă-le.

Prima categorie: balanțele prin care se judecă existența sau absența Islamului, adică temeinicia sau lipsa de temei a pretenției de a fi musulman. Stindardele ridicate și atribuite Islamului sunt multe; trebuie să le cântărești. Dacă un stindard este musulman, decurg din aceasta judecăți ale Legii pe care trebuie să le respecți, răspunzând poruncilor lui Allah și ale Profetului ﷺ.

A doua categorie: balanțele prin care cunoaștem deplinătatea sau lipsurile practicării Islamului și statornicia dreaptă ori lipsa ei. Din prima categorie rezultă judecata despre credință și necredință: stindardul este musulman și credincios ori este altfel? Din a doua rezultă dacă este statornic pe călăuzire, așa cum Allah iubește și primește, ori are lipsuri. După lămurirea lor, judecățile Legii se aplică potrivit rezultatului acestei cântăriri.

Balanțele credinței și necredinței

Prima categorie, prin care se deosebește credința de necredință, are trei balanțe.

Prima: să privești dacă este recunoscut dreptul lui Allah, Singur, fără asociat, de a fi adorat. Temelia religiei profeților și a trimișilor este aceea că au fost trimiși pentru ca oamenii să Îl adore numai pe Allah, fără asociat. Unicitatea lui Allah este temeiul, începutul și sfârșitul întregii chestiuni. Cine ridică stindardul unicității și recunoaște adorarea numai a lui Allah, fără asociat, fără a recunoaște adorarea altcuiva în afara Lui, este judecat prin această balanță ca musulman, iar stindardul său ca musulman, cu împlinirea celorlalte două balanțe pe care le vei auzi, cu voia lui Allah.

Prin prima balanță se privește, așadar, dacă cei care ridică stindardul Islamului pun în practică unicitatea lui Allah. Există adorare îndreptată altcuiva în afara Lui sau sub acel stindard nu este adorat decât Allah, Singur, fără asociat, iar inimile se îndreaptă numai către El? Allah, slăvit și preaînalt este El, a spus:

El a mai spus:

Unii comentatori au explicat „poruncesc ceea ce este drept” prin poruncirea unicității lui Allah și „opresc răul” prin oprirea asocierii altcuiva cu Allah. Cea mai înaltă faptă dreaptă este unicitatea lui Allah, iar cea mai josnică faptă rea este asocierea. Aceasta este prima balanță.

A doua balanță: să privești împlinirea mărturisirii că Muḥammad este Trimisul lui Allah. Printre cerințele acestei mărturisiri se află judecarea după Legea adusă de Cel Ales ﷺ. Allah, slăvit și preaînalt este El, a spus:

El mai spune:

Allah Preaînaltul mai spune:

Dacă vezi că cei care ridică un stindard judecă potrivit Legii lui Allah și o aplică în litigiile oamenilor, când aceștia au neînțelegeri, atunci știi că stindardul este musulman. Ei au făcut ca Legea lui Allah să judece și au înființat tribunale ale Legii care hotărăsc după ceea ce Allah a pogorât. Nimeni nu este obligat să judece după altceva decât ceea ce a pogorât Allah ori să primească altă judecată decât a lui Allah și a Trimisului Său.

A treia balanță: să privești dacă lucrurile interzise sunt declarate permise sau, atunci când sunt săvârșite, există ură, dezaprobare și respingere față de ele. Când apare un lucru a cărui interdicție este unanim recunoscută, sunt două situații: ori este socotit permis — aceasta este necredință, Allah să ne păzească —, ori nu este socotit permis, deși se găsește în practică, iar cei care ridică stindardul recunosc că este rău și interzis. În cazul din urmă, știi că stindardul este potrivit Legii și este musulman.

Acestea sunt cele trei balanțe explicate de învățații noștri, Allah să aibă milă de ei. Aceasta este prima categorie.

Balanțele deplinătății practicării Islamului

A doua categorie arată deplinătatea sau lipsurile practicării Islamului.

Profetul ﷺ a primit și a pus în practică întregul Islam, așa cum a venit de la Allah. El este modelul de urmat, iar califii bine îndrumați, Allah să fie mulțumit de ei, l-au urmat. De atunci și până astăzi, împlinirea deplină a Islamului a cunoscut treptat lipsuri. „Nu va veni asupra oamenilor o vreme fără ca aceea de după ea să fie mai rea, până când Îl veți întâlni pe Domnul vostru”, după cum a spus Cel Ales ﷺ.

Prin această balanță privești împlinirea poruncilor Legii: cum este poruncită rugăciunea, cum sunt oprite relele, cum sunt poruncite binele și oprit răul în privința îndatoririlor și a lucrurilor interzise? Dacă acestea se împlinesc deplin, arată deplinătatea; dacă au lipsuri, arată lipsuri pe măsura lor.

Aceste balanțe sunt însemnate. Trebuie să rămână mereu în inima și mintea ta, fără să te părăsească, pentru a nu te rătăci când apare abaterea și pentru a nu confunda lucrurile când se ivesc neclarități.

Dacă ai înțeles aceasta și ai deosebit stindardul musulman de celelalte, Legea îți cere să îi fii loial pe calea adevărului și a călăuzirii. Allah a poruncit loialitatea față de credincioși și a îndemnat la ținerea strânsă de funia Lui și la părăsirea dezbinării.

Întâi, loialitatea ta față de stindardul care ridică Islamul să fie sinceră, fără abatere, neclaritate sau șovăire. Este vorba fie despre Islam, fie despre necredință; odată stabilit Islamul, decurg judecățile Legii. Musulmanului nu îi este permis să socotească păcatul un temei pentru a nu respecta ceea ce Allah și Trimisul Său ﷺ au poruncit în privința loialității față de credincioși și față de cei care luptă pe calea lui Allah.

Al doilea lucru: să îi dai un sfat sincer, a cărui sinceritate din inima ta Allah o cunoaște. Oamenii Sunnei și ai comunității se deosebesc de inovatorii care iubesc dezbinarea prin sfatul dat celor pe care Allah i-a pus să îi conducă și prin numeroasele rugi pentru ei. Chiar dacă văd lucruri pe care le dezaprobă, ei se roagă mult și dau un sfat despre care Allah știe că izvorăște din suflet, fără să caute răsplată sau mulțumire de la altcineva decât de la Allah. Când aceasta se statornicește în inimă, suntem cu adevărat dintre oamenii Sunnei și ai comunității.

Citiți cărțile despre credința oamenilor Sunnei și ai comunității: veți vedea capitole despre drepturile conducătorului față de supuși și drepturile supușilor față de conducător. Prin acestea se întărește comunitatea și se adună oamenii în jurul Sunnei.

După cum a îndemnat Profetul ﷺ, sfatul sincer este pentru conducătorii musulmanilor și pentru oamenii de rând, potrivit hadithului „Religia este sfatul sincer”. Odată stabilit că sfatul este obligatoriu și că musulmanul trebuie să îl dea, cum trebuie făcut și cum trebuie lămurit? Potrivit celor venite în Sunna, nu după născocirea noastră.

În hadithul autentic, ʿIyāḍ ibn Ghanm i-a spus lui Hishām ibn Ḥakīm, Allah să fie mulțumit de ei și să-i mulțumească: „Nu ai auzit cuvintele Trimisului lui Allah ﷺ: «Cine vrea să îi dea un sfat celui care deține autoritatea să nu îl înfățișeze public, ci să îl ia de mână și să îi vorbească între patru ochi. Dacă îl primește, bine; altfel, el și-a împlinit datoria față de acesta»?” Ibn Abī ʿĀṣim l-a transmis în al-Sunna, precum și alții, iar al-Albānī l-a declarat autentic.

Ascultați sunna Celui Ales ﷺ! Fără îndoială, sunteți dornici să o urmați, după cum sunt și oamenii Sunnei și ai comunității.

Dacă, potrivit balanțelor amintite, un stindard este deosebit ca musulman de celelalte, se aplică drepturile Legii care decurg din aceasta. Printre ele se află această chestiune însemnată, a cărei importanță se arată când se schimbă împrejurările și apar tulburări. Profetul ﷺ a spus: „Cine vrea să îi dea un sfat celui care deține autoritatea să nu îl înfățișeze public, ci să îl ia de mână și să îi vorbească între patru ochi. Dacă îl primește, bine; altfel, el și-a împlinit datoria față de acesta.”

Aceasta ne aduce liniște și ne face să urmăm cuvintele Celui Ales ﷺ. Dacă le primim, vom fi salvați, cu voia lui Allah; dacă nu, vom avea lipsuri și ne vom abate de la calea oamenilor Sunnei și ai comunității pe măsura încălcării.

Dacă unui musulman sau unui căutător al cunoașterii nu îi este limpede cum să folosească aceste balanțe, se întoarce la învățați. Ei sunt cei care cântăresc cu măsurile corecte, apreciază corect și dau judecata dreaptă a Legii.

De aceea, judecarea Islamului sau a lipsei lui, a credinței ori a necredinței, se întoarce la învățații oamenilor Sunnei și ai comunității, nu la alți oameni aflați încă în învățare, care poate cunosc o parte și nu cunosc alta ori generalizează lucruri ce nu pot fi generalizate. Pentru cel care nu poate folosi corect balanța, judecata le aparține învățaților, iar el trebuie să primească spusele și concluziile lor în aprecierea credinței, necredinței și în cântărirea cu aceste balanțe.

Potrivit celor stabilite de oamenii Sunnei și ai comunității, din aceste balanțe decurge și că jihād-ul continuă sub orice imam ori conducător, fie evlavios, fie păcătos. Nu este permis ca cineva să părăsească stindardul jihād-ului fiindcă acel conducător are încălcări ale Legii, în orice vreme și în orice timp.

Ai nevoie mereu de acest principiu: nu știm ce se va întâmpla în anii vieții tale care urmează. Să ai ceva prin care să îți disciplinezi conduita și să îți cântărești împrejurările și ideile.

Printre aceste drepturi se află și rugile pentru cel căruia Allah i-a încredințat conducerea. Al-Barbahārī, Allah să aibă milă de el, sprijinitor al Sunnei și unul dintre învățații oamenilor Sunnei și ai comunității, spune în cartea sa al-Sunna, care există tipărită: „Dacă vezi un om rugându-se pentru conducător, să știi că urmează Sunna; dacă îl vezi rugându-se împotriva conducătorului, să știi că urmează inovația.”

Al-Fuḍayl ibn ʿIyāḍ se ruga mult pentru conducătorul vremii sale. Știm cum erau conducătorii abbasizi din timpul său, dar el se ruga mult pentru ei. I s-a spus: „Te rogi pentru ei mai mult decât pentru tine?” A răspuns: „Da. Dacă mă îndrept, îndreptarea mea este pentru mine și pentru cei din jurul meu; însă îndreptarea conducătorului este pentru toți musulmanii.”

Cine dorește îndreptarea tuturor musulmanilor să se roage sincer ca Allah să îl îndrepte pe cel pus de El să îi conducă și să îi dea izbândă în aplicarea Cărții lui Allah și a Sunnei Trimisului Său ﷺ. Allah să știe aceasta din inima sa. Nu nădăjduim și nu dorim mai mult decât călăuzirea și punerea în practică a Cărții și a Sunnei. Inimile sunt în mâna lui Allah; El este Cel care le întoarce.