Condițiile, stâlpii și obligațiile rugăciunii

Spusele sale: «Obligațiile sunt opt: toate takbīr-urile, în afară de takbīr-ul de intrare în rugăciune; rostirea „Slavă Domnului meu Cel Măreț!” în înclinare; rostirea „Allah îl aude pe cel care Îl laudă” de către imam și de către cel care se roagă singur; rostirea „Domnul nostru, a Ta este lauda!” de către toți; rostirea „Slavă Domnului meu Cel Preaînalt!” în prosternare; rostirea „Domnul meu, iartă-mă!” între cele două prosternări; primul tashahhud; și șederea pentru el.»

Toate aceste obligații sunt rostiri, în afară de una, care este o faptă: șederea pentru primul tashahhud. Ibn Qudāmah a menționat în Al-Mughnī (2/180) că obligația acestor șapte rostiri este părerea cunoscută de la Aḥmad și că părerea majorității juriștilor este că ele nu sunt obligatorii. El a spus: «Părerea cunoscută de la Aḥmad este că takbīr-urile coborârii și ridicării, proclamarea slavei în înclinare și prosternare, rostirea „Allah îl aude pe cel care Îl laudă” și „Domnul nostru, a Ta este lauda!”, rostirea „Domnul meu, iartă-mă!” între cele două prosternări și primul tashahhud sunt obligatorii. Aceasta este și părerea lui Isḥāq și Dāwūd. De la Aḥmad există și relatarea că acestea nu sunt obligatorii, iar aceasta este părerea majorității juriștilor.»

Printre dovezile obligației pe care Ibn Qudāmah le-a adus în Al-Mughnī se află cuvintele sale: «Abū Dāwūd a relatat de la ʿAlī ibn Yaḥyā ibn Khallād, de la unchiul său patern, de la Profet ﷺ, care a spus: „Rugăciunea niciunui om nu este deplină până când nu face abluțiunea…” — până la cuvintele: „Apoi rostește takbīr-ul și se înclină până când i se liniștesc încheieturile. Apoi spune: «Allah îl aude pe cel care Îl laudă», până când stă drept în picioare. Apoi spune: «Allah este Cel mai Mare!» și se prosternează până când se liniștește în prosternare. Apoi spune: «Allah este Cel mai Mare!» și își ridică capul până când stă drept așezat. Apoi spune: «Allah este Cel mai Mare!» și se prosternează până când i se liniștesc încheieturile. Apoi își ridică capul rostind takbīr-ul. Dacă face aceasta, rugăciunea sa este deplină.” Acesta este un text explicit asupra obligației takbīr-ului.» Hadithul se află în Sunan Abī Dāwūd (857), cu un lanț autentic de transmitere.

Șeicul — fie ca Allah să aibă milă de el! — a menționat rostirea «Allah îl aude pe cel care Îl laudă» pentru imam și pentru cel care se roagă singur, nu pentru cel care urmează imamul. Aceasta este părerea corectă, potrivit spuselor Profetului ﷺ din hadithul: «Imamul a fost rânduit pentru a fi urmat», în care se spune: «Când el spune: „Allah îl aude pe cel care Îl laudă”, spuneți: „Domnul nostru, a Ta este lauda!”» Relatat de Al-Bukhārī (732–734), de la Anas și Abū Hurayrah — Allah să fie mulțumit de amândoi! În ambele hadithuri, Profetul ﷺ a spus: «Spuneți: „Domnul nostru, a Ta este lauda!”» Nu a spus: «Spuneți: „Allah îl aude pe cel care Îl laudă.”» Unii învățați au susținut că și cel care urmează imamul spune «Allah îl aude pe cel care Îl laudă», folosind drept dovadă sensul general al spuselor Profetului ﷺ din hadithul lui Mālik ibn al-Ḥuwayrith: «Rugați-vă așa cum m-ați văzut rugându-mă.» Relatat de Al-Bukhārī (631). Felul în care folosesc dovada este că Profetul ﷺ spune «Allah îl aude pe cel care Îl laudă», așa că și cei care îl urmează spun «Allah îl aude pe cel care Îl laudă». Însă hadithul «Când el spune: „Allah îl aude pe cel care Îl laudă”, spuneți: „Domnul nostru, a Ta este lauda!”» particularizează hadithul «Rugați-vă așa cum m-ați văzut rugându-mă». Este asemenea spuselor Profetului ﷺ: «Când auziți chemarea la rugăciune, spuneți asemenea muezinului.» Relatat de Al-Bukhārī (611) și de Muslim (383), de la Abū Saʿīd al-Khudrī — Allah să fie mulțumit de el! Din acest hadith au fost exceptate «Veniți la rugăciune!» și «Veniți la izbândă!», la care se spune «Nu există putere și nici tărie decât prin Allah», după cum se află în Ṣaḥīḥ Muslim (385), de la ʿUmar — Allah să fie mulțumit de el!

Spusele sale: «Cât despre stâlpi: dacă unul este lăsat din uitare sau cu bună știință, rugăciunea devine nevalabilă prin lăsarea lui. Cât despre obligații: lăsarea cu bună știință a uneia face rugăciunea nevalabilă; dacă este lăsată din uitare, lipsa se îndreaptă prin prosternarea pentru uitare. Allah știe cel mai bine!»

Stâlpii rugăciunii, obligațiile și practicile ei recomandate fac toate parte din ea și intră în definiția rugăciunii în Lege: «Cuvinte și fapte anume, începute prin takbīr și încheiate prin salām.» Există însă o deosebire între stâlpi, obligații și practici recomandate. Stâlpii trebuie împliniți; obligația lor nu dispare dacă sunt omiși din uitare sau cu bună știință. Cât despre obligații, lăsarea lor cu bună știință face rugăciunea nevalabilă, iar lăsarea lor din uitare se îndreaptă prin prosternarea pentru uitare. Cât despre practicile recomandate, precum ruga de deschidere și cererea ocrotirii, cel care le împlinește este răsplătit, iar cel care le lasă nu este pedepsit, în afară de cazul în care le lasă din respingerea Sunnah, potrivit spuselor Profetului ﷺ: «Cel care se întoarce de la Sunnah mea nu este dintre ai mei.» Relatat de Al-Bukhārī (5063) și de Muslim (1401). Cuvântul Sunnah are în acest hadith cel mai cuprinzător dintre înțelesurile sale: se referă la calea sa și la ceea ce urma el ﷺ. Cuprinde tot ceea ce a venit în Cartea lui Allah și în Sunnah Trimisului Său ﷺ.

Acesta este sfârșitul celor pe care am putut să le alcătuiesc în explicarea Condițiilor, stâlpilor și obligațiilor rugăciunii, de șeicul Islamului Muḥammad ibn ʿAbd al-Wahhāb — fie ca Allah să aibă milă de el! Îi cer lui Allah Atotputernicul și Mărețul să-l ierte și să-i sporească răsplata pentru marile sale strădanii în sprijinirea religiei și în chemarea la ținerea de Carte, de Sunnah și de calea înaintașilor comunității. Îi cer Preaînaltului să-i ajute pe musulmani să dobândească înțelegerea religiei și să rămână statornici în adevăr. El este Cel care aude și răspunde. Binecuvântarea, pacea și binecuvântările lui Allah să fie asupra robului și Trimisului Său Muḥammad, asupra întregii sale familii și a tuturor companionilor săi!