Comentariu la cele șase principii

Allah a poruncit unirea în religie și a oprit dezbinarea în ea. Allah a lămurit aceasta pe deplin, printr-o lămurire pe care o înțeleg oamenii de rând.

Acest principiu se găsește în Coran. Allah Preaînaltul a spus:

Musulmanilor nu le este îngăduit să se dezbine în religia lor. Dimpotrivă, ei trebuie să fie o singură comunitate, întemeiată pe tawḥīd:

Nu îi este îngăduit comunității lui Muḥammad să se dezbine în credința sa, în adorarea sa și în rânduielile religiei sale, unul spunând „este îngăduit”, iar altul „este interzis”, fără dovadă. Aceasta nu este îngăduit.

Fără îndoială, neînțelegerea face parte din firea oamenilor, după cum a spus Allah, Slavă Lui:

Însă neînțelegerea este soluționată prin întoarcerea la Carte și la Sunna. Dacă eu și tu nu suntem de acord, atunci trebuie să ne întoarcem la Cartea lui Allah și la Sunna Trimisului Său, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui. Allah Preaînaltul a spus:

Cât despre vorbele: „Fiecare să rămână la școala sa, fiecare să rămână la credința sa; oamenii sunt liberi în opiniile lor”, precum și cererea libertății credinței și a cuvântului, acestea reprezintă falsitatea pe care Allah a oprit-o, spunând:

Trebuie să ne unim în supunerea neînțelegerii noastre Cărții lui Allah, chiar și în chestiunile de jurisprudență. Dacă nu suntem de acord asupra unui lucru, îl supunem dovezilor. Mergem alături de cel pe care îl susține dovada, iar în privința celui care a greșit în raport cu dovada, nu urmăm greșeala.

Allah, Cel Măreț și Preaînalt, nu ne-a lăsat să ne împărțim și să ne dezbinăm fără să ne dea o măsură care să ne arate ce este corect și ce este greșit. Dimpotrivă, ne-a dat Coranul și Sunna.

Aceasta înseamnă Coranul.

Aceasta înseamnă Sunna. Trimisul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, spune:

Las între voi ceva de care, dacă vă țineți, nu veți rătăci după mine: Cartea lui Allah și Sunna mea.

Așadar, Trimisul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, este între noi prin existența Sunnei consemnate, verificate și explicate. Acesta este un har al lui Allah, Slavă Lui, Preaînaltul, asupra acestei comunități: nu a lăsat-o într-un pustiu fără călăuză, ci a lăsat-o având ceea ce o îndreaptă către Allah, Slavă Lui, Preaînaltul, și o călăuzește către ceea ce este corect. Însă cel care nu vrea adevărul și dorește ca fiecare să rămână la școala și la gruparea sa spune: „Ne unim în privința lucrurilor asupra cărora suntem de acord și ne scuzăm unii pe alții în privința celor asupra cărora nu suntem de acord.” Fără îndoială, acestea sunt vorbe false.

Obligația este să ne unim în jurul Cărții lui Allah și al Sunnei Trimisului Său. Ceea ce ne desparte supunem Cărții lui Allah și Sunnei Trimisului Său. Nu se cuvine să ne scuzăm unii pe alții și să rămânem în neînțelegere, ci aducem lucrurile înaintea Cărții lui Allah și a Sunnei Trimisului Său. Primim ceea ce corespunde adevărului și ne întoarcem de la ceea ce corespunde greșelii. Aceasta este obligația noastră, ca această comunitate să nu rămână dezbinată. Uneori, cei care cheamă la menținerea neînțelegerii pomenesc relatarea:

Neînțelegerea din comunitatea mea este îndurare.

Această relatare este transmisă, însă nu este autentică.

Neînțelegerea nu este îndurare; neînțelegerea este pedeapsă. Allah Preaînaltul a spus:

Neînțelegerea împrăștie inimile și dezbină comunitatea. Când oamenii ajung să fie în neînțelegere, nu le este cu putință să-și dea sfat sincer și să se ajute unii pe alții. Dimpotrivă, între ei apar vrăjmășia și părtinirea pentru sectele și partidele lor, iar ei nu se ajută niciodată unii pe alții.

Se ajută numai când se unesc și se țin cu toții de frânghia lui Allah. Aceasta este ceea ce a îndemnat Profetul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, spunând:

Allah este mulțumit pentru voi cu trei lucruri: să-L adorați și să nu-I asociați nimic; să vă țineți cu toții de frânghia lui Allah și să nu vă dezbinați; și să le dați sfat sincer celor pe care Allah i-a pus la conducerea treburilor voastre.

Aceste trei lucruri Îl mulțumesc pe Allah pentru noi.

Partea care ne privește aici este cuvântul său:

Să vă țineți cu toții de frânghia lui Allah și să nu vă dezbinați.

Aceasta nu înseamnă că nu se ivesc neînțelegeri și nu apare dezbinarea.

Face parte din firea oamenilor să existe neînțelegere. Însă sensul este că, atunci când se ivește o neînțelegere ori o dezbinare, ea este soluționată prin întoarcerea la Cartea lui Allah și la Sunna Trimisului Său, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui; astfel, disputa încetează și neînțelegerea ia sfârșit. Acesta este adevărul.

Judecata Coranului și a Sunnei nu se mărginește la chestiunea disputelor dintre oameni în privința averilor, așa cum numesc ei judecata după ceea ce a pogorât Allah: numai judecarea pricinilor dintre oameni cu privire la averile lor și a disputelor legate de treburile lumești.

Nu! El este judecătorul între ei în orice neînțelegere și în orice dispută. Disputa în privința credinței este mai gravă decât disputa în privința averilor, iar disputa în privința actelor de adorare și a lucrurilor permise și interzise este mai gravă decât pricinile privitoare la avere. Pricinile asupra averilor sunt numai o parte sau un mic aspect al neînțelegerii care trebuie soluționată prin Cartea lui Allah, Cel Atotputernic și Măreț. Între companioni, Allah să fie mulțumit de ei, apăreau neînțelegeri, însă se întorceau îndată la Cartea lui Allah și la Sunna Trimisului Său, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, iar neînțelegerea lor se sfârșea.

După moartea Profetului, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, între ei a apărut o neînțelegere despre cine să preia conducerea după el. Însă au soluționat repede disputa, s-au întors și i-au încredințat conducerea lui Abū Bakr al-Ṣiddīq, i s-au supus și l-au ascultat; neînțelegerea a dispărut și dezbinarea ivită în privința celui care să preia conducerea după Trimis, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, s-a risipit. Între ei apăreau neînțelegeri, însă se întorceau la Cartea lui Allah și la Sunna Trimisului Său, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, iar neînțelegerea dintre ei înceta.

Întoarcerea la Cartea lui Allah înlătură ura și ranchiuna. Nimeni nu se împotrivește Cărții lui Allah, Cel Atotputernic și Măreț. Când îi spui unui om: „Vino la părerea cutărui imam sau a cutărui învățat”, nu se lasă convins. Însă dacă îi spui: „Vino la Cartea lui Allah și la Sunna Trimisului Său, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui”, atunci, dacă are credință, se lasă convins și se întoarce.

Allah Preaînaltul a spus:

Acesta este cuvântul credincioșilor. Cât despre ipocriți, dacă dreptatea este de partea lor, vin supuși; iar dacă dreptatea este împotriva lor, se întorc și se îndepărtează, așa cum Allah a spus despre ei.

Credincioșilor nu le este îngăduit să stăruie în neînțelegerea lor în nicio chestiune, nici în principiile de bază și nici în chestiunile derivate. Toate sunt soluționate prin Carte și Sunna. Dacă dovada nu îi este limpede vreunuia dintre învățații care fac ijtihād și nu există un temei pentru a da întâietate părerii unuia față de a celuilalt, atunci, în această situație, nu este mustrat cel care urmează părerea unui anumit imam. De aceea, învățații au spus: „Nu se mustră în chestiunile de ijtihād”, adică acele chestiuni în care dovada nu s-a arătat de partea vreuneia dintre cele două poziții.

Ne-a oprit să fim ca aceia care s-au dezbinat și s-au împărțit înaintea noastră și au pierit. A arătat că le-a poruncit musulmanilor unirea în religie și i-a oprit de la dezbinarea în ea. Învățătura Sunnei despre acest lucru, cu uimitoarele sale lămuriri, îl face și mai limpede. Apoi s-a ajuns ca dezbinarea în principiile religiei și în chestiunile ei derivate să fie socotită însăși cunoașterea și înțelegerea religiei.

Atunci când au stăruit în neînțelegerea lor, au pierit, s-au măcelărit și s-au luptat unii cu alții. Aceasta este starea celor aflați în neînțelegere. Cât despre cei uniți, starea lor este puterea și înlăturarea urii din inimile lor:

Nimic nu îi mulțumește pe oameni și nu pune capăt disputei, în afară de întoarcerea la Cartea lui Allah și la Sunna Trimisului Său, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui.

Allah Preaînaltul a spus:

Adică să nu aibă fiecare o religie a sa, fiindcă religia este una și nu cuprinde dezbinare.

Da, de la Trimis, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, sunt autentice relatări care îndeamnă la unire și opresc dezbinarea și neînțelegerea, precum relatarea:

Acela dintre voi care va trăi va vedea multă neînțelegere. Țineți-vă, așadar, de Sunna mea și de Sunna califilor bine călăuziți.

Și continuarea relatării.

Din păcate, la cei de mai târziu s-a ajuns ca neînțelegerea în principii și în chestiunile derivate să fie socotită înțelegerea religiei, deși obligația este tocmai opusul: unirea este înțelegerea religiei lui Allah.

Ei spun: „Dezbinarea, acordarea libertății oamenilor și lipsa oricărei îngrădiri asupra lor: aceasta este înțelegerea religiei.”

Noi spunem: înțelegerea religiei este unirea în jurul Cărții lui Allah și al Sunnei Trimisului Său, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui.

Unii dintre ei spun: „Aceasta ține de larghețea Islamului: dacă cineva ne interzice un lucru, găsim pe altcineva care dă o fatwa prin care îl îngăduie.” I-au făcut pe oameni legiuitori. După părerea acestora, dacă un anumit om spune: „Acesta este îngăduit”, devine îngăduit pentru noi, chiar dacă este interzis în Cartea lui Allah sau în Sunna Trimisului Său.

Noi spunem: ne întoarcem la Cartea lui Allah. Urmăm părerea celui pe care Cartea îl susține ca fiind în acord cu adevărul și părăsim părerea celui pe care îl arată ca fiind în greșeală. Aceasta este obligația.

S-a ajuns ca îndemnul la unire în religie să fie rostit, după ei, numai de un eretic ori de un nebun!

Despre cel care poruncește unirea și părăsirea neînțelegerii spun: „Acesta s-a ridicat împotriva comunității! Acesta este un eretic, fiindcă înlătură părerile învățaților.” Noi nu înlăturăm părerile învățaților, ci le supunem Cărții lui Allah. Nu am fost însărcinați să urmăm oamenii; am fost porunciți să urmăm Coranul și Sunna. Acesta este adevărul. Nu ni s-a poruncit să-i urmăm pe cutare și pe cutare. Allah Preaînaltul nu ne-a lăsat în seama opiniilor și a eforturilor noastre de judecată, ci ne-a pogorât Cartea Sa și ni l-a trimis pe Trimisul Său. Dacă ne întoarcem la Cartea lui Allah și la Sunna Trimisului Său, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, învrăjbirea dispare, neînțelegerea încetează și cuvântul se unește.

Știți că până nu demult în Moscheea cea Sfântă se aflau patru miḥrāburi? Adepții fiecărei școli juridice își săvârșeau separat rugăciunea în comun, alături de cei din școala lor, în preajma Kaʿbei. Apoi Allah a rânduit pe cineva care i-a unit sub un singur imam, iar această priveliște urâtă a dispărut, laudă lui Allah!

Toate acestea vin din urmarea școlilor și a opiniilor: au despărțit chiar și rugăciunea. Un ḥanafit nu se ruga în spatele unui ḥanbalit, iar un ḥanbalit nu se ruga în spatele unui șāfiʿit. Nu se rugau la aceeași oră: unul se ruga la începutul timpului prescris, iar altul la sfârșitul lui, fiindcă unul socotea că rugăciunea trebuie amânată, iar altul că trebuie făcută mai devreme. Voiau să-i mulțumească pe toți oamenii.

Am găsit că aceasta mai dăinuie până acum în unele dintre celelalte țări. Nici măcar rugăciunea de vineri nu o săvârșesc la aceeași oră: unii o săvârșesc abia la vremea rugăciunii de după-amiază, fiindcă unul a spus cutare și cutare. Dacă unul dintre ei dorește să se roage devreme, merge să se roage cu un anumit om; iar dacă dorește să întârzie, se roagă cu altul. Însă la noi, în această țară, la adăpostul acestei chemări binecuvântate, în Moscheea cea Sfântă s-au întors la ceea ce urmau înaintașii cei drepți: se roagă cu toții la aceeași oră, în spatele unui singur imam. Laudă lui Allah!