Comentariu la cele șase principii

Textul de bază

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător.

Printre cele mai uimitoare lucruri și cele mai mari semne care dovedesc puterea Împăratului Biruitor se numără șase principii pe care Allah Preaînaltul le-a lămurit oamenilor de rând atât de limpede, încât depășesc închipuirea oricui. Cu toate acestea, mulți dintre oamenii ageri ai lumii și dintre cei înzestrați cu judecată, din urmașii lui Adam, au greșit în privința lor, cu excepția unui număr foarte mic.

Comentariu

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător.

Laudă lui Allah, Stăpânul lumilor! Allah să-l binecuvânteze, să-i dăruiască pace și să-l acopere cu binecuvântări pe Profetul nostru Muḥammad, precum și întreaga sa familie și toți companionii săi!

Fără îndoială, Allah, Slavă Lui, a pogorât Coranul drept lămurire pentru orice lucru, iar Trimisul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, a explicat acest Coran într-un mod pe deplin lămuritor. Cel mai însemnat lucru pe care Allah și Trimisul Său l-au explicat în acest Coran este problema tawḥīdului și a asocierii de parteneri lui Allah. Tawḥīdul este temelia Islamului și temelia religiei; pe el se clădesc toate faptele. Asocierea de parteneri anulează și strică această temelie, astfel încât ea nu mai există. Acestea sunt două lucruri opuse și contradictorii, care nu se pot reuni niciodată. De aceea, Allah, Slavă Lui, a explicat acest principiu în Cartea Sa, de-a lungul întregului Coran. Cu greu găsești o sură care să nu vorbească despre tawḥīd și despre asocierea de parteneri. Oamenii citesc acest Coran și îl repetă.

Însă puțini iau aminte la această lămurire. De aceea, găsești mulți oameni care citesc Coranul, dar cad în asocierea de parteneri și neglijează tawḥīdul, deși acest lucru este limpede în Cartea lui Allah și în Sunna Trimisului lui Allah, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui. Ei merg după obiceiurile lor și după ceea ce au găsit la părinții și șeicii lor. Pentru ei, temelia este ceea ce au găsit la părinții, șeicii și oamenii din țara lor. Nici nu se gândesc vreodată să cerceteze cu luare-aminte Coranul, să mediteze asupra lui și să supună Coranului ceea ce urmează oamenii, pentru a vedea dacă este corect sau nu.

Dimpotrivă, i-a cuprins urmarea oarbă a părinților și strămoșilor lor. Ei socotesc că acest Coran se citește numai pentru binecuvântare și pentru dobândirea răsplății prin recitare, iar nu pentru a medita asupra lui și a pune în practică ceea ce cuprinde.

Puțini oameni citesc Coranul în acest scop. Îl citesc numai pentru binecuvântare, pentru a se bucura de glasul recitatorului și de intonarea lui sau pentru a-l recita bolnavilor ca leac.

Cât despre a-l citi pentru a-l pune în practică, a medita asupra lui, a porni de la ceea ce cuprinde și a supune acestui Coran ceea ce urmează oamenii, aceasta se găsește numai la puțini. Nu spunem că nu există, însă este foarte rară. De aceea, găsești Coranul într-o parte, iar faptele unor oameni într-alta. Ei nu se gândesc deloc să schimbe lucrurile. Dacă un înnoitor al îndrumării religioase sau un chemător la Allah ar încerca să schimbe ceea ce urmează ei, s-ar ridica împotriva lui și l-ar învinui de rătăcire, de ieșire din religie, că a adus o religie nouă și câte altele…

Așa i s-a întâmplat chiar acestui șeic, Allah să aibă milă de el! Când a încercat să-i întoarcă pe oameni la Coran și la ceea ce arată Coranul și să schimbe obiceiurile și tradițiile lor false, ei s-au ridicat împotriva lui, l-au învinuit că aduce inovații religioase și că este nelegiuit, ba chiar l-au declarat necredincios și i-au adus tot felul de acuzații. În realitate, aceasta nu-l vătăma și nu era ceva neobișnuit. Despre profeți s-au spus lucruri mai grele decât acestea, atunci când au vrut să schimbe adorarea altora în afară de Allah în care se aflau comunitățile. Dacă despre profeți s-a spus ce s-a spus, atunci cum să fie altfel cu cei care cheamă la Allah și cu învățații?! Nu este nimic de mirare aici. Aceasta nu micșorează răsplata învățatului și a chemătorului la Allah, ci îi sporește faptele bune înaintea lui Allah, Slavă Lui, Preaînaltul.

Lipsa se întoarce numai asupra celui care a spus acele lucruri și asupra celor care le-au rostit și le-au scris. Asupra lor se întoarce aceasta. În schimb, învățații sinceri și cei care cheamă la Allah nu sunt vătămați de ceea ce se spune despre ei; dimpotrivă, aceasta le sporește treptele și faptele bune. Ei au un exemplu în profeți, în ceea ce s-a spus despre aceștia și în învinuirile care le-au fost aduse. Allah Preaînaltul îi spune Profetului Său:

Așadar, prin aceste cuvinte, șeicul, Allah să aibă milă de el, lămurește ceva din acest lucru uimitor: oamenii citesc Coranul, îl recită mult, îl încheie, îl memorează și îl intonează. Își concentrează atenția asupra cuvintelor Coranului, a recitării sale corecte și a regulilor de prelungire a sunetelor, de asimilare, de nazalizare, de schimbare a unui sunet în altul, de pronunțare clară și de pronunțare ascunsă. Se îngrijesc de acestea cu mare atenție, iar acesta este un lucru bun.

Însă lucrul mai important și scopul nu sunt acestea. Scopul este meditarea asupra înțelesurilor, înțelegerea Cărții lui Allah, Cel Atotputernic și Măreț, și supunerea faptelor noastre și a faptelor oamenilor Cărții lui Allah: sunt ele în acord cu Cartea lui Allah sau îi sunt potrivnice?

Aceasta este ceea ce se cere: să ne îndreptăm starea și să atragem atenția asupra greșelilor oamenilor, fără intenția de a-i face de rușine ori de a-i ponegri, ci pentru a îndrepta lucrurile și a oferi sfat sincer.