Însemnătatea chemării la Allah și principiile invitării nemusulmanilor la Islam

Metoda deplină și desăvârșită prin care nemusulmanii sunt invitați la Islam este metoda nobilului Coran, cu argumentele sale limpezi, dovezile sale strălucitoare, îndrumările sale drepte și indicațiile sale vădite. Când cercetăm căile prin care Coranul îi cheamă pe necredincioși, în pofida religiilor și credințelor lor felurite, vedem că ele se concentrează în următoarele puncte:⁵⁸

**1.** Arătarea frumuseților religiei islamice, a desăvârșirii și a splendorii ei în crez, în actele de adorare și în regulile de conduită. Șeicul ʿAbd al-ʿAzīz ibn Bāz, Allah să aibă milă de el, spune: „Musulmanii de astăzi — ba chiar întreaga lume — au cea mai mare nevoie de lămurirea religiei lui Allah, de arătarea frumuseților și de explicarea adevăratei ei naturi. Pe Allah, dacă oamenii de astăzi și dacă lumea ar cunoaște-o așa cum este ea în realitate, ar intra în ea în cete.”⁵⁹

**2.** Pomenirea dovezilor care arată mesajul lui Muḥammad ﷺ, pentru a se călăuzi cel care urmărește adevărul și dreptatea și pentru a se statornici dovada împotriva celui încăpățânat.

**3.** Respingerea îndoielilor necredincioșilor despre religie și desființarea argumentelor pe care le invocă sau prin care discută împotriva musulmanilor. Nobilul Coran a arătat dovezile cele mai limpezi și argumentele cele mai puternice, îndeajuns pentru a statornici adevărul și a înlătura falsitatea.

**4.** Amintirea pedepselor comunităților de demult și a felului în care Allah a nimicit popoarele răzvrătite, prin felurite pedepse și sancțiuni pilduitoare.

**5.** Avertizarea lor împotriva pedepselor acestei vieți și a pedepselor din Viața de Apoi, pe care Allah le-a pregătit pentru necredincioși.

**6.** Îmbinarea îndemnului cu avertizarea, pomenind marile foloase, roadele folositoare și binele neîntrerupt, aici și în Viața de Apoi, care decurg din primirea Islamului, precum și relele numeroase, pagubele primejdioase și stricăciunile care urmează una alteia în această viață și în Viața de Apoi, dacă rămân în necredință. Un exemplu este ceea ce a spus Profetul ﷺ în scrisoarea sa către Heraclius, împăratul romanilor:

«… Apoi: te chem să primești Islamul. Primește Islamul și vei fi în siguranță; Allah îți va da răsplata de două ori. Dacă însă te întorci, asupra ta va fi și păcatul supușilor tăi.»⁶⁰

În această frază, el ﷺ a îmbinat îndemnul cu avertizarea.⁶¹

**7.** Arătarea diferitelor rele, a stricăciunii, a urmărilor grele, a contradicțiilor și a tulburării din religiile lor false.

**8.** Avertizarea lor să nu-i asculte pe conducătorii răului și pe chemătorii către Foc, căci sufletele lor vor fi sfâșiate de regrete pentru că i-au ascultat.

**9.** Amintirea binefacerilor lui Allah care se succed neîntrerupt asupra lor și a darurilor Sale repetate; arătarea faptului că El singur creează și orânduiește și că binefacerile văzute și ascunse sunt numai de la El. Cel care este astfel este singurul care merită să fie adorat și ascultat, în afară de oricine altcineva.

**10.** Compararea frumuseților și a desăvârșirilor Islamului cu relele, necunoașterea și contradicțiile din religiile lor.

**11.** Discutarea cu ei cu știință pătrunzătoare, dovezi limpezi și argumente vădite. Discuția cu ei are două foloase:

**Primul:** omul să fie întors de la falsitatea sa și să se întoarcă la adevăr.

**Al doilea:** răul și dușmănia lui să fie oprite, iar oamenilor să li se arate că ceea ce susține este fals.⁶²

**12.** Înlăturarea concepțiilor greșite despre religie și a imaginilor deformate pe care le au despre ea. Unii au primit religia într-o înfățișare deformată din pricina stricăciunii celor care aparțin unor grupări rătăcite, dar se declară musulmani, sau din pricina neștiinței unora dintre cei care o transmit. Celor chemați nu li se arată astfel spiritul Islamului, adevărata lui natură, frumusețea și desăvârșirea lui, ceea ce îi face pe unii să se retragă și să nu-l primească. Dacă aceste imagini deformate și concepții greșite sunt înlăturate, ei văd frumusețea și desăvârșirea acestei religii și depărtarea ei de exagerare și abatere.

Odată, la Shaykh al-Islām Ibn Taymiyyah, Allah să aibă milă de el, au venit trei călugări. El a discutat cu ei și a statornicit dovada că sunt necredincioși și nu urmează religia lui Ibrāhīm și a lui al-Masīḥ, pacea fie asupra amândurora.

Ei i-au spus: „Noi facem ceea ce faceți și voi. Voi vorbiți despre stăpâna Nafīsah, iar noi vorbim despre stăpâna Maryam. Noi și voi suntem de acord că al-Masīḥ și Maryam sunt mai buni decât al-Ḥusayn și Nafīsah. Voi căutați ajutor la drepții care au fost înaintea voastră, și noi facem la fel.”

El le-a răspuns: „Cine face aceasta se aseamănă cu voi într-o privință. Nu aceasta este religia lui Ibrāhīm. Religia lui Ibrāhīm, pacea fie asupra lui, era să nu adorăm decât pe Allah singur, fără niciun asociat, fără vreun egal, fără soție și fără copil, și să nu-I alăturăm niciun înger, niciun soare, nicio lună, nicio stea, niciun profet dintre profeți și niciun om drept…” A început să le lămurească adorarea numai a lui Allah, așa cum au învățat-o profeții și trimișii, și adevărata ei natură, arătând că ea este cu totul deosebită de ceea ce urmează acei susținători ai falsității.

Când au auzit aceasta, au spus: „Religia pe care ai descris-o este mai bună decât cea pe care o urmăm noi și aceștia.” Apoi au plecat de la el.⁶³

**13.** Blândețea față de ei, străduința de a-i sfătui sincer și de a le câștiga inimile, răbdarea în această misiune și negrăbirea rezultatelor și a roadelor.

Câștigarea inimilor lor are o mare înrâurire: le atrage inimile către bine, le face dragă călăuzirea și îi îndeamnă să primească Islamul. După cum „Abū Dāwūd a relatat că Profetul a cerut ploaie pentru unii dintre cei care Îi asociau alții lui Allah, atunci când i-au cerut să se roage pentru ploaie în folosul lor, și el s-a rugat pentru ei.⁶⁴ Aceasta a fost o bunătate arătată lor, prin care le câștiga inimile, după cum făcea și prin alte mijloace.”⁶⁵

Imamul Aḥmad a relatat de la Ṣafwān ibn Umayyah, Allah să fie mulțumit de el, că a spus:

«Trimisul lui Allah ﷺ mi-a dăruit în ziua de la Ḥunayn, pe când el îmi era cel mai nesuferit dintre oameni. A continuat să-mi dăruiască până când a ajuns cel mai iubit dintre oameni pentru mine.»⁶⁶

Al-Bukhārī a relatat în Al-Adab al-mufrad, cu un lanț bun, de la Mujāhid, care a spus: „Eram la ʿAbd Allāh ibn ʿAmr, iar slujitorul său jupuia o oaie. I-a spus: «Băiete, când termini, începe cu vecinul nostru evreu!» Un om dintre cei prezenți a întrebat: «Cu evreul? Allah să te îndrepte!» El a răspuns: «L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ stăruind asupra drepturilor vecinului până când ne-am temut — sau ni s-a părut — că îl va face moștenitor.»”⁶⁷

Așadar, câștigarea inimilor, blândețea față de cei chemați, bunătatea arătată lor și altele asemenea au o mare înrâurire asupra sufletelor lor, făcându-le să primească binele și să se încredințeze de el.