Însemnătatea chemării la Allah și principiile invitării nemusulmanilor la Islam

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător.

Toată lauda Îi aparține lui Allah, Care ne-a desăvârșit religia, Și-a împlinit binefacerea asupra noastră și a făcut din comunitatea noastră, comunitatea Islamului, cea mai bună comunitate. El a trimis printre noi un Trimis dintre noi, care ne recită versetele Sale, ne curățește și ne învață Cartea și înțelepciunea. Binecuvântarea și pacea fie asupra celui pe care Allah l-a trimis ca milă pentru lumi, Profetul nostru Muḥammad, asupra familiei sale și a tuturor companionilor săi.

Apoi: fără îndoială, chemarea la Allah Preaînaltul este una dintre cele mai importante îndatoriri religioase și dintre cele mai nobile fapte prin care ne apropiem de El, dintre cele mai bune acte de ascultare. Prin ea se deosebesc călăuzirea de rătăcire, adevărul de falsitate, buna îndrumare de abatere, ceea ce este greșit de ceea ce este drept și îndreptarea de stricăciune. Ea este misiunea trimișilor și a celor care îi urmează până în Ziua Învierii.

Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, i-a trimis pe trimișii Săi, pacea fie asupra lor, drept chemători la religia Sa și călăuze pentru robii Săi. Prin ei le-a lămurit calea Sa cea dreaptă și religia Sa neabătută. El a avut milă de robii Săi și i-a cinstit trimițându-le mesageri, pentru ca ei să cunoască în amănunt religia Sa, să-L adore pe Allah cu bună înțelegere și să se ferească, în cunoștință de cauză, de ceea ce El le-a interzis. Astfel, nu vor putea spune: «Nu știm ce a voit Allah de la noi» sau «Nu ne-a venit niciun vestitor de bine și niciun prevenitor». Prin trimiși, Allah a stabilit dovada, a înlăturat îndoiala și a pus capăt dezvinovățirii:

«Pentru ca acela care avea să piară să piară după o dovadă limpede, iar acela care avea să trăiască să trăiască după o dovadă limpede. Allah este, cu adevărat, Auzitor, Atoateștiutor.»¹

Ei i-au chemat pe oameni la ceea ce le îndreaptă viața de aici și întoarcerea din Viața de Apoi și le-au arătat binele și fericirea lor. I-au avertizat să nu cadă în prăpăstiile pierzării și pe povârnișurile rătăcirii. Le-au curățit inimile și sufletele de murdăria ticăloșiilor și a viciilor, le-au eliberat inimile din robia patimilor și a poftelor și le-au trezit puterea de pătrundere, pentru a căuta rangurile înalte și treptele alese. Le-au transmis religia lui Allah printr-o vestire limpede: nu au lăsat niciun bine fără să-și îndrume comunitățile către el și niciun rău fără să le prevină împotriva lui. Cel mai mare bine la care au îndrumat este adorarea lui Allah singur și închinarea sinceră numai Lui, iar cel mai mare rău împotriva căruia au avertizat este necredința în El și asocierea altora cu El. După cum spune Preaînaltul:

«Am trimis în fiecare comunitate câte un trimis: „Adorați-L pe Allah și feriți-vă de ṭāghūt!”»²

Preaînaltul a mai spus:

«Nu am trimis înaintea ta niciun trimis fără să-i revelăm: „Nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Mine; așadar, adorați-Mă!”»³

Și Preaînaltul a spus:

«I-am trimis pe trimișii Noștri cu dovezi limpezi și am pogorât împreună cu ei Cartea și Balanța, pentru ca oamenii să statornicească dreptatea.»⁴

El a mai spus:

«Oamenii au fost o singură comunitate. Apoi Allah i-a trimis pe profeți ca vestitori de bine și prevenitori și a pogorât împreună cu ei Cartea cu adevărul, pentru a judeca între oameni în cele asupra cărora se deosebeau.»⁵

Versetele cu acest înțeles sunt numeroase.

Allah Preaînaltul a creat făpturile numai pentru ca ele să-L adore pe El singur, fără niciun asociat, să cinstească porunca și interdicția Sa și să-L cunoască prin Numele și atributele Sale. După cum a spus El, Preaslăvitul:

«Nu i-am creat pe djinni și pe oameni decât pentru ca ei să Mă adore.»⁶

Preaînaltul a spus:

«O, oameni, adorați-L pe Domnul vostru, Care v-a creat pe voi și pe cei dinaintea voastră, ca să vă temeți de El!»⁷

Și a spus:

«Allah este Cel Care a creat șapte ceruri și, din pământ, asemenea lor. Porunca se pogoară între ele, pentru ca voi să știți că Allah are putere asupra tuturor lucrurilor și că Allah cuprinde toate lucrurile cu știința Sa.»⁸

Deoarece mințile nu puteau cunoaște singure toate aceste amănunte, Allah Și-a trimis trimișii și Și-a pogorât Cărțile pentru a le arăta, a le lămuri și a le explica oamenilor, astfel încât ei să-L adore pe Allah cu știință și bună înțelegere. Trimișii lui Allah s-au succedat în vestirea și lămurirea lor, după cum a spus Preaînaltul:

«Nu există nicio comunitate în care să nu fi trecut un prevenitor.»⁹

Și Preaînaltul a spus:

«Apoi i-am trimis pe trimișii Noștri unul după altul.»¹⁰

Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de amândoi, a spus: «Adică se urmează unii pe alții.»¹¹ În cele din urmă, Allah a încheiat șirul lor cu mai-marele lor, cel mai bun și imamul lor, Profetul nostru Muḥammad ﷺ. El a transmis mesajul, a împlinit cele încredințate, a povățuit comunitatea și s-a străduit pentru Allah cu străduința cuvenită Lui până când i-a venit moartea. A chemat la Allah în ascuns și deschis și a purtat în chipul cel mai desăvârșit povara mesajului. Pentru cauza lui Allah, a îndurat cele mai grele vătămări, dar a răbdat după cum au răbdat trimișii înzestrați cu hotărâre fermă. A continuat să cheme la Allah și să călăuzească spre calea Sa cea dreaptă până când Allah a făcut să biruie religia prin el și Și-a împlinit prin el binefacerea. Prin chemarea sa, oamenii au intrat în cete în religia lui Allah. Binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui: nu a murit până ce Allah nu i-a desăvârșit prin el religia și nu Și-a împlinit binefacerea, după cum a spus Preaînaltul:

«Astăzi v-am desăvârșit religia, Mi-am împlinit binefacerea asupra voastră și am încuviințat pentru voi Islamul ca religie.»¹²

După el, nobilii săi companioni au urmat această cale neabătută și acest drum drept și au împlinit misiunea în cel mai bun chip. Au răspândit Islamul și i-au înălțat stindardul în multe țări, prin sinceritatea lor deplină, prin forța certitudinii lor, prin statornicia puternică și credința lor desăvârșită. Le-au oferit oamenilor, după trimiși, pildele cele mai minunate și mai adevărate în acest câmp binecuvântat și au câștigat întâietatea. Apoi, pe calea lor au pășit cei care i-au urmat cu bine dintre călăuzele care îndreaptă, chemătorii care povățuiesc și imamii sinceri.

Astfel s-a răspândit religia lui Allah, s-a înălțat cuvântul Său și s-a întins în întreaga lume locuită. Căci «este cunoscut că nicio religie nu s-a întemeiat, nicio școală nu s-a răspândit și niciun principiu nu a fost statornicit decât prin chemare. Nicio comunitate de pe pământ nu a pierit decât după ce s-a îndepărtat de chemare sau după ce cei cu judecată din ea și-au neglijat datoria de a-i opri pe cei nechibzuiți. Stâlpii unei comunități nu s-au prăbușit după ridicarea ei, iar urmele căii ei nu au fost șterse după înălțarea semnelor ei decât prin părăsirea chemării. Dacă această chemare este neglijată, rătăcirea se întinde, neștiința se răspândește, țările sunt pustiite, iar robii pier.»¹³

Chemarea la Allah este, așadar, o chezășie pentru societatea în care ea se găsește, împotriva pieirii grabnice și a celei de mai târziu.

De aceea, «nevoia comunității de chemarea la Allah curată și sinceră — care îi îndreaptă crezul, îl curăță de tulburări și necurății, o îndeamnă să-și împlinească datoria față de Allah și față de făpturile Sale, să se ferească de cele oprite și o avertizează împotriva urmărilor rele ale stricăciunii și ale coruperii — este asemenea nevoii ei de ploaie, de hrană gustoasă și de apă rece, ba chiar mai mare. Căci lipsa hranei și a băuturii duce, cel mult, la moarte, iar moartea îl poate duce pe om în Paradis. Dar pierderea religiei aduce pierderea veșnică, aceea care îl conduce pe rob în Foc. Ce rea locuință! Câtă deosebire între cele două pierderi!»¹⁴