Însemnătatea chemării la Allah și principiile invitării nemusulmanilor la Islam

Cei cărora li se adresează chemarea se împart în două categorii principale, iar sub fiecare dintre ele se află numeroase subdiviziuni.

Prima categorie: musulmanii

Aceștia sunt cei care au primit această religie, s-au supus Domnului lumilor și au crezut în nobilul Său Trimis ﷺ. Ei sunt cunoscuți drept comunitatea care a răspuns chemării. În linii mari, au trei trepte: cel care îi întrece pe alții în fapte bune, cel cumpătat și cel care se nedreptățește pe sine. După cum a spus Preaînaltul:

«Apoi le-am dat Cartea ca moștenire celor pe care i-am ales dintre robii Noștri. Unii dintre ei se nedreptățesc pe sine, unii sunt cumpătați, iar alții îi întrec pe ceilalți în fapte bune, cu îngăduința lui Allah. Acesta este harul cel mare.»³⁷

Toți sunt dintre oamenii Paradisului; de aceea, în versetul următor, Preaînaltul a spus:

«Grădini ale șederii veșnice, în care vor intra, împodobiți acolo cu brățări de aur și mărgăritare, iar veșmintele lor vor fi din mătase.»³⁸

Cel care îi întrece pe alții în fapte bune și cel cumpătat intră amândoi în Paradis fără socoteală. Cât despre cel care se nedreptățește pe sine, soarta lui Îi aparține lui Allah: dacă voiește, îl pedepsește, iar dacă voiește, îl iartă. Chiar dacă îl pedepsește, el nu rămâne veșnic în Foc. Aceștia sunt chemați să rămână statornici în credință, să sporească în ea și să se îndepărteze de ceea ce o știrbește și o vatămă, fiecare potrivit situației sale.

A doua categorie: nemusulmanii

Aceștia sunt oamenii necredinței, adică nemusulmanii, deoarece acela care nu este musulman este necredincios. Preaînaltul spune:

«Religia înaintea lui Allah este Islamul.»³⁹

Și spune:

«Aceluia care caută o altă religie decât Islamul nu i se va primi aceasta, iar în Viața de Apoi va fi dintre cei pierzători.»⁴⁰

Aceștia se împart în multe categorii și căi felurite, în forme diferite de necredință, rătăcire și falsitate. Totuși, pot fi cuprinși în următoarele grupuri:

**1. Ateii:** cei care neagă existența lui Allah și tăgăduiesc stăpânirea Sa, asemenea materialiștilor din vechime, despre care Allah a pomenit în Coran că spuneau:

«Nu este decât viața noastră pământească: murim și trăim și nimic nu ne nimicește în afară de trecerea vremii. Ei însă nu au nicio știință despre aceasta; nu fac decât să presupună.»⁴¹

Asemenea lor sunt comuniștii din vremurile recente, a căror deviză este: „Nu există divinitate, iar viața este materie.” Ei au negat existența lui Allah și toate lucrurile nevăzute, precum învierea, socoteala, Paradisul, Focul și altele asemenea. Spun: „Noi credem în trei: Marx, Lenin și Stalin, și tăgăduim trei: Allah, religia și proprietatea privată.” Allah să-i osândească! Cum sunt ei abătuți!

**2. Cei care Îi asociază alții lui Allah:** oamenii idolilor și ai statuilor, care au adorat pe alții alături de Allah și I-au alăturat potrivnici și intermediari. Îi iubesc cu o iubire asemenea celei pentru Allah și le îndreaptă supunerea, smerenia și adorarea care nu trebuie îndreptate decât către Allah. Allah Preaînaltul spune:

«Unii oameni își iau în afara lui Allah potrivnici pe care îi iubesc asemenea iubirii pentru Allah. Dar cei care cred Îl iubesc mai puternic pe Allah.»⁴²

Preaînaltul spune:

«Cei care își iau ocrotitori în afara Lui spun: „Noi îi adorăm numai pentru ca ei să ne apropie mai mult de Allah.”»⁴³

Aceștia nu neagă existența lui Allah și nici faptul că El a creat lucrurile. Dimpotrivă, cred că El este Creatorul, Dătătorul mijloacelor de trai, Binefăcătorul și Orânduitorul. Dar între ei și El au așezat intermediari și mijlocitori, pe care îi cheamă, cărora le cer și de la care caută ajutor, îndreptând către ei diferite forme de adorare:

«Ei adoră în afara lui Allah ceea ce nu le poate nici dăuna, nici folosi și spun: „Aceștia sunt mijlocitorii noștri înaintea lui Allah.”»⁴⁴

**3. Apostații:** cei care au intrat în această religie și s-au supus Legii Domnului lumilor, apoi s-au întors pe urmele lor, au devenit necredincioși după ce crezuseră și au părăsit religia după ce primiseră Islamul:

«Acela care schimbă credința cu necredința s-a abătut de la calea cea dreaptă.»⁴⁵

În linii mari, apostații sunt de două feluri:

**Primul:** cei care au părăsit religia, au lepădat credința și s-au întors la necredință.

**Al doilea:** cei care au făcut deosebire între poruncile religiei, crezând în unele și tăgăduindu-le pe altele, precum cei care au despărțit rugăciunea de zakāt.⁴⁶

Părăsirea religiei și ieșirea din ea se pot produce prin mai multe lucruri, cărora învățații le-au consacrat capitole aparte în cărțile despre rânduielile juridice, în «Cartea rânduielilor privitoare la apostați». Apostazia are numeroase cauze și îndemnuri felurite, printre care urmarea patimilor, necunoașterea religiei, dorința bunurilor lumești și chemătorii la rău.

**4. Oamenii Cărții:** cei care nu au crezut în mesajul lui Muḥammad ﷺ dintre adepții religiilor revelate mai înainte, precum evreii și creștinii. Ei sunt numiți Oamenii Cărții pentru că se raportează la Cărțile lor anterioare, în pofida răstălmăcirilor, schimbărilor și înlocuirilor care le-au atins. Acela dintre ei care nu crede în profeția lui Muḥammad ﷺ și nu îl urmează este necredincios, deoarece mesajul lui Muḥammad ﷺ abrogă legiuirile anterioare. De aceea, el, binecuvântarea și pacea fie asupra lui, a spus:

«Pe Cel în mâna Căruia se află sufletul lui Muḥammad! Niciun om din această comunitate, fie evreu, fie creștin, nu aude despre mine și apoi moare fără să creadă în mesajul cu care am fost trimis, fără să fie dintre oamenii Focului.»⁴⁷

**5. Ipocriții:** cei cu cea mai gravă necredință și cei mai primejdioși pentru musulmani, care arată credință, dar ascund în inimile lor necredința, nesupunerea și răzvrătirea:

«Când îi întâlnesc pe cei care cred, spun: „Credem!” Dar când rămân singuri cu diavolii lor, spun: „Noi suntem cu voi; doar ne batem joc.”»⁴⁸

De aceea, Allah Preaînaltul le-a rânduit cele mai grele pedepse din Foc și i-a așezat în cea mai de jos adâncime a lui:

«Ipocriții vor fi în adâncimea cea mai de jos a Focului, iar tu nu le vei găsi niciun ajutător.»⁴⁹

Toți acești necredincioși, cu feluritele lor categorii și căi diferite, sunt chemați prin mesajul Islamului și li se cere să intre în religia islamică, pentru a se salva din Foc în Ziua Învierii, a dobândi fericirea în această viață și în Viața de Apoi și a fi feriți de marea umilire și de pierderea vădită. Musulmanii au datoria să le transmită mesajul Islamului și să le lămurească această religie, mai ales în vremea noastră:

„Allah, Atotputernicul și Mărețul, a înlesnit chemarea prin mai multe mijloace decât au avut cei dinaintea noastră. Astăzi, posibilitățile de chemare sunt mai numeroase, iar mijloacele sunt multe. Dovada le poate fi arătată oamenilor în chipuri felurite: prin radio, prin televiziune, prin presă și prin multe alte căi.”⁵⁰

Când sunt chemați acești oameni, trebuie să se țină seama de starea lor. Chemătorul trebuie să cunoască felul necredinței lor, îndoielile pe care le au în această privință, cauzele și îndemnurile ei. Apoi se adresează fiecărui grup în felul potrivit lui și fiecărei categorii prin metoda care are înrâurire asupra ei. Fără îndoială, modul în care îi este transmisă chemarea unui ateu se deosebește de cel folosit pentru un om care Îi asociază alții lui Allah, iar modul folosit pentru acesta se deosebește de cel potrivit unui om al Cărții, și tot astfel.

Trebuie să se țină seama și de starea lor sufletească, de împrejurările lor și de atitudinea față de religie. Printre ei se află cel care dorește binele, dar este nepăsător și are puțină înțelegere; cel care se îndepărtează de adevăr, fiind prins de altceva; precum și împotrivitorul încăpățânat, care discută în contradictoriu. Fiecăreia dintre aceste categorii i se potrivește un anumit fel de a fi chemat.